Căutăm Country Manager pentru România la TransferGo

În mai puțin de 2 luni plec în Statele Unite, în California, așa că a venit timpul să căutăm o persoană capabilă, ambițioasă și deșteaptă care să preia poziția de Country Manager pentru România la TransferGo în Londra.

În ultimul an am lucrat mult să aducem cât mai mulți români în contact cu serviciile TransferGo și să îi convingem că banii cash și serviciile de transfer de bani tradiționale sunt foarte scumpe. Deja ajutăm foarte mulți români veniți la muncă în străinătate să economisească bani din comisioane, bani care se întorc la familiile lor.

Sunt foarte mândru de ce am realizat până acum, am creat o bază solidă pe care se poate crește foarte mult brandul TransferGo în comunitatea românească și, respectiv, cota de piață. Am învățat enorm de multe de la oamenii mișto pe care i-am cunoscut în echipa TransferGo. E un loc în care poți să aplici skill-uri de marketing, management, planificare, business development. În TransferGo ești intraprenor, ai autonomie asupra echipei și direcției în care merg campaniile și strategiile tale de dezvoltare a coridorului românesc.

Nu e un job pentru un corporatist sau pentru un junior. Ai experiență și spirit antreprenorial și te simți ca acasă într-un mediu flexibil unde îți poți crește nu doar echipa? Te simți bine să fii provocat, atât în obiective, cât și în strategii? Atunci scrie-ne aici și vorbim dacă te potrivești să fii viitorul Country Manager pentru România.

Și poți să îmi pui orice întrebări aici, o să răspund în măsura în care se poate.

Logo_500x500 2

Capital – E nevoie de educație financiară atât acasă, cât și în diaspora

De-a lungul timpului, în România au existat numeroase inițiative de educație financiară, însă ele s-au concentrat pe tineri. Trebuie să ne uităm la populația mai în vârstă, cei trecuți de 35 de ani care nu au avut așa de mult contact cu tehnologia. Nu există în acest moment programe dedicate lor, nici în țară și nici în străinătate (cel puțin nu axate 100% pe românii plecați la muncă în străinătate).

Aici este o mare oportunitate, atât pentru jucătorii din industria financiară, ca TransferGo, cât și pentru autoritățile române. Educându-i vor crește calitatea vieților lor și contribuția lor în economia gazdă și în cea de acasă.

Mai multe pe Capital.ro

România Liberă – Banii cash sunt scumpi

Banii cash sunt de fapt scumpi și dacă nu trebuie să îi transferi. Banii cash nu produc dobândă, pe când la bancă, spre exemplu, în Marea Britanie, se poate să ți se ofere chiar și 4% anual pentru sume de 2000 de lire sterline. Mai mult, tot în această țară, cei care aleg să plătească facturile de utilități sau telefon mobil prin debitare directă din contul bancar primesc reduceri considerabile pe durata unui an. Nu mai punem la socoteală faptul că pentru a plăti aceste facturi cash trebuie să te deplasezi la poștă sau la sediul companiilor furnizoare.

Mai multe în articolul apărut astăzi pe RomâniaLiberă.ro despre nevoia de Diaspora Digitală.

Londra după 2 ani – the good, the bad, the ugly

Articolul a apărut pe blogul fostei mele colege de pe vremea când lucram la Standout – Elena Cîrîc

M-am mutat la Londra pe 4 mai 2014, adică acum un pic mai bine de 2 ani, împreună cu viitoarea mea soție. Ea nu-și prea găsea rostul în România după câțiva ani de joburi și AIESEC, iar eu eram în anul 2 la Executive MBA la Londra și tocmai scăpam din prima mea disponibilizare colectivă – RMGC dăduse afară 80% din angajați, inclusiv mare parte din biroul din București. Obținusem un contract cu două săptămâni înainte pentru Londra, așa că ne-am luat one way tickets și am plecat.

Primii pași

Primele două săptămâni le-am petrecut la prieteni și într-un hostel din Ilford, până când am găsit o chirie în Wood Green, Zona 3, pe Piccadilly line. Eu lucram în zona Holborn și acesta a fost criteriul principal de alegere, dincolo de preț. N-aveam cont bancar încă, așa că am mers în 3 zile succesive să scot cash și să depun apoi toată suma pentru garanție și chirie – peste 2500 lire. După aceea a fost nevoie să ne luăm NiNo – national insurance number – CNP britanic, ca apoi să ne putem angaja, plăti taxe, deschide conturi bancare. Mie mi-a fost mai simplu să deschid cont bancar pentru că aveam deja un contract și le-am zis celor de la HSBC că trebuie să îmi intre salariul la finalul lunii, așa că să facă bine să îmi deschidă cont. Și mi-au deschis.

