Toamna nu-i corectă, n-are nicio zi liberă de la stăpânire

october1Primăvara e un anotimp mult mai corect decât toamna, are multe zile libere, are multe ocazii de fugit la munte sau la mare. Atunci ai zilele Paști, când mergi acasă, dar și momentul esențial pentru tineret – 1 Mai muncitoresc, prilej de șezătoare, de prietenie, de relaxare, de grătare sau de pauză. 1 Mai e acel moment magic după campaniile de primăvară, când coporatistul de FMCG, ăla de agenție sau ăla de bancă se duce la mare împreună cu ongistul sau cu studenții și se refac pentru ultimul push înainte de vară.

Toamna mi se pare nedreaptă pentru că nu are un 1 Mai. Intri brusc în septembrie, care te agasează cu proteste, știri, promoții de Back to school sau scandaluri proaspete (politice, mondene, sociale, canine) și nu ai nicio scăpare până în iarnă, când pică sfântul 1 Decembrie.

Eu vreau și un 1 Octombrie, prilej de tras sufletul după începutul tumultuos de toamnă. Poate anul ăsta se face și ne lăsăm timp pentru dezbateri, idei și socializare. Sună ok, zic eu.

(sursa foto)

Reach și Engagement – Măsurare în Content Marketing

Content_Marketing_Mix1-01La rugămintea lui Alin, am scris câteva rânduri pentru blogul lui despre starea ”industriei” de content marketing. Le redau mai jos.

Cred că întrebarea e prea avansată pentru stadiul în care se află marketingul în România. Să zici că o companie are strategie de content marketing e ca și cum ai vorbi de rachete spațiale în Evul Mediu. Bun, dacă ar fi să mă gândesc ipotetic, eu aș pune drept KPI pentru conținut: reach-ul și engagement-ul, adică numărul de oameni la care a ajuns și numărul de oameni pe care i-a și influențat să facă ceva (like, share, comentariu etc.). Dincolo de asta, poți să legi contentul cu marketing afiliat sau cu lead generation-ul tradițional din sales, dar deja nu mai e content marketing, ci e advertorial clasic.

Content marketing-ul ar trebui, din punctul meu de vedere, să fie în foarte mare armonie cu PR-ul, cu generarea de evenimente și cu social media strategy-ul (alte avioane, știu). E bun atunci când ai o poveste stufoasă, cărnoasă, pe care nu o poți spune într-un vizual și un slogan, într-un ad de 15 secunde sau un banner interstițial.

Dacă o să citiți și restul opiniilor pe subiect, o să vedeți că acest tip de marketing se măsoară prin două tipuri de indicatori: reach și engagement. Și că nu există foarte multă încredere că la nivel de companii există o înțelegere a fenomenului de Content Marketing.

Poate ar merita făcute niște conferințe, niște meetups sau niște mese rotunde în care să povestim de tipul ăsta de promo.

p.s. Și mai e o chestie, Content Marketing-ul nu e doar online, e și mobile, print sau TV. Keep that in mind.

(sursa foto)

UK și US: Lecții de comunicare politică pe online

voteUneori găsesc resurse foarte mișto pe internet, unde sunt lăsate pentru posteritate niște insight-uri din marile campanii sau de la conferințe sau evenimente la care nu am ajuns și nici nu aș fi ajuns în mod normal.

Materialul de mai jos, din care am extras câteva idei, despre comunicare politică în mediul online (produs ca urmare a unei întâlniri cu echipa lui Obama din 2012) e de păstrat.

Sumar:

  • Internetul ajută un candidat bun, dar nu salvează unul prost
  • online-ul trebuie să fie o infrastructură, o componentă de bază a campaniei
  • campania digitală nu înseamnă numai răspunsuri în social media, ci integrare cu restul eforturilor de comunicare
  • nu trebuie să te cramponezi în aceleași tehnici și metode, merge să încerci ceva nou în fiecare zi pe online
  • au comunicat mult despre politici, evenimente și au creat conversații
  • l-au profilat pe Obama ca om și ca politician pe online
  • una din cele mai mari provocări a fost păstrarea relațiilor de comunicare cu alegătorii chiar și după vot

Chiar dacă materialul a fost făcut pentru eșicherul politic din UK, cred că punctele de mai sus se aplică și la noi cu mare succes. Campania politică tot la fel se face, oriunde ai fi în lume: colectează, profilează, adu la vot.

