Pana mea / de ce nu am ajuns la Ciclopromenada

Trebuia să ajung aseară la Ciclopromenada 2, care a fost foarte tare, după câte am văzut din filmare și relatări de la fața locului – au fost 106 de bicicliști. N-am mai ajuns din cauza unei pene la roata spate provocată de mine în timp ce încercam să umflu roata spate.

Povestea a început de ieri dimineață, când m-am văzut cu Ionuț să îmi împrumute pompa de bicicletă. Roțile mi-erau ușor dezumflate. Am mers spre el, m-am pierdut de vreo 2 ori(GPS-ul e cam praf prin București, doar iGo arată cât de cât ok străzile mici), am făcut cam 3 km în plus față de cât trebuia să fac în mod normal. Aici mi-am dat deja seama că va fi o zi proastă.

Ne-am întâlnit până la urmă cu mici întârzieri și mi-am umflat roata din față foarte ușor, iar la cea din spate am avut surpriza să nu pot să desfac ventilul. Am lăsat baltă asta și am mers la birou.

Pe la 6, am plecat spre casă cu Ionuț, să rezolv problema cu ventilul spate blocat(cu scoci desigur). Am meșterit cu patentul până am reușit să desfac garnitura, roata s-a dezumflat, iar apoi n-am reușit să o mai umflu, pentru că am constat cu stupoare că ventilul era rupt în două și cârpit cu scoci și superglue.

mai sus – ventilul rupt

Continue reading Pana mea / de ce nu am ajuns la Ciclopromenada

La motoare nu este bike friendly

N-am mai scris aseară pentru că am fost pentru prima oară după mult timp la ”Trainee Beer”, cu prietenii din AIESEC București. ”Trainee Beer” este o ieșire săptămânală la bere în care socializăm ,cunoaștem oamenii veniți prin programul de Exchange al organizației să lucreze în București, bem o bere liniștită într-o marți seara și punem țara la cale.

Avem și poze:

IMG_0220[1]

IMG_0221[1]

A fost unul din cele mai populare „Trainee Beers”, având în vedere că mesele unite pe terasa la Motoare arătau ca la o nuntă 🙂

Miezul problemei din seara trecută a fost faptul că mi-am luat bicicletă. ”Furia albastră” mi-a intrat în posesie pe la ora 20:30, după schimbul de bunuri și valori de rigoare, alături de o chitanță de mână(mulțumesc @arhi pentru sugestie și o recomand oricui, nu de alta dar s-ar putea după ce dai banii omului, el să strige ”hoții” după tine și să rămâi și fără bani și fără bicicletă, eventual și cu o bătută de la organe).

IMG_0223

Așa arată noul meu vehicul de transport persoane – capacitate 1 loc. 😀

În fine, revenind la firul epic, am ajuns de la Tineretului la Universitate și am oprit în fața intrării de la terasa La Motoare. Eram destul de obosit, din lipsă de antrenament evident, și vroiam să urc să beau o bere. Niște prieteni au urcat înaintea mea puțin și am dat și eu să urc spre terasă.

Când colo mă lovesc de refuzul moșului de la poartă, care îmi povestește de noua și minunata regulă de la terasa La Motoare, unde mai nou nu ai voie cu următoarele :

  • Bicicletă
  • Role
  • Skateboard
  • Trotinetă

Practic, e interzis cu orice mijloc de locomoție pe roți. Bieții oameni care vin cu chestiile astea după ei nu sunt lăsați să intre să își răcească gura cu o bere și o vorbă.

N-am renunțat cu una cu două și am stat la povești cu moșul, că poate poate o să îl conving să mă lase să urc. M-ar fi lăsat până la urmă, dar a mai venit un băiat angajat acolo și mi-a spus că regulile au fost băgate de șefi. Ciudat era că nimeni nu putea să îmi explice de ce există regulile și insistau pe expresia ”Așa ne-au zis șefii” și pe faptul că e valabil ”unul pentru toți și toți pentru unul”(ca pe vremea lu Ceașcă Vodă), chiar dacă arăt a om serios, ei nu mă pot lăsa.

Am prelungit vorba cât am putut, pentru că într-un final a venit un prieten cu un Logan MCV(da, încape orice în mașina asta, cred ca dacă te chinui intră și 2 biciclete) și am îndesat bicicleta acolo. Apoi am urcat la bere, poze și povești sus pe Motoare, unde în semn de protest nu am consumat nimic!

