Abia acum am reușit să mă reașez la laptopul meu și să scriu. Am zis în articolul despre comicul care m-a inspirat că ceva m-a făcut fericit azi.
Am apărut în revista Money Express – articol principal, copertă, 6 pagini(dintre care 2 spread) și am apărut și la TV. Totul la 22 de ani 🙂 Nice.
Conferința de vineri e pusă pe picioare de cea mai tânără echipă din Europa: media de vârstă a nucleului de nouă organizatori e de 22 de ani. Parte dintre cei nouă sunt încă studenți – la ASE, la Poli, la UNATC –, parte tocmai au terminat facultatea. Cumulează 19,5 ani de voluntariat în AIESEC, o rețea globală de organizații studențești „de elită, foarte performantă, cu un proces de selecție foarte competitiv“, după cum o descrie Mariana Nicolae, prodecan la Facultatea de Relații Economice Internaționale din ASE București. De câteva luni, cei nouă muncesc fără bani, full‑time – aproape toți –, pentru TEDx.
În cele cinci luni de muncă, s‑au adunat, dacă luăm o medie de 8 ore pe zi pentru fiecare membru al echipei (Carmen Oprea, unul dintre organizatori, izbucnește în râs: „A fost mai mult, dar să luăm 8 ore…“), aproape 8.000 de ore de muncă
Articolul îl găsiți în formă completă pe money.ro
Revenind acum la ziua de azi, vreau să vă spun povestea de care se leagă titlul.
La ora 9 m-am dus spre birou și am trecut pe la un chioșc de ziare să îmi cumpăr revista în care am apărut. Da, vă arăt și coperta 🙂
Ei, am cerut-o, am plătit cu o hârtie de 10. Tanti de la chioșc mi-a zis că apar în revistă și de emoție era să nu îmi mai dea rest 5 lei din cei 5,3 – deci oficial sunt vedetă. Am ajuns apoi în birou și speram să fie un 13 diferit de ceea ce știam eu că va fi, chiar dacă eram un pic răcit.
Pe la prânz a picat bomba, de la TEDx era niște probleme cu caietul conferinței și trebuia să trimit cuiva să le rezolve, eu fiind prins cu întâlniri toată ziua. Eh, ca să fac asta aveam nevoie de niște chestii minime:
- baterie la laptop
- un net decent cu upload
- timp să urc PSD-urile
Una din întâlniri le-am avut în Dorobanți, unde n-am avut nici una din condițiile de mai sus. Prima dată am văzut că mi se termină bateria. Bun. Apoi am încercat să fac upload de pe netul unui băruleț nenorocit – 50kb/s. Bun din nou. Până la urmă am vorbit cu Alex să vină după tot laptop-ul.
A venit, iar când să transfer pe stick toate materialele, a cedat și bateria. Așa am rămas tot restul zilei fără laptop. Noroc că aveam iPhone-ul cu mine, că altfel era grav de tot.
Cam asta e povestea zilei de azi. Acum stau acasă și sper să fiu apt de muncă mâine din nou 🙂
Ce ziceți? Se potrivește titlul? Eu zic că da.
editat: am scos filmul – era prost
Truly bitter-sweet!
Felicitari pt ceea ce ati facut!
well well, thanks connie 🙂 bine ai revenit pe blog
Se potriveste de minune titlu… ma bucur sa aud ca exista si un altfel de marti 13, nu unul cu rapoarte peste rapoarte.
Personal am avut un bonus la pranz, cand am fost alergat de 2 bodyguarzi, dar se pare ca echipa TEDxBucharest joaca in alta liga 🙂