(sursa foto)

Insight și infografie de la Conferința GfK – Menage a Digital Online and Offline

Am fost astăzi la evenimentul organizat de GfK, cu numele din titlu, chiar la ei în sediu. Overall, am rămas cu o impresie bună despre ei, muncitori, profesioniști, dar partea cea mai interesantă a fost, de departe, cea despre cifrele din piață. Am primit câteva informații generale, dar și o bucățică din studiul lor despre influenceri și Facebook.

Pe lângă asta, au anunțat că au un panel digitalizat de consum (FMCG) și că lansează un instrument în premieră, care îmbină online-ul și offline-ul. Dar mai întâi cifrele:

Am mai aflat despre Digitally Natives și Digital Immigrants:

O imagine face cât 1000 de cuvinte, deci 3 imagini fac cât…

Trenduri pentru digital natives: trăiesc în lumea mixta (online și offline), vor să artate bine și le place să aibă parte de fresh fun

social media

Digitally natives sunt hipsteri bio, grasi si narcisisti, care gusta glumele politcally incorrect.

Acum să vorbim un pic despre branduri. Brandurile sociale marchează momentele importante din viața targetului. Ele pun accent pe interacțiuni ce presupun gamification si experientalism, pe mesaje directe și pe a face userul să arate bine.

Digital natives = băștinași

Ei folosesc peste 50 de aplicatii pe mobil și peste 50 de site-uri pe zi.

Nu mai știu cine a zis-o, dar nu a fost combătut, așa că nu o luați ca fact. Next up, a fost Caroline de la IAB UK si GfK CEE, care a prezentat cea mai cărnoasă sesiune pentru mine, niște case-uri pe online care arată cum poți să construiești:

  • Awareness
  • Purchase intent

…pe internet. Și că bannerul nu e mort, nu există banner blindness și că influencerii care zic că nu văd bannerele mint sau sunt manipulați în subconștient (oare care variantă o fi mai rea?).

Niște cifre mai jos:

Am mai discutat despre ce decizii iei pe online: valoare vs. volum, impact, relevanță directă pentru vânzări și am explorat/ne-a dat temă de testare următoarele: frecvențe de 2-3 și efectul de halo.

***logo-ul trebuie sa fie MARE

Fără asta, advertisingul e degeaba.

Am mai aflat că onlineul + tv-ul merg cel mai bine împreuna (impact dublu prin interconectare vs. advertising independent).

În loc de concluzie, a zis că online-ul livrează:
– awareness
– repozitionare
Și e mai ușor de atins targetul, mai ales din punct de vedere al costurilor.

p.s. CTR-ul de 0.1% într-o țară dezvoltata e un succes.

După pauză, am continuat cu o prezentare despre experienta consumatorului – traseu, surse etc. Not that engaging. Redau câteva bullets:

  • Cei care cauta online cumpara si offline.
  • Trebuie sa fii peste tot – consumatorul cauta in multe locuri
  • Search si agregatoarele cresc traficul in magazin

Mobilele au un rol cheie in decizia de cumparare.

Despre case-ul Avon nu o să vorbesc, a fost prezentat foarte slab, generalități, foarte puține insighturi.

În final, Traian a vorbit despre motivul pentru care eram acolo – Studiul Online & Facebook Influencers.

Cum arată un brand urmăribil:
User obișnuit – De încredere și original
Influenceri- Comunicativ, deschis, prietenos

Și ultimul insight – ce se așteaptă consumatorul de la un brand pe Facebook (un titlu de articol în sine):

  • Tinerii vor creativitate
  • Adultii vor amuzament
  • Maturii vor seriozitate, prietenie si comunicativitate
  • Batranii vor incredere si onestitate

Dicționar de acronime digitale

dictnryDe ceva vreme caut să pun pe blog un mic dicționar de acronime folosite în mediul digital. Mai jos e o listă luată de pe blogul eConsultancy, din care am tuns elementele mai puțin înâlnite pe la noi și am păstrat esențialul.

