Evenimentul Zilei – Nu o să crezi ce greșeli fac românii plecați la muncă în străinătate

Prin natura activității pe care o avem în comunitatea românească din Marea Britanie, dar și din restul Europei, intrăm în contact cu foarte mulți români veniți să muncească în străinătate. Mare parte din ei sunt veniți începând cu 2014, de când e permis peste tot în Uniunea Europeană să muncești liber, indiferent de naționalitate.

Din păcate, însă, nu toți accesează toate beneficiile pe care le poate oferi țara-gazdă pentru că asociază mediul online cu ceva în care nu pot avea încredere, nu au încredere nici în sistemul bancar și financiar și preferă să utilizeze banii cash în continuare, bani despre care am știm că sunt scumpi. Spre deosebire de generațiile foarte tinere, mai deschise către tehnologie, adulții au rețineri și preferă să folosească ceva cu care sunt familiarizați. Dat fiind faptul că aceștia nu au avut acces la educație financiară în limba lor, face procesul de accesare a beneficiilor dificil.

Mai jos e un top al celor mai frecvente 10 greșeli pe care le fac românii care vin la muncă în Anglia:

Restul pe EVZ.ro

Dragă Google, te rog să faci curat pe serverul pe care e Gmailul meu

Technical details of permanent failure:
Google tried to deliver your message, but it was rejected by the server for the recipient domain ——- by ———-.[0000000].The error that the other server returned was:

554 5.7.1 Service unavailable; Client host [209.85.223.171] blocked using rbl.abuse.ro; your IP seems infected and sending spam; please go away

Mulțumesc Google.

p.s. IP-ul, pentru curioși, e din Mountain View.

UPDATE: se pare că e o problemă globală și că s-ar fi rezolvat între timp.

DOT inOras @ Piraeus Bank

Am pus de dimineață o poză pe Facebook și Instagram cu un prieten galben care mă aștepta pe birou. I-am trimis ceva gânduri outside of the box prin QR code și am așteptat.

S-a dovedit că e Dot de la Piraeus Bank, noul lor consultant online, de găsit în principal pe Facebook, începând de azi. Se spune despre el că ar fi un personaj simpatic și prietenos. A prins viata ca să se apropie de oameni, să îi facă să gândească un pic mai mult, să întrebe și să intre în discuții, dar și ca să răspundă la întrebări.

Mișto ideea, bune macarons-urile și aștept să văd pe unde o să apară mesajul pe care l-am trimis prin linkul de la QR code 🙂

Heineken Romania inoveaza: follow-up cu e-book interactiv

Heineken România, după un eveniment mișto de 140 de ani, împreună cu Oxygen PR, Starcom, Momentum și Webtailors, au scos un produs media mai interesant decât mailul de follow-up obișnuit.

Cred că e primul e-book interactiv post-eveniment pe care l-am văzut și cu siguranță e prima inițiativă de genul ăsta în toată rețeaua Heineken. Felicitări pentru asta.

Vă las cu o captură și cu linkul.

heineken 140

 

p.s. Da, recunosc, am luat bătaie în mod rușinos la fotbal. Mi-am dat seama ulterior de ce – aveam pantalonii negri și nu mă ”vedea” senzorul. Discriminare!

Responsabilitatea shareului/retweetului pe internet

Am citit acum o vreme articolul de pe Econsultancy, în care un italian n-a vrut să plătească nota și a fost victimizat pe net (culmea!). Ridicol, dar a fost foarte dăunător pentru restaurantul care a pățit-o. Văd zilnic mii de comentarii și articole care zboară cu Share și Like/Tweet pe internet, fără niciun discernământ. Fiecare dintre aceste fluxuri de texte și imagini pot dăuna la un moment dat unei entități comerciale, spirituale sau individuale.

Chiar dacă apus epoca chain-mailurilor corporatiste, cred că businessurile și brandurile văd singure că s-a schimbat modul în care circulă informațiile și „dezinformațiile”.

Prostim poporul cu televizorul s-a transformat în prostim poporul cu internetul

Când ai 5,6 milioane de utilizatori de Facebook (deși auzisem prin mall un grup de liceeni care se lăudau cu câte 20 de conturi fiecare), când ai un grad de utilizare, la oraș, de 66%, 33% rural, deja trebuie să te implici mai mult în comunicarea pe internet. Dacă nu o faci, s-ar putea să o facă alții în locul tău și nu întotdeauna cu rezultatele cele mai bune pentru brand, pentru imaginea persoanelor implicate în poveste.