Partea distractivă a serii a fost să scot din nou bicicleta din Logan, ne-a luat ceva operațiunea 🙂

La 11 am plecat spre casă cu bicicleta, cu care am făcut 28 de minute pe distanța de 6,4 km, cu o viteză medie de 14 km pe oră și una maximă de 30 km pe oră.

update: Dimineață am făcut 6 km în 23 de minute, cu 15 km pe ora media și 31 km pe oră viteza maximă. Creștem încet încet. 😀

Abia aștept următorul Ciclopromenada, Bikewalk sau ceva #BikeTweetMeet.

Ce a avut cu bietul Petrache?

Petrache Poenaru (1799-1875) a fost inginer si matematician, fondator al Colegiilor Nationale din Bucuresti si Craiova, inventatorul stiloului si creator al steagului Romaniei moderne.

În articolul anterior despre Metrorex și stilul lor de a face anunțuri am vorbit despre foile lipite pe stâlpii de la Nicolae Grigorescu, care au rolul să ghideze oamenii pe traseul potrivit, după marea schimbare de traseu de luna asta.

Nu se putea ca folie respective să nu scape de băieții creativi, care au și un pix la îndemână. Normal că au umblat și au modificat scrisul, într-un stil umoristic ce amintește de clasa a 5-a, a 6-a.

Photo-0073k

Vă mai amintiți cum se făcea mișto în generală?

Băieții care au scris asta nu prea aveau de unde să știe cine este acest Petrache Poenaru, deci l-au asimilat cu cel mai apropiat lucru cu care creierul lor a făcut conexiunea: exact! 🙂

Bucurați-vă de ziua de vineri!

Vlog – Red Bull X-Fighters 2009 in Bucuresti

Loc: Piața Constituției, București

Dată și oră: 4 Iulie 2009 – între 19:00 și 20:30

Azi am fost la Red Bull X-Fighters București, eveniment de sărituri cu motocicleta de pe o rampă pe alta, descris în mare.

În fapt, 4 rideri de top: Jimmy Verburgh, Morgan Carlson, Nick Franklin si Steven Stuyven, experți în freestyle motocross, au venit în București să facă o demonstrație de sărituri a-la Motocross Madness, în fața a cam 2000 de curioși.

”Cei patru se numara printre participantii la X-Fighters World Tour, cea mai tare competitie de FMX, care este echivalentul Ligii Campionilor la fotbal si, cand nu sunt ocupati sa participe la turneul propriu-zis, incanta spectatorii cu numeroase demonstratii in toata lumea – inclusiv la Bucuresti.”
sursa Metropotam

Totul era să nu mai înceapă din cauza ploii, care a ținut de la 18:30 până la 19:30, întârziind tot spectacolul. Lumea a stat zgribulită sub umbrele și a așteptat, pe sub copaci, pe lângă clădirea de vis-a-vis. Putem zice cu brio că a meritat așteptarea.

Am filmat Superman, Superman Seat Grab, Can-Can, Heel Clickere, Clothes Hanger, Shaolin, Backflip, Nothing, Kiss of Death și alte trickuri combinate.

Din nefericire, comentatorii nu prea aveau habar de trickuri și își cam dădeau cu presupusul. Mai mult, nu prea știau nici detalii despre sportivi în sine: ”Au undeva între 25 și 29 de ani”, după care să anunțe că unul din ”rideri”(că așa le spuneau 🙂 ) e născut în 1974 = 35 de ani…hmm… În fine, au incercat să facă spectacol și au avut noroc de un public activ și binevoitor, că altfel… 🙂

Va las în continuare să vă uitați la clipuri:

Sper că v-a plăcut 🙂

Update: Filmări și poze HD la Sorin pe blog

RoNewMedia 3.0 – Jurnalism sau Blogging

sursa foto

16 Iunie, Crowne Plazza – București

Jeremy Wright deschide ziua, cu o prezentare personală. CEO-ul b5media și autor al Blog Marketing Canada, a prezentat 5 adevăruri ale blogging-ului:

1. Bloggeri au fete mai frumoase decât jurnaliștii

2. Toții blogerii au opinii unice

3. Oricine poate fi cel mai tare la ceva

4. Oamenii citesc ce bloggerul scrie

5. Contează nuărul urmăritorilor tăi

Tips&Tricks

– ascultă cititorii

– începe cu o strategie – ce vrei să obții din blog?

