Imobiliarele, criza si online-ul – nu arata a 2012

Contextul a făcut ca în ultimele zile să arunc un ochi pe site-urile companiilor de imobiliare, atât agregatoare cât și dezvoltatori cu site propriu. Dacă la primii, la care se vede clar pachetul de idei de marketing și usability, mai merg cât de cât, trecând peste anunțurile dublate, pozele proaste și anunțurile scrise ca la Mica Publicitate în anii 90 , la cea de-a doua categorie m-am speriat.

Am dat peste site-uri în Flash, site-uri neactualizate din 2009, site-uri într-un HTML sau ASP rudimentar, fără prețuri, fără poze calume, dar cu planuri, cu 3D-uri.

Evident, după cum v-ați dat seama, nu am înțeles mai nimic din piață și tot pe motoarele de căutare am ajuns să mă interesez de complexuri de apartamente și tot pe site-urile de agregatoare am ajuns.

Cum ar trebui să fie experiența pe un site de imobiliare(de brand)

Intri în casa omului, mergi într-o vizită virtuală cât mai fotorealistă dacă nu chiar video din interiorul construcției(dacă e finalizată). Vine cu tine un agent imobiliar virtual, îți povestește în 30 secunde ”elevator pitchul” și apoi apare prima interogare pe ecran – ce vrei să faci mai departe – cumperi sau închiriezi?

În funcție de răspuns, agentul continuă povestea cu încă 30 de secunde, după care te întreabă: cât ai buget disponibil? Primești apoi o ofertă personalizată în funcție de range sau o ofertă de credit, în cazul în care nu te încadrezi în buget.

În paralel cu traseul ăsta prin site, evident, trebuie să ai și o secțiune text, în care să prezinți:

– foto cu apartamentele

– prețurile pe metru pătrat și pe apartament, cumpărare și chirie

– oferte de creditare de la parteneri

– localizare exactă pe hartă a clădirii

– foto/video împrejurimi

Luați și dezbateți. Cred că genul ăsta de gândire funcționează și pentru alte tipuri de website-uri, pentru că oamenilor le place să fie duși de mână și să li se prezinte, nu să se piardă în mesaje de marketing și prețuri ascunse.