Tag: film

Hoața de identitate (2013) – care-ți fură hohote de râs

Citiorii mei s-au bucurat mult de invitațiile de la Oxygen PR și de la Ro Image(sursa foto), dar și de ospitalitatea Cinema City, Sun Plaza, ca de obicei. Vă las mai jos cu povestea unui film mai bun decât trailerul sau synopsisul de pe net.

Am fost și am văzut “Hoața de identitate” un film la care m-am dus cu așteptări destul de mici. Am zis că va fi o comedie simplă, tipică, realizată pentru a mai face și oamenii încă un film și un ban de buzunar. Nu mă așteptam să am și momente de durere de burtă din cauza râsului J

După cum poate v-ați dat seama, toată intriga pornește de la o tipă găsuță care solicita prin telefon date personale, ca nr. de asigurare sociala și apoi clona carduri de credit și de identitate. Se distra, trăia în lux și făcea datorii posesorilor adevarați ai cardurilor. Asta până când una dintre victimele ei s-a dus după ea să o confrunte.

Hoața de identitate e acel personaj pe care-l urăști la începutul filmului, te enervează, iar pe parcurs ajungi să o înțelegi, să te amuze și chiar să-ți fie simpatică. Și asta nu se întamplă doar cu spectatorul  ci și cu victima noastră care se confruntă cu un adevărat conflict interior.

Filmul ne prezintă o groază de întâmplări care mai de care mai hilare și mai amuzante care îți garantează că nu o să te plictisești deloc și o să râzi până la ultima scenă din film.

Am mai fost la film cu câteva prietene și mi-au spus și ele părerea lor:

Ideea geniala, de și previzibilă a filmului te transpune emoțional alături de personajele acestei comedii. Crizele de râs sunt garantate și recomandate 🙂 După acest film îți dai seama cât de importanți sunt prietenii și familia în formarea ta spirituală, pentru că fără ei, e foarte posibil să urmezi pașii unei “Hoațe de identitate”:) Un film foarte potrivit unei escapade din rutina de la birou:)

Un film amuzant, ușor, care te face să pleci binedispus după 2 ore de râs la cinema. Un film care nu are la bază meditații profunde, dar care le mai dă o speranță și oamenilor buni și corecți de pe lumea asta, că pot să îndrepte norocul în favoarea lor și să se mai și distreze făcând asta. Dincolo de accidentele de mașină din care personajul principal nu are nicio zgârietura și lovituri și nici machiajul stricat, prinzi cu ușurință drag de cei doi eroi.

Premiera e vineri, 8 Februarie.

Hansel și Gretel (2013) – măcel cu vrăjitoare

Am fost aseară la un film despre care aveam așteptări greșite. Când am primit invitația la Hansel și Gretel, la Cinema City, la Sun Plaza, în 3D, m-am gândit că o să mergem la un basm ușurel (cine a citit originalul știe) și o să fie drăguț.

Ei, a fost mișto, dar dintr-un total alt punct de vedere. Filmul urmărește aventurile celor doi frați, crescuți acum mari și ajunși vânători (mercenari) de vrăjitoare în întreaga lume. Ajung într-un sat bântuit de magia neagră și încep să caute copiii răpiți. Tot procesul și toată lupta sunt puse în scenă în modul cel mai explicit posibil, cu carne care zboară, sânge care se împrăștie și vrăjitoare care explodează.

Pentru publicul masculin – există și o scenă nud, cu Pihla Viitala, în apa tămăduitoare, cu Hansel.

Mergeți la film, merită, însă fără copii. Mersi fain Oxygen PR pentru invitații!

(sursa foto – RoImage)

Lincoln (2012) – lecția de politică americană

Din motive obiective, aseară am absentat la avanpremiera Lincoln. Din câte mi-a povestit delegatul meu, filmul e o mostră de diplomație americană de excepție, în special la capitolul negocieri și discursuri. Vă las cu povestea lui Robert Lazăr, care a fost la fața locului.

La invitația lui Titus am fost în Cinema City – Sun Plaza, cu girul Odeon și TVR2, să văd “Lincoln”, noul film al lui Spielberg, realizat după romanul biografic “Rivalii”, scris de Doris Kearns Goodwin. Filmul a fost pus la cale încă din 2005, iar filmările ar fi trebuit să înceapă în 2006, dar se pare că scenariul de atunci nu a fost satisfăcător pentru Spielberg, fiind necesari încă 5 ani pentru a începe filmările.

