300 – Rise of an Empire – Much blood, such blood, wow.

300Aseară am fost să văd 300 – Rise of an Empire, adică partea a doua, în variantă 3D, la Romtelecom IMAX Cotroceni, grație Cinema City și MediaPro Distributions, prin Oxygen PR.

N-o să vă plictisesc cu descrierea acțiunii, asta o puteți citi pe orice site de recenzii și pe IMDB. Sau puteți să vedeți trailerul.

Ce mi-a plăcut

Cu toate că grafica și efectele speciale combinate cu 3D-ul IMAX te țin lipit de scaun sau te fac să te ferești când explodează ceva, zboară sânge sau apă, nu ăsta e punctul care mi s-a părut cel mai bun.

Dincolo de imagine, filmul e presărat cu discursuri foarte bune, dar și cu mesaje despre:

  • democrație și libertate vs. sclavie și tiranie – Temistocle, acest Obama al greciei antice vs. Xerxes, acest Putin din trecut
  • emanciparea femeii – atât la greci, cât și la perși, femeile au roluri marcante în film – Artemisia rupe tot în tabăra persană și conduce armata, iar Gongo are în spatele ei toată Sparta și ia deciziile care influențează firul poveștii.

Culmea, tocmai acum l-au lansat, în plină criză ucraineană. Good timing.

Și totul e filmat în tonuri colorate și luminoase când e vorba de greci și cu tonuri închise când intră perșii în cadru. Plus, n-am înțeles de ce unii au armuri și uniforme grele (perșii) și grecii luptă cu pieptul gol. Cumva se apropie de basme.

Ce nu mi-a plăcut

Prea mult slow motion cu bărbați asudați/uzi pe mare în luptă. Serios.

De văzut neapărat în 3D, se lansează pe 7 Martie.

Khumba (2013) – fun cu animale 3D

image010Nimic nu merge mai bine la suflet după o zi lungă la muncă decât o animație 3D cu jumate de sală plină cu copii. Bine, din rândul 2 nu era așa de sesizabil și sunetul filmului a acoperit foarte bine țipetele din sală. Dar nu despre asta e vorba 🙂

Am fost luni la Khumba. Îl văzusem într-un promo la metrou și mă entuziasmasem un pic, dar văzusem și că e dublat. Eu, copil crescut cu Cartoon Network în engleză, n-am prea avut la inimă desenele dublate. Dar filmul de față e dublat bine, amuzant și cu stil. Dincolo de povestea ”drum inițiatic” în care sunt plasate tot felul de lecții pentru copii (e ok să fii diferit, de ex.), m-au amuzat teribil de tare anumite voci și personaje:

  • niște șoareci de câmp dubioși care locuiesc lângă un vultur (?!)
  • suricatele, n-ai cum să nu iubești suricatele
  • iepurele nebun
  • gazelele cu accent moldovenesc de peste Prut (uăi uăi)

Una peste alta, e de văzut for fun și pentru efectele 3D și stilul producătorilor din Africa de Sud. Filmul e produs la Cape Town de Triggerfish Animation și a avut buget de 20 milioane de USD. Eu zic că nu e cu nimic mai prejos de Pixar.

Khumba se lansează la noi pe 22 Noiembrie la Cinema City și e distribuit de PROGRAMS4MEDIA și RO IMAGE 2000.

Smurfs 2 3D (2013) – educativ și fun

Smurfs 2Am fost marți seară la Smurfs 2 în 3D, la Afi, la Cinema City și mi-a plăcut.

Povestea e destul de simplă – un vrăjitor rău, pe nume Gargamel, cu niște minions (ștrumpfi răi), adică Obraznicii, vrea să cucerească lumea folosind esență de ștrumpf pentru magie. Pentru chestia asta are nevoie de o formulă magică de la Ștrumpfiță, fapt pentru care o răpește și generează întregul arsenal de faze care urmează – căutarea, lupta, momentul în care simți că eroii pierd, revenirea și victoria finală. Nu le povestesc în detaliu, pentru că merită văzut filmul.

Pe lângă toată tevatura asta, Smurfs 2 e presărat cu lecții de viață, despre familie, iubire, prietenie, schimbare în bine, cum să fii cuminte și cam tot ce e bine pentru un copil să afle dintr-un film educativ. E ambalat în acțiune și deodată te trezești într-o scenă de discurs profund sau de concluzie emoționantă.

Ce să mai, modul perfect prin care dai medicamentul cu zahăr lu ăla micu și îl faci să nu-l scuipe afară. Dar n-aș avea de unde să știu, că deh, n-am copii, deși am fost și eu unul la un moment dat.

Premiera e vineri, 23 August, atât dublat, cât și subtitrat.

(sursa foto)

Kick-ass 2 (2013) – comic book-urile prind viață

image003Am fost aseară la filmul Kick-ass 2, realizat după un comic book. Cum nu sunt fan comic books, n-am de unde să știu cât de aproape sau departe a fost de povestea inițială, însă filmul e foarte greu de încadrat. N-a fost nici bun, nici prost.