Brandule, să nu-ți fie frică de „masele înfuriate”

Mulți experți și specialiși predică pe la conferințe faptul că utilizatorul sau clientul este stăpânul nostru și că el știe cel mai bine. Treaba asta folosită orbește poate să ducă la un faliment rapid.

Trebuie să discerni care dintre persoanele sau entitățile cu care comunici are:

  1. Intenții bune sau vrea să te ajute
  2. Dreptate, atât din punct de vedere legal, cât și moral. Ambele sunt obligatorii.
  3. Relevanță pentru brand și pentru baza de clienți

Orice altceva e zgomot și poate, cu mare grație, fie să rămână ignorat, fie să treacă într-o conversație privată.

Utilizatorule, gândește-te înainte să dai mai departe

Nu da share/tweet/like înainte să înțelegi bine ceea ce a vrut autorul să transmită prin povestea pe care tocmai ți-ai asumat-o. S-ar putea să intri într-un conflict nedorit cu un grup de oameni cu care altfel nu ai avea nimic de împărțit. Mai mult, în funcție de caracterul materialului, s-ar putea să îți afecteze și locul de muncă, așa cum s-a întâmplat prin alte țări.

(sursa foto)

#Heineken007 – unboxing pe instagram

Abia ieri, pe la prânz, din intransigenței mele, am primit o misterioasă valiză și un plic. Valiza era încuiată, iar plicul sigilat. Probabil că acolo o fi ceva ghid de deschidere, ori ceva cheie. Până să îl desfac, îl las vreo 30-40 de minute pe birou și plec. După nici 15 minute, mă sună o colegă să mă întrebe:

”Ce-i în valiza aia? Zi-mi și mie. Sper că nu ticăie!”. O liniștesc.

Mă întorc la birou, desfac cufărul și dau de o foaie goală, respectiv o lanternă pe care scria Heineken 007. O pornesc și luminez din întâmplare foaia și, surpriză, apare codul magic de la valiză.

O deschid și mă bucur de invitația la evenimentul secret și de berea băgată la pachet, în valiză.

Unboxing 101.

Campaniile de comunicare și pescuitul

În vremuri în care toată lumea stă cu mielul pe masă mie îmi zboară mintea la pește, deși cine mă cunoaște știe că nu sunt un mare mâncător de viețuitoare acvatice. Nu m-am apucat de vreo pasiune nouă, ci mă gândeam la modul în care ar trebui să fie făcută o campanie de comunicare ca la carte.

Din start, ai două posibilități:

  1. să bombardezi clientul cu mesaje și reclame pe toate canalele, sperând să îl prinzi și să îl tragi în „point of sale”
  2. să îl plimbi și să îl faci să ajungă acolo unde vrei tu(point of sale)

Prima variantă seamănă cu pescuitul cu harponul sau cu undița – prinzi pește puțin, variabil ca mărime și cu efort mare, respectiv cu rată de succes mică, raportată la numărul de aruncări.

A doua este pescuitul la plasă. Cu ea prinzi mai mult pește, mai repede, cu efort mai mic, însă trebuie să te asiguri că locul în care arunci plasa e populat, că peștele o să intre în plasă și că plasa e destul de mare încât să merite efortul.

Ei, cam tot așa se pot aborda și campaniile de comunicare. Continue reading Campaniile de comunicare și pescuitul

Dă praful jos de pe comunicatul de presă

Instrumentul preferat al PRistului de pretutindeni a fost și rămânie încă istoricul comunicat de presă. El nu și-a prea schimbat forma în ultimii 20-30 de ani, respectă aceleași reguli clare, cu care jurnaliștii și, mai nou, bloggerii(deși mulți nu prea le digeră), s-au obișnuit deja.

Articolul pe care l-am colecționat aici vorbește de 3 moduri simple prin care să îți crești șansele de naștere a măcar unui articol ca urmare a trimiterii comunicatului de presă:

  • analiză a unui trend din piață, added value
  • povestea unui angajat legată de business-ul tău, human touch
  • concurs, engagement

Dacă pui peste toate și un pic de integrare cu canalele social media pe care le ai la dispoziție, ai un comunicat demn de 2012.

