Luna trecută am fost, pentru câteva zile, în Tanger, în nordul Africii. Am pus poze pe Facebook, însă n-am apucat să scriu vreo poveste de acolo (prietenii știu de ce). Totuși e și o parte bună, măcar acum scriu doar părțile esențiale, care au rămas în memorie după aproape 3 săptămâni.
Aeroportul
Am aterizat pe Ibn Battouta Airport fără prea mari prejudecăți. Auzisem despre Maroc lucruri bune, cum că ar fi destinație turistică destul de importantă în nordul Africii. Cu toate astea, n-am putut să nu zâmbesc când ne-am dat jos din avion și ne-am dus pe jos până la terminal. Arăta exact ca aeroportul din Baia Mare, însă cu mai multe filtre de securitate. Bine, la întoarcere am văzut că filtrele respective erau cam de formă și nimeni nu se omora cu verificatul (nu ca în Europa, unde te și dezbracă dacă arăți ciudat).
Taxiurile și transportul
Nu prea există transport în comun în sensul în care îl știm în Europa (am văzut asta și în SUA). Sunt două categorii de taxiuri – grand și mini. Cu grand mergi pe distanțe lungi și încap 6 oameni pe lângă șofer (2 în față, 4 în spate, ca în mașinile cu care ne plimbam liceu). Noi am mers 3, lux, deci am dat 3,3 eur/persoana până în centru. Cu minitaxiul mergi prin oraș, faci tururi prin zonă, iar prețul e complet negociabil (dacă ești fraier, plătești extra, dacă te târguiești poți scoate chiar și 50-60% reducere).
Medina
În vechiul oraș am primit cea mai bună lecție de marketing/hipnoză de grup. După ce ne-am învârtit prin zona veche vreo 30-40 de minute fără vreo țintă, ne-a agățat Mohamed, un puștan de 14 ani fără vreo 2 dinți, care ne-a făcut un tur de forță prin zonele cele mai frumoase, importante și faimoase, ne-a spus povești despre proprietari, despre porți, despre ziduri și locuri, după care ne-a plasat frumos la Abdul, într-un magazin de covoare. Abdul ne-a preluat ceremonios și ne-a dus la ultimul etaj (exclusiv, doar pentru noi. Pe naiba 🙂 ), după care ne-a zis și el niște povești despre orașul văzut de sus. Toate astea au continuat cu vizita la etajul covoarelor, unde am asistat la un ceremonial complicat în care el încerca să ne vândă, noi încercam să ne eschivăm. Prețurile urcau și coborau (chiar și la 400 euro pentru 2 covorașe), iar până la urmă am plecat cu 1 covor și 2 eșarfe, dar mulțumiți că nu ne-a jecmănit chiar de tot, deși fiul lui Abdul (nu Mahomed, el lucra pe comision) a fost încâtat de cât am cheltuit.
Mâncarea și băutura
Oamenii ăștia beau mult ceai, povestesc mult și nu beau alcool. Am descoperit însă că, în locurile în care se servește alcool (marcate cu BAR, respectiv cu o siglă de producător), la fiecare rând de orice alcool comandat primești și mâncare gratis (bine, inclusă în costul aberant de mare al băuturii – bere mică – 250 ml = 3 euro). În rest, potol mult și bun, prețuri ok și arome de Franța îmbinate cu Spania și ceva arăbesc.
Am mai trecut pe la grota lui Hercule, Cap Malabata, Cap Spartel (de unde se văd cei 45 km de plajă până la Asilah) și am văzut cam tot orașul, unde se construiește masiv (blocuri, birouri, mall-uri), cam ca în vremurile de boom din România.
Africa e de vizitat, dar atenție la erorile de pe hărțile Trip Advisor. Mai bine întrebați de locul unde trebuie să ajungeți.
(sursa foto)
Călătoresc destul de mult de vreo 2-3 ani, mai ales din pricina Executive MBA-ului. De exemplu, azinoapte m-am întors dintr-un mic trip în Europa Centrală via Budapesta, Bratislava, Cracovia și Kosice 🙂 Dar nu despre asta voiam să scriu. Cât timp eram plecat, ISRO Solutions au publicat pe blogul lor câteva idei de-ale mele despre siguranța în călătorii.