M-am distrat tare bine, pentru că scenaristul a avut o minte destul de bolnavă când a scris replicile și a descris momentele ce au fost filmate.

E presărat cu adolescenți care fac referințe sexuale explicite, la un moment dat apare o fată evident minoră și sumar îmbrăcată care e filmată ostentativ de aproape, pe muzică de aerobic, iar doi dintre super eroi (Kick-ass și Night bitch (?!)) fac sex în baie, în debara și pe unde mai prind un pic de intimitate adolescentină. Mai avem stereotipurile de liceu din america – fetele cool, the jocks, tocilarii – faze în care primii se iau de ultimii.

Un alt motiv de distracție e numele super răufăcătorilor – începând cu Motherfucker – fostul Red Mist, pentru cunoscători (?!?!), tata lor, care apoi i-a botezat pe toți și i-a mascat de parcă erau un Slipknot tribute band. Desigur, ei se bat cu ăia bunii și pierd.

Pe Jim Carry era să nu îl recunosc. Apare destul de puțin în film și moare (!) la un moment dat, dar are un mesaj profund moralizator, ca de altfel întreg filmul (dacă ignori referințele și ipostazele sexuale cu adolescenți).

Ah, era să uit, nu prea e film de mers cu copiii, pentru că zboară sânge cam în tot filmul, fazele cu bătăi sunt destul de explicite și măcelul e prezentat de aproape și cu plăcere de director. Dar are și un pic de puppy love, între Kick Ass și Hit Girl, care se pupă la final (spoiler, hehe).

Mersi fain de invitatie Cinema City și Ro Image. Filmul apare vineri, 16 August, pentru cei interesați.

Despicable me 2 (2013) – sunt un ticălos și am minioni galbeni

Bine, uneori sunt mov, dacă îi bate cineva sau le dă PX-41, dar să nu ne pierdem în detalii. Am fost aseară la Despicable Me 2, în AFI, la Cinema City, în 3D (technical, nu IMAX), grație Ro Image. Ca să înțelegi filmul, din punctul meu de vedere, trebuie să vezi și prima parte, pentru că altfel nu înțelegi cine e Gru, care e treaba cu fetele lui, cu minionii sau cu câinele dubios. Nu-i obligatoriu, dar ajută la construcția ”big picture”-ului.

Filmul e plin de scene foarte amuzante, are niște povești de dragoste, are bătăi, are conspirație, organizații secrete și un virus (PX-41) care transformă orice creatură într-un fel de zombie. De asta cred că trebuie văzut și World War Z înainte, ca să te distrezi și de asemănarea între comportamentele zombiilor de acolo și a celor din Despicable Me. Bine, ăștia ultimii sunt mult mai amuzanți.

Agnes are, din nou, cea mai tare replică din film, când compară capul lui Gru cu un ou din care iese un pui. Priceless.

despicable-me-2-picture01

Filmul rulează de vineri, 5 Iunie, la Cinema City și cred că e un must, fie că ai 5 sau 45 de ani.

(sursa foto)

World War Z – Ziua Z: Apocalipsa (3D)

Am fost aseară la un film cu zombie decent (bine, pe cât de decent poate să fie un film cu zombie). Ziua Z, în 3D, la Cinema City Cotroceni, a prins numa bine după o zi mai amorțită, ne-a trezit cu scenele de furișat și atacat din senin, cu invazia zombie și cu o leacă de suspans.

Filmul e făcut de Brad Pitt, deci el e eroul, el salvează națiunea mondială, preluând ștafeta lăsată de Bruce Willis după Greu de ucis. După lupte cu hoardele de morți-vii, el găsește o soluție pentru epidemia virală care a pornit de undeva din Asia și s-a extins prin traficul de organe, punând stăpânire pe mare parte din planetă și transformând oamenii în niște mortăciuni mușcătoare, care dau dubios din dinți când văd oameni vii. Fun stuff.

E genul de film la care mergi cu fata să o sperii și să o lipești de tine în momentele esențiale. Premiera e în seara asta, în caz că nu mergeți la mare sau la Cluj.

Mulțumesc de invitație, Cinema City și Ro Image.

Stoker – Legături suspecte (2013) – artă cinematografică

Am fost aseară la un film mortal, la propriu. Stoker sau Legături suspecte e un film care, după părerea mea, ar trebui să aibă restricție pentru persoanele sub 18 ani, nu sub 15. Zic asta nu pentru că ar fi rău, ci pentru că e plin de comportamente deviante și de violență + sex (bine, nu explicit).

