Category: Evenimente

Gastronomist.ro – lansare cu poze, dulciuri, vin si voie buna

Deși nu-s artist, nici fotograf, m-am dus aseară la lansarea oficială a Gastronomist.ro.

Dacă nu știați asta despre mine, v-o zic acum – sunt un foodlover. Nu în sensul de ”mănânc până crăp”, ci în sens de experimente, de gusturi și de senzații noi, așa că nu am putut să ratez expoziția foto semnată de Radu Dumitrescu si Iulian Chiculiță și dulciurile puse la bătaie.

Laura ne-a povestit un pic despre ceea ce vor să facă, cum echipa tânără, formată din doi fotografi talentați, un cofetar și un bucătar, vor prezenta cele mai apreciate restaurante din țară (și cred cu tărie că e nevoie să vedem mai departe de micii și grătarul din meniu) si din străinatate (deh, public premium, plimbăreț), chef-ii din spatele meniurilor, tips and tricks pentru acasă și mult, mult content.

Le urez baftă, trafic mult și inspirație într-o piață care va migra spre platformele de tipul ăsta, care pot fi o bază foarte bună pentru strategia de content marketing.

Șofat + alcool = fail

De când mi-am luat carnetul, am avut o jenă în a mă urca la volan chiar și după o bere (aia legală, în timp ce mănânci bine). Nu mai vorbesc de momentul în care stai și petreci, treci de 2-3 pahare și devine dificil să manevrezi instrumentele de bord. Mai mult, m-au încurajat în sensul ăsta toate știrile alea cu măcel pe șosea, cu șoferul care era băut și a pierdut controlul volanului…știți povestea.

Ei, doar că nu toată lumea e așa. Mulți se urcă lejer la volan după ce au fost în club sau la petreceri (în satul sau cartierul vecin). Nu trebuie decât un moment de neatenție și face totul praf – tu, mașina, pietonii, celelalte mașini din parcare, depinde de context.

De ce să riști treaba asta pentru un taxi care te costă 10-20, hai 40 de lei? Merită să riști pușcărie (pentru alcool mai mult de 0,8 la mie) sau o amendă și permisul luat (alcool sub 0,8 la mie detectat în aerul respirat)? Eu zic că nu. Mai mult decât atât, am și semnat pentru consumul moderat și responsabil, respectiv abstineța de la șofat dacă am consumat. Până acum, aproximativ un milion de oameni din întreaga lume au semnat, alături de Mika Häkkinen (mai țineți minte campionatele alea de Formula 1 pe TVR?). Pactul se poate semna printr-o aplicație mișto pe pagina oficiala de Facebook Johnnie Walker Romania.

Join-the-Pact_Mika-Hakkinen1-1024x681

Mai mult, sursele spun căƒ, Mika Häkkinen (himself!), ambasadorul global Johnnie Walker pentru promovarea consumului responsabil de alcool, vine pentru prima dată la București pentru a lansa campania ”Join the Pact”, campanie menită să încurajeze și să determine consumatorii, prin semnarea pactului online, să facă un angajament personal de nu se urca la volan sub influența alcoolului.

În data de 5 iunie, în parteneriat cu Forumul Român pentru Consum Responsabil de Alcool, Mika Häkkinen, ambasadorul global Johnnie Walker pentru promovarea consumului responsabil și dublu campion mondial de Formula 1 alături de echipa Mclaren, va veni în București pentru a transmite consumatorilor români mesajul ”€œNu te urca la volan sub influența alcoolului”, făcând parte din campania globală Johnnie Walker pentru consum responsabil, ”€œJoin the Pact”. Mika Häkkinen va parcurge un circuit închis pe Bulevardul Kiseleff la volanul mașinii Join the Pact Caparo T1 și mii de fani se vor putea bucura de acest moment unic din zone special amenajate.

(sursa foto)

Heineken Romania inoveaza: follow-up cu e-book interactiv

Heineken România, după un eveniment mișto de 140 de ani, împreună cu Oxygen PR, Starcom, Momentum și Webtailors, au scos un produs media mai interesant decât mailul de follow-up obișnuit.

Cred că e primul e-book interactiv post-eveniment pe care l-am văzut și cu siguranță e prima inițiativă de genul ăsta în toată rețeaua Heineken. Felicitări pentru asta.