– pasiunea cititorilor=valoare pentru companie

– cere feedback!

– Blogging-ul e cu 2 tăișuri – păreri bune și rele

Jeremy ne mai spune că e mai ușor să fii jurnalist, pentru că poți să retractezi un articol peste câteva zile. Ca blogger ai doar reputația ta și în momentul în care ți-o deteriorezi e foarte greu să o refaci.

Regulile de etică ale bloggerului spun să nu publici ceva ca informație, fără să verifici zvonul auzit, de exemplu în bar sau la o cafea.

Dacă există referințe online la ce ai publicat, pune link!

Nu edita după ce ai publicat. E ca și cum ai rescrie istoria.

Fii politicos și profesionist. Dacă cineva a scris ceva mai bine și mai frumos decât ai putea tu, nu trebuie să mai scrii.

Revenind la jurnalism, Jeremy trece printr-o scurtă istorie, începând cu instrumentele de partid, până în ziua de azi, când jurnalismul e bazat pe fapte. Jurnalismul conduce informația către cei care nu o au.

Valoarea adusă în informație vine din contextualizare și modul în care povestea e spusă.

——————————————————————-

Trecem la dezbaterea propriu-zisă, moderată de Petrișor Obae.

Jurnalismul e o meserie.

Conflictul între bloggeri și jurnaliști? Mai degrabă chestii punctuale, 1vs1, nu neapărat un conflict între cele 2 clase. Și în blogging există principii, care dacă sunt respectate, ai de câștigat.(Ionuț Oprea)

Unii jurnaliști au impresia că e un lucru sacru să scrii un text. Jurnalistul e mai încordat în vechia structură. (Costi Rogozan)

Jurnaliștii sunt la fel de lepre ca și bloggerii, doar că au o legitimație în plus. Bloggerii dau uneori mai repede știrile decât jurnaliștii. (Zoso)

Conflictele au început de când jurnaliștii și-au făcut bloguri și au început să se laude, cu trafic venit prin trustul media din care făceau parte.(Bobby Voicu)

Jeremy – jurnaliștii cred că sunt mai buni. de aici începe conflictul. și bloggerii și jurnaliștii scriu despre fapte. Ori înveți să aduni informații, ori înveți să scrii bine.

Victor Ciutacu nu a ajuns la eveniment, dar a trimis un filmuleț. Despre conflict, el spune că e un confict de orgolii, dar e o luptă care nu îl interesează. ”Dacă scrie Ciutacu pe blog, e mai important decât dacâ scrie unul din Huși.”

N-a venit le eveniment ca să nu îl strice – referire la articolul lui Zoso probabil.

În momentul în care preiei informația, sursa trebuie să aibă un statut. Asocierea poate să fie onorabilă sau nu pentru ziar.

Zoso spune că dacă el scrie o prostie pe blog, ea apare in Business Standard. Și bloggerii scriu pentru același public, ca și jurnaliștii.

Dezbaterea s-a încălzit pe marginea furtului de informații de la unii la alții, mai ales pe percepția jurnaliștilor că pot lua informațiile de pe bloguri fără să le citeze.

La cee te gândești cănd postezi o informație pe blog?

Îți asumi responsabilitatea informației care o publici – pentru că rămâne acolo. Verifică, recitește și vezi dacă merită să o publici. Bloggerii nu au scutul instituției mass-media. E mult mai greu de construit încrederea pe blog decât în mass media.(Ionuț Oprea)

Pe blog e important să experimentezi. Gândirea, din perspectiva lui Costi Rogozan, e inversă decât în jurnalism.

Zoso nu se gândește la nimic. 🙂 Dau informații corecte. ”Nu dau tâmpenii ca să dau tâmpenii”

Acum un an la o masă rotundă de bloggeri, s-a vândut monden.info 400%, ceea ce a generat un val de atacuri pe blogosferă pentru că Bobby Voicu își supraevaluase blogul. Majoritatea bloggerilor se gândesc înainte să publice. ”Șpârlele” vin din zona jurnalismului și politicului.

Prezumția de neîncredere față de bloggeri vine din partea jurnaliștilor.

A publica o informație nu înseamnă jurnalism(Petrișor Obae)

Bobby Voicu face comparația dezbaterii jurnalism – blogging cu dezbaterea preoți – jurnalism de acum 2000 de ani.