Viața profesională

Nu insist foarte mult aici pentru că depinde pe cine cunoști, ce știi, ce pregătire ai, cât de ambițios ești și așa mai departe. Mie mi-a luat cam 1 an să ajung la nivelul profesional și financiar pe care mi l-am dorit. Alții au ajuns mai repede, alții deloc. Cert e că după 2 ani aici pot să vorbesc despre o discriminare discretă – englezii lucrează în mare parte doar cu englezi și imigranții cu imigranți. Salariile sunt, așa cum bănuiești, mai mari cu cât sunt legăturile mai mari cu englezii. Ei sunt obișnuiți să plătească fair pentru orice. De aceea, pe lângă job se poate să ai și contracte freelance și să rotunjești veniturile.

Nu e simplu, durează 6-8 luni să intri în rețea și să câștigi un contract, însă după ce faci primul pas și livrezi cum trebuie rezultatele, volumele și valoarea proiectelor cresc exponențial.

Viața în Zona 1 vs. Zona 3

Primele 7 luni le-am petrecut în Wood Green, unde viața e destul de liniștită, sunt parcuri, parcarea e gratis, ai magazine cu produse românești, turcești și ce-ți mai trece prin cap. Nu prea auzi engleză pe stradă, există un cinematograf, un mall, un magazin de 99p local, pubs (unde auzi ceva engleză) și practic nu prea ai nevoie să ieși din cartier decât dacă e neapărat nevoie. Dacă la început auzeam mai puțină română, când am mers la final de 2015 ultima dată, jumătate din cei de pe stradă păreau că vorbesc română.

Am plecat de acolo cu scandal pentru că agenția imobiliară voia să ne mai țină încă 1-2 luni pe baza unei clauze abuzive la care nu am fost noi foarte atenți. Noroc că în Marea Britanie orice clauză ambiguă se interpretează întotdeauna în favoarea clientului și un “without prejudice” la începutul emailului plus amenințarea cu judecata calmează spiritele.

Așa am ajuns să locuim în Southbank, undeva lângă Oxo Tower, lângă Waterloo Station. Ne-am hotărât să facem mișcarea după ce 7 luni de zile am plătit pe lângă chirie și costuri de transport. Între timp, și eu și Elena ne găsisem joburi în Holborn / Chancery Lane area și din Waterloo puteam merge pe jos la birou – 300 lire economisiți în fiecare lună. În Zona 1 în schimb auzi multă engleză, dar și ai parte de mulți turiști. No more ethnic shops, nu mai ai magazine ieftine, doar Sainsbury, Tesco, M&S, care deși sunt mai scumpe puțin, au marfă de calitate și sunt deschise mai mereu. Dacă vrem să mergem la cumpărături mai mari, ne luăm un Zipcar și facem cam 30-40 minute până la cel mai apropiat ASDA. Parcarea e foarte scumpă în Zona 1, așa că înainte să ne mutăm, mi-am vândut mașina pe care o adusesem din România și am trecut pe car sharing schemes.

În Zona 1 e perfect pentru că nu mai trebuie să faci o viață în tranzit ca să mergi în oraș și folosesc treaba asta drept pretext să tranziționez spre food și going out.

Fun și going out

Sunt foarte puține lucruri pe care le poți face în doi fără să lași în urmă 50-100 lire, așa că ieșitul devine o activitate de weekend sau ocazională și înveți să aduni lumea la tine acasă sau într-un pub mai ieftin, cum sunt cele din Zonele 3-5.

Noi ne-am obișnuit să mergem la concerte, filme, am fost la câteva musicals și știm deja majoritatea zonelor turistice și/sau de localnici destul de bine – Bloomsbury, Soho, Covent Garden, Regent Street, Camden Town, Shoreditch, Dalston, Hoxton, Highbury, City, Canary Wharf. Am fost însă și în tururi prin mare parte din Wales, sudul Angliei și urmează acum să vizităm și Scoția. Nu ne-am așteptat să putem merge la indoor snowboarding în Londra sau să mă dau cu supercar pe un aerodrom, dar se poate.

Mâncarea de aici, contrar vorbelor din popor, e excelentă. Asta dacă știi unde să te duci. Noi am descoperit clătite excelente, fripturi extraordinare, burgeri delicioși, salate trăznet, tot soiuri de mâncăruri din toată lumea la zecile de food markets din oraș. Da, fish & chips e o mizerie și la fel și plăcintele acelea cu carne pe care le fac englezii, însă nu te obligă nimeni să le mănânci. Pe lângă toate delicatețurile acestea, poți merge liniștit la turci, la greci, la români sau la polonezi și găsești șaorma, grătar, mici, ciorbe, tot ce vrei.