Vă las cu o captură și cu linkul.

heineken 140

 

p.s. Da, recunosc, am luat bătaie în mod rușinos la fotbal. Mi-am dat seama ulterior de ce – aveam pantalonii negri și nu mă ”vedea” senzorul. Discriminare!

Homeless World Cup 2013 – despre lucruri bune și ascunse

În epoca internetului și a cauzelor sociale, rar îmi e dat să văd o inițiativă mișto, dar nepromovată la noi. De data asta a trebuit să aud la un curs de Executive MBA despre Cupa Mondială a Oamenilor fără Locuință. Ea are loc anual, participă și România și în 2013 se ține în Polonia, la Poznan, în mijlocul lunii August.

Poate se va duce o echipă de la GSP, Prosport sau Sport.ro și nu o să vedem doar știri despre fotbaliști și pițipoancele lor. Numa zic.

Câteva imagini de anul trecut, unde România a câștigat Cupa Orașului Mexico City:

Aș vrea să văd mai multe articole în blogosferă despre treaba asta, poate mă ajută Chinezu, Toma, alți pasionați de sport? 🙂

Participă la Balul Albastru 2013, învinge autismul

540773_482920898424523_88265667_nDacă lucrezi la companie care e pe profit, atunci probabil că n-ai niciun motiv să nu ceri o sponsorizare din partea ei pentru un bilet la Balul Albastru 2013 și să contribui la sprijinirea tinerilor cu autism.

Ce este Balul Albastru?

Balul Albastru este o gală în cadrul căreia organizează o licitație cu servicii și produse puse la dispoziție de parteneri și sponsori(ex:cursuri de tango sau sejur în Austria). La final, toate fondurile strânse vor fi folosite pentru un program de integrare socială dedicat tinerilor cu autism și pentru susținerea Centrului Multidisciplinar de Intervenții al Asociației Învingem Autismul, în cadrul căruia peste 30 de copii cu autism beneficiază de sprijin specializat.

Cum particip?

Poți participa cumpărând un bilet de acces. Pe lângă bilete, există trei pachete de sponsorizare pentru companii, care, pe lângă avantajele participării unui număr important de persoane, oferă companiilor o promovare și o vizibilitate foarte bune.

RSVP: 4 aprilie: Oana Vârlan: e-mail: oana.varlan (at )invingemautismul.ro, tel : 0741 198 290.

Cine mai vine?

Mai vin Scott James, tânăr artist britanic diagnosticat cu sindrom Asperger, domnul Michael Schwarzinger, Ambasadorul Austriei la București, Manuela Hărăbor, Mădălin Ionescu, Cristina Siscanu Ionescu, Mihai Ghiță, Anca Rusu, Trupa Taxi, Trupa Bandidos, școala de tango argentinian TangoTangent, Nuami Dinescu, Cristina Vasiu, Antonia, Irina Sârbu și trupa și mulți alții.

Până acum, evenimentul a strâns în jurul lui și o listă impresionantă de parteneri: Kamrad Event Management, Butterfly Media Group, Graffiti PR, Kanal D, Urban Travel, TangoTangent, Edelweiss Travel, JW Marriott Bucharest Grand Hotel, DESHID, GodMother, Inns’Bruck și Austrian Airlines.

Scrie azi emailul la departamentul de sponsorizări sau înscrie-te direct.

Heineken a sărbătorit 140 de ani cu 5 camere interactive

Am fost la destul de multe evenimente, mărturie stă categoria pe care o îngroș cu articolul ăsta. Cu toate că de fiecare dată se muncește cu sârg și spor, nu mă îndoiesc de asta, nu toate reușesc să mă surprindă și să aducă ceva extraordinar în schemă. Ei, aniversarea a 140 de ani de Heineken, de aseară, de la Biblioteca Națională din București, a strălucit prin cele 5 camere interactive, plus vreo zece puncte de realimentare cu bere.

Am vizitat Amsterdam-ul anilor 1873, când a fost inventat Heineken, am mixat muzică live la pupitrele DJ-ilor, ne-am jucat cu o aplicație de realitate augmentată pe harta lumii, am luat bătaie la fotbal digital de la fată și ne-am relaxat pe fotolii speciale, muzică, lumini și bere.

M-am întâlnit cu Andreea, Chinezu, Toma, iar Piticu a fost martor la o parte din măcelul de la fotbalul virtual.

Nu degeaba au fost peste 450 de invitați, celebrități, lideri de opinie, consumatori, parteneri, reprezentanți ai presei și mediului online, într-o călătorie interactivă prin istoria de 140 de ani a brandului. Mulțumesc, Oxygen PR, pentru invitație și Heineken pentru experiență + bere.