Se aprinde discuția din nou, acum legat de principiile de blogging/jurnalism – Sunt bloguri care dau informații „de tot rahatul”(din sală), dar pe alea nu le citește nimeni(tot din sală). Zoso susține că nu face jurnalism.

”Jurnalismul e dictatura – bloggerii sunt revoluția din stradă.” – Sorin Bălan

Bloggingul e o stare – ai un laptop, o tastatură. (Cristi Rogozan)

Și aici se încheie prima sesiune de la RoNewMedia.

Gratis sau cu intrare?

Am fost aseara in oras, prin zona Lipscani. De can 2 luni au inceput sa apara din ce in ce mai multe cluburi de tipul Suburbia/Expirat/Fire/A chiar langa concurentele mai vechi. Mai mult, au explodat parca si terasele, ocupand toata zona pietonala, ca sa nu mai treci pe trotuar, ci prin terasa.

Efectul a fost de rarire a masei de oameni pe metrul patrat, in fiecare clubulet din zona, pana la nivelul la care ti-era urat sa intri, fiind mult prea putina lume pentru marimea locului.

(Simt nevoia sa fac o paranteza aici. E fascinanta nevoia umana de a face parte dintr-o turma mare de oameni, de a fi intr-un loc cu multa lume si de a declara naspa locurile cu lume putina. Nu sunt deloc de acord cu stilul asta, am reusit de fiecare data sa ma simt bine daca eram cu prieteni buni, oricat de multa sau putina lume era in clubul sau la petrecerea respectiva. Muzica si oamenii tai sunt importanti, nu inteleg de ce ar trebui sa fie superplin locul ca sa ma simt bine. Intradevar e importanta si ambianta locului respectiv, nivelul de lumina, confort , etc.)

Povestea de aseara a inceput destul de clasic, dupa o iesire anterioara, la 10 m-am intalnit cu oamenii si am luat-o spre noul club deschis langa Cool Cat, Stamba. Cica weekendul asta a fost marea deschidere, cu concerte de DJ ca Junkyard sau Dropdread(la care de obicei e 20lei min intrare) gratis. Ne-am plasat initial pe terasa si ne-am intins la vorba, pentru ca petrecerea incepea la 23. Pe la 1 am dat sa intram. Era gol. Multa lumina si pustiu. Deprimant. Trist. Evident, nu am ramas acolo. In cautarea unui loc, am mers in Suburbia, gol si acolo, dar era muzica macar mai buna. Tot intrarea libera. Stam 5 minute si iesim. Mergem spre Goblin, vis-a-vis. Aici era un pic mai multa lume, dar 10 lei intrare. Pana la urma am si ramas in Goblin. (mai sunt detalii, dar nu merita mentionate)

Cluburile au suferit azinoapte din doua motive care au imprastiat lumea:

  • tinerii care nu mai aveau sesiune au plecat la mare/acasa in provinicie
  • intrarea libera a creat un flux migrator de oameni de la un loc la altul.
Rolul taxei de intrare in club e sa te faca sa ramai acolo toata noaptea, in loc sa hoinaresti aiurea de la un local la altul, distribuind profitul uniform. Nu, rolul lor e sa te tina cat mai mult posibil in clubul lor, sa consumi cat mai mult de la ei. Mai mult, daca tu ramai cu prietenii tai, mai vin altii care raman si ei, si altii care va vad ca va miscati, raman si ei, creand masa critica la care lumea incepe sa se simta bine.
Marea deschidere a Stamba a esuat tocmai pentru ca avea intrare libera si awareness mic. Pe parcursul serii, intre 23 si 1 a trecut destul de multa lumea pe acolo, insa nimeni nu a ramas, pentru ca nu prea avea de ce. Intrare nu era, petrecerea nu era in toi, vroiau altceva.
Din punctul meu de vedere, un club in Bucuresti are sanse de succes daca face o petrecere speciala de deschidere cu pret mare la intrare, peste 40-50 lei si bar deschis toata noaptea. Adica oricine vine si plateste intrarea, toata noaptea bea pe vorbe, nu pe bani. Am mai vazut modelul asta de petreceri si functioneaza, aduna oameni peste masura si creeaza din vorba in vorba reclama la clubul tau. E mai rentabil sa iesi in pierdere in prima seara cu 5-10 % din incasari si apoi sa iti recuperezi in cateva weekenduri din veniturile aduse de oamenii care s-au intors, decat sa faci economie si sa ramai cu clubul gol.
Cred cu tarie ca Stamba ar fi fost plin la refuz, cu bar deschis si intrare 50 lei. Ei au ales insa sa o dea gratis, intr-o perioada in care omul judeca lucrurile gratis ca fiind slabe calitativ.
Sunt curios daca o sa aplice cineva strategia asta inviitorul apropiat.

