Dragă adăugător de prieteni pe Facebook,
Dragă trimițător de cereri de conectare pe Linkedin,
Mă adresez în principal vouă, pentru că celelalte rețele sunt pe principiul blogului – dacă vrei, mă citești, dacă nu, nu, dar nu ai acces la date privilegiate despre mine, respectiv nu poți face asocieri de genul ”îl cunosc pe Titus” pentru că nu aveai nevoie de permisiunea mea să intri acolo. Pe Facebook și Linkedin, în schimb, ai (bine, mai sunt nșpe mii de rețele pe care se aplică rețete similare, dar nu intru în detalii). O să le iau pe rând.
Pe Facebook nu prea ai șanse să ne împrietenim dacă nu ne-am văzut niciodată sau nu îmi zici înainte de ce ar trebui să ne conectăm noi pe această cale, tu să vezi pozele și postările pe care le fac pentru prieteni și să îmi poți posta, să zicem, pe timeline. O să stai acolo, în pending.
Pe Linkedin e un pic mai relaxată treaba. Nu ai acces la nu știu ce date privilegiate/restricționate, însă acolo te cam poți folosi de conexiunea cu mine să intri în vorbă cu diverși oameni. Asta nu ar fi o problemă dacă eu aș fi convins că nu o să dai mesaje retardate sau că nu o să faci spam. Așadar, dacă nu am făcut vreodată afaceri împreună, nu am schimbat cel puțin un mail cu TO – TO sau nu ți-ai exprimat motivele pentru care vrei să ne conectăm, poți să tot insiști. Tot la pending o să stai.
Nu-s elitist sau arogant, ci doar selectiv, așa că dacă ai o poveste bună, o întrebare legitimă sau o curiozitate, nu ezita, dă-mi mail/mesaj, dar nu Add direct.