Totuși, cel mai mare beneficiu e că te poți oricând urca în avion să mergi în Spania, Franța, Italia, unde banii tăi valorează cu 20-30% mai mult și toate sunt mai ieftine. Din Londra poți să vezi toată lumea.

Englezii

Nu se poate să nu închei cu partea care contează cel mai mult – oamenii. Din păcate, Marea Britanie este atât de departe cultural și uman de ce știm noi din România, încât pentru mulți e un șoc să vină aici și să interacționeze cu ei. Mulți imigranți stau în cartiere din care englezii au dispărut de mult, vorbesc doar între ei, se enclavizează. Asta pentru că nu prea găsesc puncte comune cu englezul. Generalizez aici, pentru că și englezul are multe varietăți, atât lingvistice, cât și culturale, în funcție de zona din care vine. Dar am descoperit o depărtare foarte mare între oameni, instabilitate emoțională, imaturitate, fugă de probleme prin băutură, miștocăreală. E greu să legi prietenii cu ei, e greu să ai o conexiune cu cineva care nu împărtășește aproape nimic cu tine din punct de vedere cultural și de aceea e greu să mă văd pe termen lung într-o asemenea țară.

Noroc cu colegii 🙂

13138768_10208976699512396_5730023733568920858_n (1)

 

Next stop: United States of America

Protestele Hexi Pharma și Roșia Montană

Urmăresc ancheta Hexi Pharma, acum extinsă la nivelul întregului sistem medical cu mare interes. E o mafie acolo de neimaginat. Trebuie să citești ancheta condusă de Cătălin Tolontan. Vorbește acolo de modul în care compania condusă de Dan Condrea a câștigat zeci de milioane de dolari în contracte cu statul, cum a cumpărat reactivi ieftini și i-a revândut de zeci de ori mai scump și diluați. Iar primul contract a venit de la spitalul condus de Sorin Oprescu, acum anchetat după un flagrant pentru mită.

Această mafie nu numai că face bani, ci a pus și pune în continuare în pericol viața ta, a familiei, a prietenilor tăi, a tuturor care depind de sistemul public de sănătate. Câți oameni intră în spital în România cu o problemă și ies cu alte infecții sau boli luate din interior? De câte ori te duci la spital și speri să scapi de data asta doar cu ce ai venit? Totuși, doar câteva sute de oameni au ieșit să protesteze împotriva încercărilor de mușamalizare și de trecere cu vederea a infracțiunilor din sistem. Doar câteva sute de oameni au ieșit o singură dată să salveze sistemul medical din România de Hexi Pharma & co.

În 2013, pentru cine își mai amintește, se ieșea în stradă tot împotriva unei companii private. Atunci era vorba de Roșia Montană Gold Corporation, cel mai mare proiect minier auro-argintifer din Uniunea Europeană. S-au vehiculat multe riscuri atunci, suspiciuni de corupție, multă luptă politică. În mod bizar, atunci zeci de mii de oameni au considerat că merită să stea în stradă luni de zile să protesteze. Atunci miza era să salveze țara de investitorul străin, așa că zeci de mii de oameni au ieșit luni de zile ca să oprească un proiect minier într-o localitate din județul Alba.

Nu vi se pare ceva ciudat aici? Sau guvernul tehnocrat are nevoie de puțină liniște să se lămurească și de aceea nu iese lumea în stradă?

TransferGo

Am un anunț de făcut. Săptămâna asta am încheiat colaboararea cu proiectul Roșia Montană. Au fost 4 ani și jumătate într-o echipă extraordinară, campanii, provocări, proteste, reușite, o mutare de la București la Londra, diverse proiecte antreprenoriale în ultima parte.

Totodată, am început o poveste nouă în echipa de la Londra a startup-ului internațional de fintech TransferGo, din poziția de Romanian Country Manager. Mă voi ocupa de setupul și creșterea operațiunilor pentru românii din străinătate și de acasă care vor să realizeze transferuri bancare internaționale.

TransfergoRo

TransferGo este un serviciu online prin care familiile de acasă pot primi de la rudele plecate în străinătate bani direct în contul bancar mai repede, mai ieftin și mai sigur. TransferGo a fost fondat la Londra în 2012 și acum servește peste 73.000 de clienți. Serviciul operează exclusiv digital, iar banii sunt disponibili în contul beneficiarului în următoarea zi lucrătoare, în moneda locală, cu costuri minime (de exemplu: pentru cei care trimit bani din UK în România, comisionul e 99 penny pe tranzacție, iar pentru cei care trimit din România în străinătate, 9 lei pe tranzacție).