Baltoaca din Lia Manoliu

Azi ma intorceam de pe langa stadionul Lia Manoliu, cel in constructie de o gramada de vreme. Am luat-o pe la capatul lui 104, incercand sa traversez catre bulevardul Basarabia.

Intreb si eu cativa soferi de autobuz pe unde se poate lua. Imi arata o alee si imi ureaza noroc. M-am uitat ciudat la ei si mi-am urmat drumul. Dupa 20 de metri durmul facea dreapta pe langa un teren auxiliar de fotbal, pe care jucau de zor niste copii.

Norocul meu a fost ca aleea era inundata. Nu in gluma, ci 10-20 de centimetri adancime. Cu broaste cu tot in recuzita. L-am lasat pe domnul din imagine sa treaca, pentru ca era drum cu sens unic.

Apoi m-am urcat si eu pe gard si am traversat iazul cu broaste din mijlocul drumului.

A fost o experienta interesanta, ce pot sa zic. Mi-a luat mai bine de 10 minute sa fac picior langa picior, spanzurat de gard, cu laptopul in spate. Mai mult, un pusti vroia sa ma puna sa ii iau mingea din apa. Nu l-am ajutat eu, ci omul cu masina inchisa la culoare, care a facut un val suficient de mare ca sa aduca mingea la mal.

Iubesc viata in Bucuresti! E plina de suprize.

Gratar pe trotuar

Azi de dimineata m-am dus in sediu AIESEC Romania. Le-am tinut un training pe plaforma de comunicare interna, sectiunea de comunicare pentru internationali – echipa de suport Incoming Exchange.

Sediul lor e pe Nerva Traian, langa Timpuri Noi, adica in buricul targului 🙂 si bine asezat langa Dambovita.

Mergand in viteza spre blocul lor, am trecut pe langa o masina utilitara si 3 oameni care mestereau ceva. Initial nu am dat atentie, insa cand m-am apropiat la mai putin de 1 metru de ei, am vazut ce faceau – gratar pe marginea drumului cu torta de sudura pe un gratar si un carton prevazut sa capteze grasimea, ca doar n-o sa pateze asfaltul. M-am intors din drum special sa le fac o poza, pentru ca asa ceva mai rar mi-e dat sa vad.

Oamenii pescuisera in Dambovita si au zis ca trag un gratarel daca tot au aparatul de sudura la ei, ca se face repede pestele si se patrunde bine.

Le-am urat pofta buna si am fugit la training!

Sala de Lectura

Ai fost recent la sala de lectura?

Daca ai raspuns da, e pentru ca ai avut examene, colocvii, de invatat pt proiecte saaaaaauuuu…..

ai fost la noua cafenea de pe bl. Dacia, peste drum de ASE, pe diagonala(langa Howard – Johnson), in sediul agentiei de turism de pe colt, langa Liceul Virgil Madgearu – click aici pentru harta

Care e plusul de valoare adus de Sala de Lectura?

  • liniste, putin fum, loc de intalnire ideal
  • internet wireless care chiar merge si merge bine
  • consumatie ieftina si nesacaitoare(nu vine nimeni sa te dea afara daca stai pe un ceai sau un suc sa iti faci treaba la laptop linistit sau sa intrebe conmesenii daca mai doresc ceva din 10 in 10 min)
  • prize peste tot pt noi cei cu baterii de 1h jumate in jos 🙂
  • o ciocolata calda de invidiat – e budinca, credeti-ma, merita sa incercati cu prima ocazie
  • lume prietenoasa
  • locatie perfecta pentru sedinte – camera speciala pentru asta – mai ales rezervata ONG-urilor din ASE(am vazut sedinte ASER, BOS, VIP pana acum)

Am fost de cateva ori si recomand cu caldura tuturor.

Daca va place, daca aveti sugestii sau doar vreti sa lasati ceva mesaj, Florin a oferit un spatiu foarte misto pentru asta, tableta de feedback:

Enjoy 🙂