Vineri cu Titus și Zoran – episodul 4

Avem de toate. De ce atunci simțim că nu ajunge nimic?

Am intrat din nou în direct vinerea asta cu episodul 4: Avem de toate.

Titlul a pornit dintr-o frustrare reală. România are pământ fertil, resurse naturale, oameni capabili, o poziție geopolitică relevantă și un val de tineri educați – mulți dintre ei în diaspora, dar nu toți. Și totuși, la fiecare final de lună, sau de ciclu politic, rămânem cu senzația că nimic nu s-a mișcat cu adevărat. Că dăm din loc fără să înaintăm.

Am discutat despre ce înseamnă să ai potențial și să nu-l valorifici sistematic. Despre cum resursele există, dar managementul lor – sau lipsa lui – transformă abundența în ratare cronică. Nu e o lipsă de materie primă. E o lipsă de voință instituțională și de continuitate în decizii.

Am vorbit și despre cum fiecare generație politică vine cu promisiunea că „de data asta e altfel” și pleacă lăsând în urmă jumătăți de proiecte și reforme abandonate la jumătatea drumului. Infrastructura, educația, sănătatea – sectoare în care banii au intrat, dar rezultatele nu s-au văzut la scara așteptată.

Nu am evitat nici întrebarea incomodă: în ce măsură e vina sistemului și în ce măsură e și a noastră, ca cetățeni care tolerăm, ne adaptăm și găsim scurtături în loc să cerem consecvență?

Ne reauzim vinerea viitoare.