Cum să alegi evenimentele la care participi (pe bani)

Mi-am pus un bookmark acum ceva timp, de pe blogul lui Marius Sescu. Era vorba despre criteriile de participare la evenimentele plătite, însă atunci îl bookmark-uisem cu total alte motive. Acum vreau să merg un pic mai departe și să vă povestesc modul în care aleg eu evenimentele la care particip și la care plătesc fee.

Nu cred că sala/locul de desfășurare sau organizatorul cântăresc prea mult în decizia mea, cât vorbitorii, experiența lor și prezentarea pe care o fac. Înțeleg nevoia de a avea sponsori care își prezintă brandul, însă nu înțeleg de ce nu pot să o facă într-un mod mai interesant. Aici e vina lor și a organizatorului, care nu îl instruiește. Un brand care prezintă ceva relevant va avea mult mai mult de câștigat decât o prezentare corporate plictisitoare. Dar am divagat.

Al doilea criteriu ține de utilitatea mersului la conferință versus ceea ce pot să citesc pe internet. Nu cred că există informații atât de exclusive și de ne-mai-văzute pe care să mi le prezinte un speaker la o conferință și pe care să nu le fi citit pe internet/să nu le fi dedus dintr-o serie de articole pe tema dată. Dacă, în schimb, conținutul e de așa natură încât să merite ziua alocată și suma de bani, atunci da, plătesc. S-ar putea să recuperez imediat banii din optimizările sau direcțiile noi pe care le experimentez după.

În ultimul rând, dar nu și cel din urmă, cred că e foarte important cu cine mă pot întâlni la conferința respectivă. Dacă nu caut în momentul respectiv să cunosc colaboratori potențiali, furnizori, clienți noi sau, de ce nu, să îmi găsesc un job nou, atunci nu o să mă duc la o conferință doar pentru conținut. Pur și simplu nu e suficient.

p.s. din motivele de mai sus cred că puteți deduce motivele pentru care nu m-am mai dus la conferințe locale și m-am îndreptat spre cele internaționale.

Scalabilitate în cloud, cu Ymens și IBM

Nefiind fizic în capitală, am trimis „un tânăr speranț” să afle ce mai fac colegii de la Ymens prin norii pe care îi administrează pentru IMM-uri. Despre cloud și scalabilitate s-a vorbit mult în piață, mai ales după experiența Black Friday, când traficul a fost neobișnuit de mare pe site-urile de ecommerce. Acelea sunt momentele în care softurile dau rateuri, serverele nu alocă suficient de repede resurse și e bine să ai la îndemână o soluție scalabilă de găzduire. Nu zic mai multe, vă las cu povestea lui Robert Lazăr, care a fost la fața locului.

Azi, 29 Noiembrie, ne-am întâlnit cu cei de la Ymens şi de la IBM în Skybar, o locaţie aflată la înălţime, pe Dorobanţi. Accesul s-a făcut pe baza unor insigne cu QR code pe ele. La scanarea codului, invitaţii erau direcţionaţi către o pagină care le confirmă acccesul (Acces Granted). O iniţiativă simpatică.

Discuţia a fost deschisă de Lucian Mândruţă, în calitate de blogger. M-a amuzat că m-a selectat pe mine că exemplu din public. Cică semăn cu prietenul fiicei lui pentru că am părut creţ. Ideea era că Lucian era sceptic în privinţa job-ului acestuia şi credea că e un pierde-vară, dar a descoperit că acesta lucrează în cloud. El lucra de pe unde apucă folosind o tabletă sau un laptop. Se pare că acesta e viitorul.

Mai departe, reprezentaţii Ymens şi IBM ne-au explicat avantajele acestui parteneriat. Vorbim aici de dată centere cu un up-time garantat de contract de 99,982% pe an. Accesul fizic în dată center se face doar autorizat şi de către un număr restrâns de indivizi. În acest sens trebuie să aduc în discuţie faptul că la intrarea existau 2 panouri cu soluţii de securitate din evul mediu şi soluţii moderne. Erau acolo adevărate aparate care facilitau accesul pe baza de amprentă ce puteau stocă până la 8000 de amprente, se conectau la internet, stocau în cloud, reţele erau criptate şi puteau stocă şi informaţii offline. Cu asemenea aparate e cam greu să intri neautorizat într-un dată center.