Evident, fiecare are o definiție proprie, dincolo de denumire, însă, pentru detalii, se poate folosi cu încredere orice motor de căutare. La cele mai puțin evidente, am dat eu o scurtă descriere. Dacă mai aveți altele neluate în seamă, lăsați cu încredere un comentariu

AJAX – Asynchronous Javascript and XML – limbaj de programare

API – Application program interface – protocol de comunicare între două softuri

AR – Augmented reality

ASP – Application service provider

B2B – Business to business

B2C – Business to consumer

CLV – Customer lifetime value

CMS – Content management system

CPA – Cost per acquisition / action

CPC – Cost per click

CPL – Cost per lead

CPM – Cost per thousand (afișări)

CR – Conversion rate

CRM – Customer relationship management

CSS – Cascading style sheets – foile de stil folosite la personalizarea site-urilor

CTA – Call to action

CTR – Click-through rate – rata de click pe reclamele tale

DM – Direct mail (or ‘Direct message’, in Twitter circles)

DNS – Domain name system – domeniile web folosesc sistemul pentru identificare

ECPM – Effective CPM

EPC – Earnings per click

EPM – Earnings per thousand (afișări)

ESP – Email service provider

FB – Facebook

FBML – Facebook Markup Language – limbajul tip HTML din cadrul Facebook

FTP – File transfer protocol

GA – Google Analytics

HTML – HyperText Markup Language – limbaj de stilizare a paginilor web

HTTP – Hyper Text Transfer Protocol

HTTPS – Hyper Text Transfer Protocol Secure

IM – Instant Messaging

IMAP – Internet Message Access Protocol

IP – Intelectual property (or ‘Internet Protocol’)

IPTV – Internet protocol television

ISP – Internet service provider

KPI – Key performance indicator

LTV – Lifetime value

MoM – Month on month

MLM – Multi-level marketing

MVT – Multivariate testing – testezi o ipoteză cu mai multe variabile. Statistică.

OEM – Original equipment manufacturer

OS – Operating system (sometimes this is used for ‘open source’)

PHP – PHP Hypertext Preprocessor – știu, e recursivă denumirea

POS – Point of sale

PPC – Pay per click

PPL – Pay per lead

PPV – Pay per view

PR – PageRank

QA – Quality assurance – testerii de jocuri știu despre ce vorbesc. E vechiul CTC

QR Code – Quick response code

QS – Quality score

ROI – Return on investment

RON – Run of network

ROR – Ruby on Rails – limbaj de programare

ROS – Run of site

RSS – Really Simple Syndication – sistem de notificareși livrare pentru apariția articolelor noi

RT – Retweet

RTB – Real time bidding

RTD – Real time data

S2S – Server to server

SaaS – Software as a service

SEM – Search engine marketing

SEO – Search engine optimisation

SERP – Search engine results page

SLA – Service level agreement

SM – Social media

SME – Small / medium enterprise. (aka SMB = ‘business’)

SMM – Social media marketing

SMO – Social media optimisation

SMS – Short message service

SSL – Secure Sockets Layer

SWOT – Strengths, weaknesses, opportunities, threats

TLD – Top level domain

TOS – Terms of service

UI – User interface

UGC – User-generated content

URL – Uniform resource locator

USP – Unique selling proposition

UX – User experience

VOD – Video on demand

VM – Viral marketing

WOMM – Word of mouth marketing

WYSIWYG – What you see is what you get (editor web)

YOY – Year on year

YTD – Year to date

XML – Extensible Markup Language

de aici

(sursa foto)

Online făcut inhouse vs. Online făcut prin agenție

Discuția nu e nouă, e dilema oricărui șef/patron/antreprenor și se extinde asupra întregului aparat de comunicare al companiei. În mod evident, nu ai cum să nu ai cel puțin un om care se ocupă de compartimentul ăsta, specializat, dar de aici până la a avea un departament întreg vs. o agenție dedicată e drum lung.

Cel puțin un angajat in-house

Agențiile nu și-au făcut niciodată singure treaba. Dacă nu există un om intern, rareori o campanie atinge potențialul maxim de reach, ROI, engagement sau orice alt obiectiv agreat cu agenția. Cu toate astea, nu e vorba de incompetență, lene sau alte vicii de genul ăsta, ci de acel element intern pe care îl aduce omul care cunoaște produsul, brandul și cultura companiei mai bine decât orice account manager sau consultant al agenției.

Deci dacă vrei performanță maximă, ține cel puțin un om pe comunicare (da, inclusiv pe online).

