Am ajuns ieri seară (GMT +7) în Hong Kong. Cred că dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte orașul, după cam 24 de ore de trăit în el, i-aș zice orașul extremelor: e foarte cald, foarte umed, foarte aglomerat, iar bogații au spații mari pe deal și săracii trăiesc în cutii de conserve/blocuri în oraș.
M-am plimbat destul de mult prin centru, unde m-au surprins două alte extreme – apa și alte lucruri de bază sunt foarte ieftine (4-5 lei o sticlă de 0,5 l de la 7 eleven), dar la restaurante e destul de scump (bine, la cele mai stilate, că la curry și take-away iei si cu 20 de lei). Priveliștea face toți banii, însă:
Azi, de dimineață, am fost până sus, pe Victoria Peak, plus pe traseele din zonă. E mult mai respirabil aerul acolo și ai pe unde să te plimbi. Cred că e cea mai apropiată senzație de junglă tropicală pe care am trăit-o până acum. A fost nevoie să vin pe la hostel să mă schimb din cauza umezelii. Cea mai mișto chestie de sus, de acolo, dincolo de priveliște, a fost vegetația aia nouă, pe care nu o găsești la noi:
Mai am de văzut câteva chestii azi: Buddha, orașul dintre ziduri și niște lăcașe de cult tradiționale. Revin cu update.
p.s. Foursquare e cel mai tare – am mâncat un super mic dejun cu doar 30 de dolari hongkongezi (vreo 15 lei). Acum încerc și prânzul.
Update
Foursquare nu s-a dezmințit, am nimerit într-un restaurant ok, de-al localnicilor, însă am ajuns la trista concluzie că nu mă înțeleg cu mâncarea chinezească autentică (dim sum) și basta, drept pentru care seara am trecut pe sushi/sashimi. Dar până acolo mai este. Am aflat de pe CNN.com că locul în care am stat e ceva clădire celebră, în care s-a filmat un film cu mafioți și că e considerată dubioasă de către localnici (ceea ce pot să confirm și eu după ce am stat în celula mea de 5 mp). Măcar a fost ieftin.
Să revenim însă la traseu. După ce am prânzit cam mult (deh, umblasem deja vreo 10 km de dimineață și am zis să iau o pauză), am luat-o spre Tung Chung, să mă dau cu faimoasa telecabină care duce la Big Buddha. Mai aveam în plan câteva puncte de vizitat, însă telecabina și aruncatul cu privirea p-acolo pe sus mi-au mâncat cam tot timpul de lumină. Am prins la limită cabina cât să apuc să fac câteva poze și să fie nevoie să cobor (deh, la 6 se trag obloanele în timpul săptămânii). M-am dus apoi spre templul vietii, din Wong Tai Sin, după ce oprisem întâi la Lok Fu, cu speranța că mai văd ceva din Walled City. N-am mai mers pentru că era noapte și era dubioasă zona. La Wong Tai Sin am ajuns, am făcut o poză cu templul și apoi m-am dus la sushi, ca un turist adevărat ce sunt.
Spre seară am zis să încerc ceva nou față de serile trecute, iar, având de ales între cluburile de striptease și pub-urile din Wan Chai, le-am ales pe cele din urmă (da, mamă, poți fii mândră). Am ajuns în Wanch (tot de pe Foursquare luat), unde era open mic night și am ars-o la o bere japoneză și una mexicană, în timp ce unii încercau să cânte una-alta (rock, mostly). După aia am zis să dorm un pic înainte de zborul către Shanghai, dar jetlag-ul iar m-a vizitat și m-a cam ținut treaz, drept pentru care am plecat mai repede de acasă (cu N21-le de 4:50) și stau în aeroport să scriu capătul ăsta de articol.
Lecții de viață din și despre Hong Kong:
- Urăsc căldura și umezeala, în combinația asta.
- Aerul condiționat în exces e criminal (avion, apoi cameră, apoi în toate magazinele – inclusiv la 7-11)
- Oamenii ăștia trăiesc mai mult în cutii (blocuri) și sub pământ (au inclusiv mall-uri întregi pe la stațiile de metrou până la -3)
- Fără soare viața e pustiu. Cred că există un magnet de nori deasupra Kowloon-ului, pentru că la aeroport era uscat azi dimineață, deși la mine plouase toată noaptea.
- Dacă plătești cu cardul, ai grijă ca nota să fie procesată în monedă locală – cursul de schimb de la POS e o mizerie. Mai bine ai mai mult cash la tine decât 7-8% în plus la notă de fiecare dată.
- HSBC tipărește dolarii hongkongezi, habar n-aveam
- Oamenii ăștia au făcut zgârie-norii de nevoie (n-au loc), n-ar trebui să îi invidiem. Stau în niște megacutiuție.
- E surprinzător cum un popor poate să fie obsedat de curățenie și jegos în același timp – bine, în locuri diferite. Să luăm ca exemple metroul (supercurat) și WC-ul de la McDonald’s (o coșmelie de doi lei plină de muște și mirosind a zoo). Hygene freaks, dar selectiv.
- Orașul miroase a curry, a mirodenii, a mâncare chinezească – mi-a luat câteva ore bune să mă obișnuiesc. Acum miros și eu la fel.
- Hainele nu se usucă. E prea umedă treaba, deci improvizezi sau le iei așa pe tine. De aia își duc ei hainele la spălătorie + uscător.
Cam atât. Întrebări? 🙂
Plec spre Shanghai în, sper, câteva ore.
p.p.s A, da, poze am pe Facebook, dacă suntem prieteni.