N-am vrut să urmăresc scandalul generat de spălarea rufelor în public a Discovery cu RDS, dar multă lume din blogosferă s-a alăturat și acestei prea-minunate ”cauze”, iar comunicatele Discovery m-au convins de ceea ce bănuiam.
Băieții de la RDS s-au gândit că ar fi bine, ținând cont că și ei au niște canale de documentare/divertisment inteligent, să-și renegocieze un pic pozițiile cu grupul de canale Discovery. Probabil că le-au cerut mult mai mulți bani pentru retransmisie, nu s-or fi înțeles la procente, cine știe.
Nu e asta important, ci faptul că, în momentul în care Discovery a văzut că nu merge cu negociatul și că pierd feliile de tort care vin cu audiența generată de RDS, au început canalele de PR și ”grassroots” să țipe. Totuși, e vorba de niște milioane de euro din publicitate, nu? Drept urmare, au apărut pagini pe Facebook, postări indignate, bloggeri și mai indignați, petiții și scrisori deschise, totul ca să salveze, vezi Doamne, retransmisia Discovery de către RDS.
Ce n-au înțeles indignații?
1. RDS e o societate comercială cu capital privat care are dreptul să decidă ce posturi transmite și ce nu. Mai ales dacă e vorba de foarte mulți bani.
2. Televiziunea nu este un serviciu public decât în cazul TVR.
3. Există concurența, din care numesc doar UPC și Romtelecom, care transmit cu drag și spor Discovery.
4. Contractul cu RDS se poate denunța unilateral cu mare angajament, nu ești legat ca la mobil, că doar nu-ți ia nimeni televizorul.
Deci tot scandalul ăsta cu ”mizeria RDS” sau ”vai, ne-au luat canalele noastre dragi” e degeaba. În timpul petrecut agitându-se în tot circul ăsta, mai bine mergeau și schimbau abonamentul de cablu. Cu siguranță, asta ar fi usturat mai tare RDS decât toate articolele și opiniile pe subiect.
Așa e în capitalism, cu bune, cu rele.