Brandurile au foarte multe de învățat de la artiști

Foarte puțini oameni de comunicare și marketing se întreabă de ce au succes anumite formații, anumiți artiști, anumiți pictori sau anumiți designeri vestimentari. De cele mai multe ori sunt prinși în lumea lor îngustă a produsului, a vânzărilor și a profitului și uită de natura umană, de ceea ce adună oamenii în jurul unui om sau a unui produs(melodie, tabolu, haină etc.). Dacă te uiți cu atenție la modul în care artiștii și entertainerii de succes reușesc să se impună ca branduri în lume fără bugete impresionante de advertising, începi să înțelegi ce lipsește brandului sau brandurilor de care te ocupi tu.

Cum arată harta interacțiunii unui brand de artist/entertainer?

În primul rând, produsul de bază trebuie să fie considerat de calitate de către publicul țintă; fie prin natura lui(țesătură, materiale, vopsea, calitatea sunetului, a imaginii etc.), fie ca percepție(melodie, haină, tablou). Dacă prima vine de la artist, e valoarea lui adăugată, a doua se creează în timp pe baza primei condiții. E identic cu un produs de FMCG – pornești de la un cașcaval bun, îi formezi o percepție simpatică și oferi consumatorului atât o satisfacție emoțională, cât și una fizică.

Apoi, artiștii știu cum să își gestioneze și să își crească fanii. Știu că fanii au nevoie de expoziții, concerte, show-uri de modă, au nevoie să aibă contact direct cu artistul. Ei, treaba asta nu trebuie să se întâmple punctual, ci susținut, prin turnee, saloane, expoziții intinerante, pentru ca fanii să nu aibă ocazia să uite de artist. Cumva e la fel și în comunicarea de brand pentru produse și servicii – comunici constant, coerent și consistent. Imaginează-ți cum ar fi ca artistul tău preferat să aibă un concert prost la fiecare 4-5 apariții. L-ai mai aprecia la fel?

Artiștii știu că nu toată lumea o să îi placă, o să le aprecieze munca. Nu se lasă debusolați de critici, de oponenți, de hateri(că tot e la modă termenul). Ei merg mai departe și oferă experiențe din ce în ce mai bune fanilor și publicului neutru, din rândul căruia își recrutează noi fani. Și brandurile ar trebui să se comporte la fel. Poate segmentul de consumatori care nu te place e irelevant pentru tine și ar trebui să te concentrezi pe cei care te plac și pe cei care sunt curioși și ar putea să te placă. Irosești mai puține resurse și câștigi mai mult dacă investești în cine trebuie.

Nu în ultimul rând, artiștii sunt adecvați social(pe cât de lemnos sună termenul, pe atât de ilustrativ e pentru modul în care artiștii de succes vorbesc cu fanii lor). Ei se exprimă relaxat și natural, fără să fie mereu crispați de posbilele reacții pe care le generează, dar în ton cu felul lor de a fi. Multe branduri mai au mult până când să se deschidă față de fanii/curioșii lor. De cele mai multe ori le e frică de ceea ce ar putea să se întâmple dacă scad ”nivelul” la care comunică, dacă coboară în stradă și vorbesc cu și ca omul de rând(în cazul unui produs sau serviciu de mass market). E cumva deja aproape de comunicarea politică, dar despre asta cu altă ocazie.

Cel mai bine se văd diferențele și asemănările pe online, unde le compari în timp real.

Pune umarul la reconstructia breslei de relatii publice in Romania

Am primit pe email un chestionar de la ARRP(Asociația Română de Relații Publice). Mă invită să iau parte la studiul lor privind activitatea pe care ar trebui să o aibă în viitor.

Vă invit și eu, la rândul meu, dacă lucrați în PR, atât în agenții, cât și în companii, la stat sau în mediul universitar, să completați chestionarul lor și să puneți umărul la reconstrucția asociației ce reprezintă breasla relațiilor publice la noi în țară.

Redau mai jos mesajul:

(…)ARRP va invita sa luati parte la cercetarea cu privire la rolul Asociatiei si la beneficiile apartenentei la Asociatie, care se desfasoara in perioada 10 – 29 februarie 2012. Continue reading Pune umarul la reconstructia breslei de relatii publice in Romania