Încă de la plecarea din Hong Kong am simțit fiorul ”marelui urs”, când la aeroport am aflat că avionul spre Shanghai mai întârzier cam o oră. Bun, am stat, am scris, am citit, am mâncat. S-a făcut ora de îmbarcare, ne-am încolonat, cu pelerine de ploaie din celofan și ne-am băgat în avion (un mamut al Hong Kong Airline). Problema a fost că am stat pe loc vreo 2 ore fără nicio explicație mai concludentă decât că e aglomerație la plecare și că de asta durează.
Nici cursa n-a fost mai prejos, după ce am decolat (finally). Am ajuns să nu regret faptul că n-am luat bilete la parcul de distracție din Hong Kong, pentru că avionul ba era cu botul în sus, ba cu el în jos și tremura tot; turbulențe, tati. După toată distracția asta, mă gândeam că mă așteaptă un superdrum spre hotel, cu Maglev-ul și metroul, într-o țară care nu prea știe ingliș și un alfabet cu care n-am nicio treabă. Surpriza a fost mare când am văzut bancomatul cu opțiune de engleză, numele stațiilor în engleză, travel cardul în engleză și o grămadă de facilități pentru turiști, drept pentru care am ajuns rapid la hotel (deh, Maglev-ul merge cu 300+ la ora), iar metroul e extrem de accesibil, rapid și curat. De fapt, tot orașul e foarte curat, pe cât de uriașe sunt parcurile, trotuarele sau clădirile.
Am vizitat o grămadă prin centru, iar, dincolo de barul de la etajul 47, cel mai mult și cel mai mult mi-a plăcut muzeul de artă modernă și contemporană, unde pe lângă clasici și pictori de partid era prezentă și o expoziție de ilustrații amuzante și bine executate. Iar, poze am pus pe Facebook, pentru prieteni, dar pun și aici una din ilustrațiile mele preferate: iepurașii prăjiți:
În rest, am fost pe Bund, prin multe parcuri, în bazarul lor din centru (unde am învățat să negociez chinezește – zice un preț, tu zici cam un sfert sau mai puțin, vă înțelegeți la jumate), am mâncat mâncare locală, am bătut străzile în lung și în lat, m-am dat cu metroul mult de tot și am învățat să evit oamenii care intră în vorbă cu mine, sperând să îmi vândă ceasuri false sau ochelari de soare. Am văzut și câțiva cerșetori în metrou, câțiva pe stradă, dar surprinzător de puțini pentru un oraș așa de mare. Un alt mare absent e populația de câini, singurul motiv pe care mi-l pot imagina fiind cel că se află printr-o farfurie, în ceva restaurante. Mă rog, m-am cam lecuit de mâncăruri ciudate, după ce am avut în farfurie copite de porc sau labe de rață. Trust me, sunt mai dezgustătoare decât vă imaginați.
Dar există și mâncare chinezească bună (aseară, de exemplu, la un restaurant recomandat pe Lonely planet). Să vedem dacă ăsta din seara asta o sa fie la fel de ok.
În rest, trăiască jetlag-ul!
To be continued…
谢谢