Rezultatul final s-a regăsit în filmul care ne prezintă ultimele 4 luni din viața lui Lincoln, cu accent pe cele două luni în care a luptat pentru abolirea sclaviei. Povestea filmului e compusă din adevărul istoric, plus o componentă emoțională. Descoperim un om simplu căruia îi plac poveștile, care știe să se amuze în multe clipe tensionate, dar care acționează cu un tact pe care doar el îl înțelege. Lincoln pare un bătrân încăpățânat care e în stare de orice pentru a-și atinge scopurile.

Pentru cei ce nu cunosc atât de bine istoria SUA, filmul aduce un plus de informație. Te ajută să înțelegi ce s-a întâmplat cu adevărat și cum corupția a ajutat la realizarea unui bine: abolirea sclaviei. Putem găsi în filmul ăsta și o lecție de democrație.

Realizarea filmului a fost făcută fără prea multe efecte speciale. În schimb, s-a pus mare accent pe autenticitatea vremurilor dar și a istoriei. Mi-a plăcut să văd ce însemna atunci să fii președintele SUA și ce înseamnă acum, de la modul în care era organizată Casa Albă, până la modul de viață al conducătorului.

Ca o notă de final, pot să spun că mă așteptam ca Lincoln să fie un film mai mult documentar, dar filmul reușește să te captiveze la fel ca un film de acțiune în care aștepți cu nerăbdare să vezi ce soluție va găsi personajul principal pentru rezolvarea problemelor. Asta se întampla, mai ales, dacă nu ai studiat în detaliu istoria SUA din perioada războiului civil.

„Lincoln” va avea premiera în România la 1 februarie 2013, așa că vă invit la film.

Mizerabilii (2012) – nu poți să nu plângi la filmul ăsta

Aseară, la Cinema City, în Sun Plaza, au curs lacrimi de bloggeri, jurnaliști, vedete, respectiv s-a ieșit din sala înainte de final. N-ai cum să ai o atitudine neutră față de filmul ăsta. Ori, ori.

Les Mizerables sau, pe românește, Mizerabilii este ecranizarea celebrei povești cu același nume. Filmul surprinde momentele esențiale, insistă pe detalii și este în întregime (bine, cu excepția a două sau trei replici) cântat.

Nu, nu-i nevoie să citești cartea înainte.

Deci, pentru fanii ”musical”, e o ocazie rară să îi vedeți pe Hugh Jackman și Russel Crowe cântând mai aprig ca la operă. Și nu o fac rău. Filmul e un amestec de suspans, momente energice, tragedii și iubire, singura critică pe care i-aș putea-o aduce fiind cea că e cam lung (2 ore și jumătate).

But it’s worth it. Vine de vineri în cinemauri.

Mie de ăștia doi mi-a plăcut cel mai mult. (sursa foto)

Hyde Park on Hudson (2012) – să râdem de britanici

Săptămâna asta am mai fost la un film, tot la Cinema City. N-aveam cum să ratăm ocazia să îl vedem pe Bill Murray în rol de Roosevelt, într-un film piperat cu adulter, un strop de poligamie și o urmă de incest cu o verișoară de-a 5-a. Scandalos, nu?

Ei, și mai scandalos e modul în care îl prezintă pe regele împleticit al Marii Britanii, George VI, și pe nevastă-sa, veniți în vizită la colegii americani, în căutare de aliați. Germania era deja aproape și era imperios necesar să îi convingă să le apere fundurile. Dar nu despre asta e vorba în film, ci despre viața președintelui la casa de la Hyde Park on Hudson, o ironie la adresa Hyde Park-ului din Londra, precum și întreg ceremonialul de primire a fețelor încoronate din UK.

Totul culminează cu niște indieni dansând și cu regele care mușcă cu sete dintr-un hotdog (deh, nu puteau merge la Mc).

#devăzut, cu toate că nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor create de trailer.

(sursa foto)

Asa-i la 40 de ani (2012) – fun stuff

Am fost săptămâna trecută la un film surprinzător de comic, având în vedere titlul cu care am decorat și articolul de față. Așa-i la 40 de ani este, de departe, filmul cu cele mai multe înjurături pe minute dintre toate filmele pe care le-am văzut în ultima vreme și spun asta în modul cel mai pozitiv cu putință. Tot contextul în care se întâmplă e unul de viață de cuplu și e de o naturalețe rară.