În spre final unul dintre invitaţi a ridicat o întrebare interesantă.

Cât de sigure sunt serviciile de cloud de la Ymens şi IBM?

Am aflat că, din momentul încheierii contractului, este garantată protecţie pentru orice virus, slăbiciune de securitate, etc. descoperită cu 24 de ore înaintea realizării lui, în limita rezonabilului. Asta că să nu mai zic că ei ne garantează că data-centerele lor sunt atât de bine securizate încât nu pierzi nimic, orice cutremur, inundaţie ar fi. Pe scurt, eu mor în casa şi toată multinaţională mi se îneacă la potop, dar intranetul meu din cloud, pe bază de IBM Managed Dată Center, funcţionează în continuare.

Asta o fi pentru că e în nori(cloud) şi potopul e terestru?

N-a fost prima întâlnire cu ei și, cu siguranță, nici ultima.

Foto via Mihai Baboi

Cum se masoara ROI-ul in comunicare?

Una din marile dispute din PR și comunicare internă este modalitatea prin care se măsoară Return On Investment, acest pocal al tinereții pentru orice comunicator. Săptămâna trecută am fost la evenimentul Mastermind Communication, unde Angela Sinickas, reputat om de comunicare, ne-a povestit depsre câteva idei care răspund la întrebarea: Ce masuram în activitatea de comunicare?

Așa cum era și normal, am luat-o cu începuturile și ne-am uitat la obiectivele comunicării. Practic, măsori starea inițială, măsori starea finală (dacă a fost atins obiectivul) și tragi concluzii legate de percepție, acceptabilitate sau notorietate.

Atunci când la baza campaniei de comunicare ai obiectiv organizațional (da, trebuie să întrebi care e acela, dacă nu ți se dă în brief), trebuie sa afli de ce nu s-a atins (încă) obiectivul acela, trebuie să pui întrebări referitoare la ceea ce își dorește clientului (care e problema de care se lovesc). Nu de alta, dar comunicarea nu înseamnă doar să planifici broșuri și comferințe de presă.

Ei, odată clarificate aspectele de mai sus, mergem la pasul următor. Definim ceea ce ar trebui comunicarea să facă/atingă pentru a schimba în bine atitudinile și comportamentele pe care compania le are de schimbat.

Goals & results -> actions -> perceptions -> tactics

Mare parte din prezentarea Angelei se axeaza mult pe cercetare, pe prinderea campaniilor de comunicare între două eforturi de măsurare. Fără eforturile respective, ROI-ul nu se poate calcula.

Spre exemplu, a făcut un studiu pentru un client care dorea să comunice cu top executives. Majoritatea (95%) dintre top executives stiau ce e un blog, dar mai mult de jumatate nu stiau ce e RSS feed-ul. Cu toate astea, mai mult de 75% nu ar comenta pe bloguri. Dacă făcea o campanie de engangement prin comentarii, nu realiza obiectivul.

Dacă o companie face o tâmpenie, e normal să aibă parte de PR negativ. Toată tărășenia trebuie însă măsurată corect. Sistemul american de monitorizare se bazează pe puncte de la -1 la +3, în funcție de mesajele preluate în presă ca urmare a comunicatelor tale/ale oponenților tăi. Pentru PR-ul negativ trebuie să construiești un plan de reactive statements care sa combata potențialele mesaje din presă, azi. Mâine e prea târziu.

În momentul crizei de PR, trebuie să confrunti CEO-ul și Legal-ul, pentru a putea reacționa rapid.

Pe la mijlocul evenimentului am ajuns la subiectul cel mai căutat în ultima vreme: Social media – cum masori? Ne-a dat și pentru cazul ăsta un model simplu de folosit:

Izolezi produsul/serviciul pe care vrei sa testezi, nu îl promovezi decât prin social media și tragi concluziile. Un exemplu: press trip cu bloggeri.

Încă un exemplu de comunicare pentru industria de farmaceutice:

Evenimentele de public speaking ale unei campioane olimpice pe tema unor probleme femeiești rusinoașe(nu ne-a zis care) au adus o crestere (dublă) în vânzari în zonele respective, comparativ cu zonele în care nu au fost organizate evenimente.

Comunicarea internă e, de departe, zona cel mai greu de măsurat și justificat în fața departamentului financiar. Abordarea cea mai eficace este cea focalizată pe atitudinea față de ceea ce ar trebui să facă sau să nu facă angajații pe care vrei să îi influențezi.