Dau primul transfer de bani fără comision, așa că te invit să îți faci cont pe TransferGo.ro

România Noului Val – carte, mișcare, proiect de țară, alternativă

Zilele trecute am terminat de citit România Noului Val, proiect la care am contribuit în cadrul campaniei de crowdfunding. O parte din volum e scrisă de persoane cu care am o relație profesională sau personală și cumva marchează un moment important în viață, atunci când cunoscuții tăi încep să scrie în volume de interes strategic pentru țară (chapeau, apropo).

Citez mai jos descrierea cărții (sursa: noulval.ro, tot de acolo e și fotografia):

Volumul reuneste 77 de tineri antreprenori, creativi, inventatori, regizori, voluntari, activisti, tineri diplomati, analisti, consultanti, manageri, ganditori și jurnaliști ce oferă o colecție de viziuni originale de excepție asupra viitorului Romaniei, in contextul revolutiilor culturale globale provocate de tehnologie si de democratizarea cunoasterii. Lucrarea, lansată sub egida Foreign Policy, este un proiect colaborativ inedit. Cartea propune societatii contemporane o incursiune in lumea ideilor inovatoare care stau la baza viitoarei economii globale – lucrarea este împărțită în patru capitole: „Industriile creative. Revoluție cu puterea imaginației”, „Lideri emergenți și leadership românesc în secolul XXI”, „Noua economie a cunoașterii . Antreprenoriatul de a treia generație”, ”Predicțiile Generației Y”.

Nu intru în analiza detaliată a fiecărui capitol, însă un feedback global după ce am citit cartea ar fi că organizarea și integrarea eseurilor în fiecare temă trebuia consolidată pentru că saltul de la cultură la arhitectură și apoi la ONG-uri nu ajută prea mult un cititor neavizat să înțeleagă demersul. În plus, câteva dintre materiale au semănat prea mult cu analize de undergrad sau masterat, citând mult din autori consacrați și oferind prea puțin din experiența personală, pe când altele a mizat prea mult pe o opinie tânără, însă fără un argument puternic și bine definit de experiențe îndelungate pe o temă (acele 10,000 de ore deja parte din mainstream).

Cu toate astea, am rămas plăcut impresionat de faptul că este unul din puținele locuri unde un grup de oameni vorbește deschis despre rețele, socializare controlată și intenționată, respectiv de dezvoltarea unei societăți prin conectarea deliberată a liderilor lor fără a avea iz de securism ceaușist, așa cum din păcate am tot văzut în România ultimilor 25 de ani. Sigur, o parte din autori erau în plină ascensiune în perioada pre Decembristă, însa reformarea și aderarea lor la acest demers nu poate decât să ajute la coeziunea generațiilor.

M-am bucurat să văd o aplecare mare spre diaspora și modul în care și eu, român plecat în străinătate, pot să contribui la indentitatea națională, la cultura și prosperitatea atât at comunității localizate în spațiul românesc, cât și a românilor de pretutindeni (chiar și a celor care cu greu recunosc că sunt români).

Și mai văd un interes coerent pentru democratizarea cunoașterii, monedele digitale, inovația în domeniul energiei, guvernanța digitală și creativitatea, noua direcție în cultură, educația alternativă și transformarea educației prin design, arhitectura deschisă, noua cinematografie, exoeconomia, urbanismul participativ, leadershipul feminin, minorități și rețele, guvernanța corporativă, tehnologiile disruptive, open data, agricultura reinventată, revoluția roboților industriali, explorarea și colonizarea spațiului, comunitățile vulnerabile, gândirea divergentă. Cu toate astea, nu pot să nu remarc faptul că unul din reperele folosite este Roșia Montană și modul în care a mobilizat un număr semnificativ de români, fapt fără precedent dupa Decembrie 89, dar din păcate fără ecou până la momentul publicării acestui articol.

Cartea vine într-un moment de euforie post Noiembrie 2014, cumva potrivită să prelungească raza de speranță văzută de românii care l-au învins pe Ponta și pe Dragnea și pe toți zombii lor prin ore de stat la coada la vot, baterii descarcate pentru postări pe Facebook sau telefoane acasă, la prieteni și rude din țară. Vine într-un moment în care parlamentul țării este folosit drept scut și sabie împotriva justiției dezlățuite și hotărâte să dezvăluie legăturile și afacerile care au ținut România pe loc timp de 25 de ani. Mai e mult de lucru, atât la mentalități, cât și la sistem, nu mai vorbesc de actul de justiție care trebuie să se manifeste asupra multor altor rețele mari și mici care stau și ”sug sângele poporului” ca niște ”bampiri” de-ai lui Caragiale.