In-house vs. Agenție – Avantaje și dezavantaje

Dincolo de listele de mai sus, provenite atât din experiența mea, cât și din sursele 1, 2, 3, 4, cel mai important e ca fiecare companie să își facă propria analiză cost-beneficiu și să decidă mixul potrivit de oameni pentru comunicare (fie ea și doar online). Nu există rețeta perfectă.

Lista e deschisă, așa că aștept și experiențele voastre.

Responsabilitatea shareului/retweetului pe internet

Am citit acum o vreme articolul de pe Econsultancy, în care un italian n-a vrut să plătească nota și a fost victimizat pe net (culmea!). Ridicol, dar a fost foarte dăunător pentru restaurantul care a pățit-o. Văd zilnic mii de comentarii și articole care zboară cu Share și Like/Tweet pe internet, fără niciun discernământ. Fiecare dintre aceste fluxuri de texte și imagini pot dăuna la un moment dat unei entități comerciale, spirituale sau individuale.

Chiar dacă apus epoca chain-mailurilor corporatiste, cred că businessurile și brandurile văd singure că s-a schimbat modul în care circulă informațiile și „dezinformațiile”.

Prostim poporul cu televizorul s-a transformat în prostim poporul cu internetul

Când ai 5,6 milioane de utilizatori de Facebook (deși auzisem prin mall un grup de liceeni care se lăudau cu câte 20 de conturi fiecare), când ai un grad de utilizare, la oraș, de 66%, 33% rural, deja trebuie să te implici mai mult în comunicarea pe internet. Dacă nu o faci, s-ar putea să o facă alții în locul tău și nu întotdeauna cu rezultatele cele mai bune pentru brand, pentru imaginea persoanelor implicate în poveste.

Brandule, să nu-ți fie frică de „masele înfuriate”

Mulți experți și specialiși predică pe la conferințe faptul că utilizatorul sau clientul este stăpânul nostru și că el știe cel mai bine. Treaba asta folosită orbește poate să ducă la un faliment rapid.

Trebuie să discerni care dintre persoanele sau entitățile cu care comunici are:

  1. Intenții bune sau vrea să te ajute
  2. Dreptate, atât din punct de vedere legal, cât și moral. Ambele sunt obligatorii.
  3. Relevanță pentru brand și pentru baza de clienți

Orice altceva e zgomot și poate, cu mare grație, fie să rămână ignorat, fie să treacă într-o conversație privată.

Utilizatorule, gândește-te înainte să dai mai departe

Nu da share/tweet/like înainte să înțelegi bine ceea ce a vrut autorul să transmită prin povestea pe care tocmai ți-ai asumat-o. S-ar putea să intri într-un conflict nedorit cu un grup de oameni cu care altfel nu ai avea nimic de împărțit. Mai mult, în funcție de caracterul materialului, s-ar putea să îți afecteze și locul de muncă, așa cum s-a întâmplat prin alte țări.

(sursa foto)

Strategia online – relații versus experiență

N-am mai scris de multicel un articol despre modul în care construiești o strategie de comunicare online. Lucruri fundamentale nu s-au schimbat din anii trecuți, însă contează din ce în ce mai mult adordările pe care le alege un director de strategie/manager/director de marketing sau PR, comparativ cu rezultatele pe care se așteaptă să le obțină. Da, iar vorbesc de rezultate de business (acel ROI, nu de reach, număr de articole sau mai știu eu ce metrics numai bune de luat ochiul clientului).

1. Concentrarea pe managementul relațiilor

Jay Baer construiește un sistem de 8 pași (puteau să fie 5, puteau să fie la fel de bine și 20) până la o campanie de comunicare în social media, pași care pot fi extinși, ca filozifie de concepție, la nivelul întregii strategii de comunicare online. El vorbește de managementul relațiilor și încurajarea coagulării comunității în jurul ideii și brandului, cu obiectiv final – loializarea și crearea de endorseri – dacă țineți minte, maximizarea acelui Net Promoter Score. Evident, toate astea înseamnă intrări mai mari de bani în firmă și o imagine externă mult mai bună.

2. Gândirea experiențelor utilizatorilor

Ana Andjelic vorbește de o concentrare pe experiența utilizatorilor/clienților/vizitatorilor pe canalele de comunicare ale companiei, de țeserea unei povești și facilitarea unei cunoașteri și conectări cât mai complete cu brandul și valorile lui. Mă simt mai apropiat de genul ăsta de abordare, o încurajez și o pun în aplicare de fiecare dată când lucrez la un plan de campanie. Ce vreau să simtă, să vadă și cu ce vreau să rămână vizitatorul pe site? Dar pe pagina de Facebook? Dar pe Twitter? Dar pe Instagram? Sau pe blog? Cât de ușor ajunge să cumpere produsul, dacă se hotărăște să facă asta? Am destule puncte de contact? E suficient de ușor să afle tot ce are nevoie pentru decizia de cumpărare?

