Azi am descoperit pe Twitter o mică dezbatere între Andrei Pleșu și Adi Florea, despre trining, terminologii, utilitate. Discuția a pornit de la articolul scris de dl. Pleșu în Dilema Veche.
Să nu ne speriem de cuvinte! Training e uşor de tradus pe româneşte. Înseamnă ori „a dresa“ (un animal), ori „a antrena“ (un sportiv), ori „a pregăti“ (un copil sau un adult) pentru o anumită activitate sau profesiune; pe scurt, „a educa“, „a forma“, „a modela“.
Nu citi încă primul articol. Adi Florea, trainerul anului, a răspuns, punctând foarte bine faptul că trainingul nu e pedagogie, nu e ca la școală și de aceea are atât de mult succes, în comparație cu universitățile, în dezvoltarea unor abilități și competențe vs. inocularea unor texte.
La a treia lectura am simtit nevoia de a analiza textul bucata cu bucata, pt a ma sigura ca inteleg bine si nu ma las dus de emotie atunci cand este atacata breasla mea… Iata la ce concluzii am ajuns:
* Nu ne este frica de cuvinte, domnule Plesu, dar va scapa adevaratul inteles al cuvantului training.
Nu am de gând să concluzionez în vreun fel intervențiile de mai sus, ci vreau să punctez cât de util și la îndemână este un blog, în momentul în care ai nevoie de un spațiu de dezbatere(altul decât în comentariile de pe terenul criticului).
Ce zici facem o competitie Blog Fight, in care se “cearta” 2 bloggeri si comentatorii sau un juriu decide castigatorul?
Luam niste tematici anume, luam o duzina de blogger 20 si gata de “lupta”.
N-ai înțeles ideea, nu e vorba despre stârnirea unui val de dezbateri artificiale, ci de cât de natural și-a folosit Adrian Florea blogul, ca să îi răspundă dlui Pleșu