Piesa e din 2002, pe primul album al celor de la Unu, produsă cu OCS. Nu despre piesă vreau să vorbesc mai mult, pentru că despre ea găsiți inclusiv pe wikipedia 🙂 Nu.
Cred că mai important e mesajul din spatele melodiei(produsă în 2002), care se potrvește perfect pe 2010. Ritmul în care trăiesc a început să o ia razna și să încep să nu mai am deloc timp liber. Chestia asta nu e neapărat o problemă, pentru că îmi place foarte mult combinația de activități în care m-am băgat(job+off job) și nu simt că ar trebui să aloc pentru altceva timpul ăsta.
Discutam ieri cu 2 prietene că mi-e foarte greu să găsesc pe cineva care să înțeleagă și să mă susțină în pasiunile mele ciudate și multe la număr(de la computer geek la snowboarder), faptul că am momente în care mă cufund în Photoshop sau pur și simplu scriu, faptul că am momente în care nimic nu poate să mă oprească să mă duc pe pârtie. Cumva se leagă de mesajul melodiei: ține pasul cu mine. Am găsit puțini oameni care să facă asta.
Acum ar fi o prostie din partea mea să nu văd și reversul. Există o serie de oameni faini, cu care îmi place să petrec timpul, pentru că trebuie să țin pasul eu cu ei și ei cu mine, într-un mare dans de priorități, proiecte și to-do-uri. Cu ei îmi face plăcere să aduc la zi ultimele lor trăznăi și reușite, să le povestesc despre ce am mai reușit și eu, să planificăm proiecte împreună. Îmi dă energie.
S-ar putea să fiu eu singurul care se simte așa. Voi?
Ați simțit vreodată că lumea nu poate ține pasul cu voi?
Sau invers, că voi nu puteți/nu vreți să țineți pasul cu nimeni?