Evident, și aici trebuie să ne concentrăm pe ROI (crearea imaginii externe îmbunătățite și facilitarea de intrări suplimentare de cash în firmă), ca rezultat al experiențelor utilizatorului.

Părerea mea este că mixul celor două abordări, în ordine inversă, dă rezultatele cele mai bune. Un bun strateg de comunicare trebuie să ia în considerare atât experiența de utilizare a canalelor pe care le are la dispoziție, cât și managementul relațiilor cu cei pe care i-a avut în gazdă pe platformele lui.

(sursa foto)

Ce se întâmplă în industria de online?

În ultimele săptămâni am văzut un număr îngrijorător de oameni care își caută un loc de muncă – online related.

Treaba asta nu poate să însemne decât că nu mai există așa de multe agenții care sunt dispuse să dea banii pe juniori/mid-levels și țin la salariu. Ianuarie e o lună notorie pentru cash-flow-ul negativ, așa că probabil va mai continua valul până pe la mijlocul lui Februarie, cel puțin.

Ce ar trebui să știe toți căutătorii de job: angajatorul caută REZULTATE și potențial APORT la BUSINESS, nu responsabilități și conturi administrate.

Plus, am auzit că se caută programatori, inclusiv juniori, nu social media whatever-i, pentru că e plină căsuța de email cu CV-uri de genul ăsta.

Dar, una peste alta, cine are niște insighturi din agenții? Se întâmplă ceva? Nu mai au bani clienții?

Sau pur și simplu internauții căutători de joburi au descoperit blogurile ca vehicule de promovare?

(sursa foto)

Citire rapidă: esențială pentru web 2.0

Dacă tot am început anul cu predicții, ar trebui să mă ating un pic și de capitalul uman al internetului, cei cu care facem campanii, cei care ne citesc blogurile, ne dau like-uri, tweeturi și mai știu eu ce. Adică voi, deci și tu.

Problema: viteza cu care produce internetul conținut a crescut în ultimii ani exponențial și va continua să crească, pe măsură ce adăugăm noi și noi utilizatori, noi și noi rețele sociale.

Soluția: internautul își dezvoltă fie un sistem foarte bun de filtrare, fie o depridere de citire rapidă a mesajelor ce curg în fiecare zi prin fața lui. Dacă ignoră fluxul are doar de pierdut, în materie de informații/senzații/oferte/idei.

În mod normal, aici ar fi intrat o serie de recomandări pentru cursuri de citire rapidă, cărți de dezvoltare personală care te învață cum să citești mai repede ș.a.m.d.

Dar nu, eu o să vă zic din propria mea experiență, pe gratis.

Cititul rapid nu a fost o chestiune care să mă preocupe activ, în mod normal, însă când am un pic timp de gândire extra mai stau și analizez puțin metoda prin care parcurg textele cu viteză mare. Unii ar zice că e un skill pe care îl dezvolți în facultate, în sesiune. Nu-s de acord. Se poate dezvolta și în alte condiții, mai puțin stresante, printr-un efort conștient de prelucrare.

În mod normal, un om citește mai încet pentru că își povestește sie-și cartea/textul în minte (vezi foto). Creierul are nevoie de mai mult timp să traducă simbolurile în cuvinte, după care transformă cuvintele în reprezentări mentale. Cititul rapid presupune scurt-circuitarea procesului ăsta prin următorul exercițiu:

În loc să citești cuvântul în minte, scanează fraza și imaginează-ți înțelesul ei, încărcătura emoțională pe care o transmite.

Acum fă treaba asta cu un paragraf. Apoi cu o carte. Apoi cu mai multe cărți. În paralele, fă asta cu articole pe internet, cu bloguri, cu site-uri, cu știri. O să fii mult mai informat, folosind mai puțin timp pentru fiecare element scanat.

Nimic mai simplu. Nu-ți trebuie exerciții complicate, cărți sau cursuri scumpe, ci doar un pic de voință și exercițiu.

(sursa foto)