Aș vrea să văd mai multe evenimente și mai multă implicare consistentă a autorilor și a rețelelor lor în actuala conversație politică și economică națională, vervă mai multă, voce mai puternică în condamnarea și combaterea sistemului pe care România noului val trebuie să îl înlocuiască. Momentul tăcerii a trecut, e vremea să dialogăm mai mult. Mi-e greu să termin materialul de mai sus pentru că volumul cumva a lăsat demersul neterminat, marchează mai degrabă un început decât o concluzie, un pre-manifest, un exemplu și un ghid versus un postulat intens și clar, cu o direcție unitară. Cred ca aici stă proiectul următor – cum integrarea tuturor demersurilor vârfurilor duce la construcția unei Românii noi, unde există șanse fără noroi și afaceri fără obloane și uneltiri în spatele contractelor.

Proiectul de țară, nu de carte.

Am scris despre Barcelona pe blogul eSky.ro

Nu e lucru mic să scrii pe un blog de companie care tocmai a fost premiat, așa că merită să menționez aici mica mea intervenție:

Titus Capilnean, Managing Partner UK la agenția de Twinberry Mix

Barcelona e, după Londra, orașul european în care am petrecut cel mai mult timp în cele 5 vizite făcute până acum. Cea mai importantă precizare pe care trebuie să o fac de la început e că în Barcelona nu mergi să faci plajă. Sunt stațiuni lângă pentru asta. Dar, revenind, chiar dacă mergi pentru conferințe, business meetings sau doar în vacanță, trebuie să îți lași măcar o zi de vizitat următoarele puncte, zic eu, esențiale:

1. Parc Guell, cel mai frumos punct al Barcelonei – pentru că e sus, foarte sus pentru un parc îmtreg și îți dă o priveliște minunată asupra orașului. Plus că e mai răcoare vara sus acolo decât pe străzi și e cu atât mai frumos dacă mergi cu bicicleta până acolo (de închiriat de lângă plajă).

2. Tibidabo, alt punct la înălțime, e o mixtură de patrimoniu cu parc de distracții și o vedere care completează Parc Guell. În plus față de parc, are și un tramvai istoric (din 1901), un funicular care pleacă din Plaça del Doctor Andreu și o biserică, Temple de Sagrat Cor în care se poate urca până în vârf. Super view, însă e ceva de urcat pe jos.

3. Sagrada Familia – știu, clasică, dar neapărat de inclus în vizită nu numai pentru valoarea ei ca monument, cât și pentru o urcare în turnurile care îți arată orașul și împrejurimile de la înălțime. Costă ceva, se așteaptă, dar nu poți spune că ai văzut Barcelona fără să vezi capodopera lui Gaudi.

Da, îmi plac înălțimile și o să mă mai întorc în Barcelona.

Restul contribuțiilor și poze le găsiți aici, pe blogul eSky.

New English presence

Si la propriu si la figurat. Am inceput sa scriu pe .com si m-am extins in UK, nisat pe digital marketing pentru companii cu profil industrial printre care o sa presar articole din industria globala de digital, tooluri interesante pe care le descopar si le folosesc, respectiv retele noi si alte inovatii.

Ne citim si in engleza, deci.

Sfaturi de călătorie pe blogul ISRO Solutions

IMG_4307Călătoresc destul de mult de vreo 2-3 ani, mai ales din pricina Executive MBA-ului. De exemplu, azinoapte m-am întors dintr-un mic trip în Europa Centrală via Budapesta, Bratislava, Cracovia și Kosice 🙂 Dar nu despre asta voiam să scriu. Cât timp eram plecat, ISRO Solutions au publicat pe blogul lor câteva idei de-ale mele despre siguranța în călătorii.

1. Buna Titus, am inteles ca in anul 2013 ai fost foarte dinamic. Ai calatorit prin multe tari si ai interactionat cu diferite culturi. Care a fost traseul tau, in mare?

Da, a fost cel mai bun an pentru calatorit. Inca de la inceputul anului am luat Londra la tura lunara, pentru scoala. Apoi, prin Februarie – Martie am vizitat Franta, la Paris. Aprilie a insemnat Londra x2, pentru ca trebuia sa ma intorc acasa de Pasti, iar in Mai mi-am facut cadou o tura in Elvetia, tara pe care nu o vizitasem inca. Apoi au urmat cele mai uimitoare (daca mi-e permisa licenta poetica) doua luni de pana acum …

Restul pe blogul ISRO Solutions.