Oricine a locuit cel puțin 6 luni cu his/her better half o să se recunoască în măcar 2-3 scene din film. Nu mai zic și despre problemele pe care le au la joburi, cu copiii, cu prietenii, cu părinții, toate făcute să pipereze și mai bine filmul.

Nu mă apuc să dau spoilere, ci vă zic să mergeți într-o seară la film. Rulează deja la Cinema City

Asterix si Obelix – In slujba Majestatii Sale (2012) – film facut de francezi ca sa faca misto de englezi

Miercuri am fost la avanpremiera filmului Asterix și Obelix – În slujba Majestății Sale, la Cinema City din Sun Plaza, în 3D (mulțumesc de invitație, RO Image).

În general, apreciez mult de tot filmele care mă pot relaxa după muncă, la care pot să închid telefonul și să scap de mailurile și planurile zilnice. Ei, Asterix și Obelix fac exact treaba asta. Am râs aproape tot filmul de umorul franțuzesc, de stereotipurile satirizate la un nivel comparabil cu un Caragiale, la accentul englezesc cu care britanici vorbeau franceza.

Filmul este integral în franceză, aviz celor care vor să și-o exerseze (trailer aici).

Premiera are loc vineri, 19 Octombrie și eu zic că merită, mai ales dacă vă aduceți aminte de desenele animate cu cele două personaje sau de revistele cu benzi desenate de pe vremuri.

(sursa foto)

Resident Evil – Rasplata: Actiune si sange 3D

Aseară m-am anturat cu Mihnea și ne-am lăsat fetele acasă pentru că filmul la care am ajuns nu era de ele. Serios, nu vă duceți prietenele la film decât dacă dădeau foc pisicilor când erau mici. Precum ziceam și în titlu, am fost la Resident Evil: Retribution, primul din serie în 3D IMAX, la Afi Palace Cotroceni, grație Cinema City, InterComFilm Distribution și Oxygen PR.

Impresia generală: mult sânge, multă acțiune, o Mila Jovovic îmbătrânită și mămoasă, împușcături, zombie de toate națiile, un cross-over cu un alien care se vede mișto în 3D și o corporație condusă de un computer(foarte Matrix – style). Cele mai tari momente au fost atunci când apăreau după colțuri monstruleții urlând în întuneric. Efectul e priceless.

Dincolo de asta, nu trebuie neapărat să fi văzut celelalte filme, pentru că ți se dă un context la început, iar finalul e destul de deschis astfel încât să vedem un Resident Evil 7.

Ză trailer:

Gata, că nu vreau să stric bunătate de experiență. Mergeți de mâine la IMAX, merită.

To Rome with Love (2012) – un woodyallenism autentic

Săptămâna trecută, înainte de tura scurtă prin Apuseni, am fost la un film foarte fain. Deși am ajuns cam târziu la fața locului, am intrat repede în poveste și ne-am putut bucura de un exercițiu foarte bun de marketing de oraș.

E vorba de Din dragoste pentru Roma, ultimul film al lui Woody Allen. În el joacă Alec Baldwin (nu are nevoie de precizări suplimentare), Ellen Page (Juno & Inception) și  Jesse Eisenberg (Mark Zuckerberg), plus regizorul Woody Allen.

Filmul e plin de anecdote, satiră socială, povești de dragoste, dar și multe, multe imagini din Roma. Nu intru în detalii referitoare la acțiune, vă las pe voi să îl descoperiți. E numa bun de văzut după muncă, de relaxare și descrețire de frunți.

Din dragoste pentru Roma rulează deja la The Light Cinema, în Liberty Mall, București (distribuit de RO Image), deci liber la film diseară.

Spiderman 3D (2012) – versiunea IMAX

Marți seară am fost la avanpremiera Spiderman în format 3D. Înainte să vorbesc despre experiența filmului(pentru care mă înclin și mulțumesc din nou Cinema City, InterCom Film Distribution, precum și Oxygen PR), merită să învățăm puțină istorie.

Spiderman(Peter Parker) a fost creat în August 1962, acum 50 de ani, într-o bandă desenată apărută pentru prima dată în numărul 15 al revistei Amazing Fantasy. Autorii lui sunt Stan Lee și Steve Dikto, pentru Marvel Comics, cel puțin așa susține Wikipedia, totuși, fără surse. Găsim revista originală pe site-ul Marvel, iar coperta am luat-o și pe blog. Continue reading Spiderman 3D (2012) – versiunea IMAX