Conflictul filmului e destul de simplu: după moartea lui Richard, soț și tată, Nicole Kidman şi Mia Wasikowska, se trezesc la ușă cu unchiul misterios (Matthew Goode) care se mută cu ele și începe distracția. Unchiul și fiica au un soi de autism care le permite să audă și să vadă lucrurile mult mai în detaliu decât oamenii obișnuiți și asta îi face diferiți. Ambii sunt foarte magnetici și destul de maniaci, dar nu vă spun mai multe despre asta. Trebuie văzut.

Mi-a plăcut mult, dincolo de suspansul și situațiile surprinzătoare din film, modul în care a fost filmat și montat. Rar mi-e dat să văd așa unghiuri și cadre, care transmit senzații puternice din film. Acțiunea e mai lentă decât în producțiile americane obișnuite, dar, până la urmă, nu e un film obișnuit.

Premiera e vineri, 29 Martie. Mulțumesc Odeon Film și Cinema City, respectiv Oxygen PR pentru invitație.

Am râs bine la The CROODS (2013) aseară, în 3D

Când am ieșit de la film, aseară, am zis că n-am mai râs așa de bine de la Ice Age încoace. Serios, trebuie să mergeți să vedeți The Croods (în 3D sau nu), chiar dacă (sau tocmai pentru că) pare un film pentru copii.

Pe scurt, e o comedie simpatică despre o familie de oameni ai cavernelor care trăisc precum corporatistul modern: fără lumină, în peșteră, după reguli stricte, cu frica în gât, în rutină și fără creativitate, inventivitate sau curiozitate, considerate periculoase de către mai toți membri familiei.

Totul se schimbă când fata cea mare cunoaște un băiat deștept și pleacă într-o călătorie inițiatică, luând familia după ei, pentru că lumea începea să se schimbe (deh, reașezarea continentelor).

Mi-au plăcut în egală măsură replicile și modul în care au fost realizate animalele și fauna în tot soiul de combinații de tipul: aligatocâine, pisicotigru cu colți, lebădăfant etc.

thecroodssneakpeek-11413

E făcut de creatorii Madagascar, așa că merită văzut. Se lansează la noi pe 22 Martie.

Mersi frumos de invitație Oxygen PR, gazdei Cinema City Cotroceni și distribuitorului Odeon Film.

(sursa foto)

Hitchcock (2012) – umor regal, cancan-uri hollywoodiene

Am fost aseară, la invitația Odeon și Oxygen PR, la Cinema City, în AFI Palace Cotroceni, la un film magistral. Deși îmi recunosc limitele când vine vorba de cultură cinematografică, filmul biografic despre regizorul Alfred Hitchcock te aduce up to speed cu filmele cele mai importante pe care le-a făcut, precum și cu povestea filmului Psychope care o pune în prim plan.

Dincolo de acest plot destul de plicticos pentru cei care nu urmăresc cu atenție industria de film, e de menționat că o vedem într-un rol de actriță pe nimeni alta decât Scarlett Johanson, tunsă scurt și vopsită blond – spălăcit, foarte vintage. Nu, nu există scene de nud, dar bătrânul Hitch se cam dă la ea tot filmul, cu umor și șarm, în timp ce regizează, dă ordine și chiar joacă într-o scenă pe care actorul nu reușea să o scoată la capăt.

6467

Urmele de cancan sunt date de relația lui Hitch cu soția lui, care se încurcă cu un scriitor slab și vrăjitor. Pe lângă ping-pongurile cu Hitch, ea e deziluzionată de scriitor și se întoarce la soțul ei, în final, după ce fac împreună să fie bine pentru film.

Nu pot decât să vă zic că momentul magistral al filmului este premiera filmului, unde Hitch urmărește de afară reacțiile publicului la scena cu dușul și cuțitul.

(sursa foto)

Flight (2013) – Zborul sau Don’t drink and…fly

Am fost aseară la film, grație Cinema City Sun Plaza (singurul mall în care intri direct de la metrou), Ro Image, care a adus filmul, și Oxygen PR, drăguțe ca de obicei. Flight sau, pe românește, Zborul, cu Denzel Washington în rol principal, nu e recomandat celor care au de zburat în zilele următoare, mai ales în contextul unor știri ca asta.

În fine, pe scurt, filmul spune povestea unui pilot bețiv și drogat (Whip), dar care reușește să salveze foarte multe vieți când avionul în care se află se strică la câteva mii de metri în aer. Deși vina pentru prăbușire e a companiei de întreținere, rezultatul final al anchetei e unul surprinzător. Filmul e dur, plin de lecții de viață pentru adolescenții care cochetează cu alcoolul sau cu drogurile (e cumva asemănător cu Requiem for a Dream, însă mult mai moralizator la final).

Merită văzut, mai ales pentru modul în care e dramatizată povestea, dinamica acțiunii și mesajul moralizator. Nu-i pentru copii, însă dacă aveți adolescenți de 15-18 ani, merită să le arătați de ce nu trebuie să bea sau să se drogeze.

Premiera e pe 22 Februarie.