Dacă vrei ca oamenii să își poarte căștile pe șantier, transformă căștile în embleme.

Ne-a povestit apoi despre indexul de lizibilitate și modul în care se calculează numărul de clase de care ai nevoie pentru a citi un material:

<br /> 0.4\left( \left(\frac{\mbox{words}}{\mbox{sentences}}\right) + 100\left(\frac{\mbox{complex words}}{\mbox{words}}\right) \right )<br />  (de pe Wikipedia.org)

În ultima parte, ne-a povestit de impactul comunicării cu angajații la nivel de productivitate, profitabilitate și performanță. Echipele cele mai performante sunt cele care înțeleg cel mai bine strategia companiei. Cele care nu înțeleg, nu sunt la fel de performante, ceea ce e și normal. Mulți manageri din România ar trebui să citească și să înțeleagă treaba asta.

Iar apare în discuție Net Promoter Score, de care am auzit prima dată în 2009. Ține tot de cercetare.

Ultimul exemplu e ilustrativ pentru ceea ce poate face o campanie de comunicare internă.

Poți reduce costurile de asigurare cu mașinile daca faci campanii de prevenire a accidentelor și condus preventiv. Rezultatul: reducere cu 1 milion de dolari/an, cu un cost de un salariu de 5000 de dolari/luna pentru comunicator.

(sursa foto)

Future City – acest ”farmville” făcut pentru BASF

Chiar aseară mă jucam iar Future City, un joculeț pus la cale de BASF, o companie ce este lider mondial în domeniul chimic. Își spun The Chemical Company.

Printre produsele lor se numără: colorantul indigo pentru blugi, polistirenul, cauciucul sintetic și casetele audio. Înainte să povestesc despre joc, am cerut agenției să mă ajute cu un mic background al BASF în România, pentru că mi se pare interesant să văd cum o companie cu profil industrial se implică în online cunoscându-i și activitatea offline.

BASF în România

BASF e în România din 1993, când a fondat SRLul care plătește taxe și impozite în țărișoara noastră de mai bine de 19 ani. E partener cu DACIA, lucrează pentru agricultură, industrie, construcții, farma, mase plastice etc.

Fabrica de aditivi de lângă Ploiești, inaugurată în 2007, după o investiție de 2 milioane de EUR, produce 11.000 de tone/an și asigură 15 locuri de muncă directe. Construcția și manangementul au fost asigurate de români. În total, BASF România are peste 100 de angajați direcți atât în producție, cât și în administrativ, vânzări sau suport tehnic. Privind lucrurile prin prisma multiplicatorului din domeniul industrial, probabil că mai generează încă 400 de locuri de muncă indirecte, plus activitățile de responsabilitate socială.

Din câte am reușit să aflu, BASF s-a implicat în România în educație, la nivelul facultăților de construcții, arhitectură, chimie și agronomie, dar și în campanii sociale cu SOS Satele Copiilor sau Hospice Casa Speranței.

Future City

Ne-am jucat împreună cu Chinezu, Haotik, Kriogen, Laurențiu, Andrei, Andreea, Cristi, Marius și Sabina.

Jocul, în sine, așa cum îl puteți vedea în printscreen, nu e o idee nici nouă, nici SF.

Are o mecanică ușurică, se termină cam în 7-8 ore de jucat lejer și cam atât. Grafica e bună, însă puteau să îl facă un pic mai dificil/lung (pentru gamerul din mine), însă nu ăsta era scopul.

Răspunde însă foarte bine briefului de promovare a tehnologiilor verzi și a inovației pe care le susține BASF, iar pentru asta ia puncte multe agenția care l-a gândit.

Mai vedeți un joc similar aici, făcut tot pentru o companie cu profil industrial 🙂

Despre Chemgeneration

Site-ul de campanie unde poate fi găsit și jocul a fost făcut în 2011, când se întâmpla să fie anul internațional al chimiei (nu știam…). Principalele obiective ale CHEMGENERATION.COM sunt acelea de a promova chimia printr-o largă varietate de conţinuturi multimedia, ilustraţii interactive, mici jocuri şi aplicaţii web de ultimă generaţie, şi de a o face în general uşor de înţeles, în special generaţiilor tinere. Deci de bon ton.

Sunt curios oare câte alte companii care investesc milioane de euro în România se preocupă de noile generații.