Cum mi-am amintit de Vamaiotul pokerist

Un concurs bun de articole e unul care te pune să îți amintești de lucruri mișto pe care le-ai observat, dar pe care ai uitat să le notezi sau despre care n-ai ajuns atunci să scrii.

Vara asta am umblat cam în fiecare weekend la mare. Am avut timp să observ cam toate speciile posibile și imposibile de vamaiot sau pseudovamaiot, de la ăia care cerșesc și cântă pe margini, la noile specii de cocalari care se plimbă cu decapotabila și maneaua la maxim prin stațiune, până la mangalioții bătăuși de lîngă Stuf.

Însă, specia care mi-a atras cel mai mult atenția este cea de vamaiot care joacă poker online.

(pauză de respirație)

Continue reading Cum mi-am amintit de Vamaiotul pokerist

Idei de afaceri in Vama Veche

De la articolul cu sămânța mi-am reamintit câteva lucruri din epopeea Mare X.0 din vara asta(am strâns 9 weekenduri, unul am fost la munte și 2 le-am petrecut în București), mai exact, din Vama Veche, locul în care puștii rămași fără bani se descurcă legal.

Dincolo de povești și de apă sau de soare, am tot văzut prin vamă oameni care încearcă să facă bani prin diverse metode(înlocuind cerșitul obișnuit, despre care am povestit aici). O să îi ignor în continuare pe ăia/ălea care își oferă serviciile(evident sexuale) pentru o bere, pe cântăreții de stradă sau pe cei care îți cară lucrurile de plajă.

Cel mai mult mi-a plăcut băiatul de mai jos:

Mecanismul e foarte simplu: plătești ca să distrugi castelul făcut de băiat. El ia banii, reface castelul și așteaptă un client nou. Acum din păcate, cât am stat pe lângă el, nu a distrus nimeni castelul. Lumea era mai mult curioasă decât dornică să facă bucăți creația omului.

Să înțeleg că natura vamaiotului e una pașnică?

Mare 8.0

Dacă am dat skip data trecută mării, în favoarea muntelui, nu înseamnă că m-am oprit.

Urmează mare 8.0, deja în scop statistic 🙂 Să vedem câte ore o să fac până acolo, că toată lumea e ori în drum spre, ori se pregătește să fie în drum spre.

Mare 7.0

Da, ştiu, mi+a scăpat articolul cu Mare 6.0, aşa că îl menţionez aiciîn articolul de Mare 7.0 . N+are neapărat relevanţă ce scriu aici, e doar în scop de amintire, când peste ani o să povestesc nepoţilor despre cum în 2010 am mers la mare de X ori 🙂

La cum mă ştiu, sigur o să uit cifra exactă şi blogul poate să mă ajute să nu fac asta. Deci să fie mare, dar după ce îmi termin trebuirle în Bucureşti 🙂

Abia aştept să mă văd cu lumea. Aduc cadou impresii de răsărit, bolero şi bere

p.s. poza e de la 6.0, din Bulgaria, unde am fost cu ai mei la scoici

Mare 5.0

Da, mă duc iar la mare. Ăsta e un mesaj pozitiv pe blog(cel puțin pentru mine) 🙂 .

Vrei să îți aduc ceva de acolo?

O piatră, o scoică, un răsărit, ceva? 😀

Teatru intre beri

Ieşirea asta la mare, din weekend, a fost ceva mai altfel decât o ieșire obișnuită în vamă. A început neobișnuit prin prisma faptului că am ajuns acolo aproape la răsărit și că în loc să punem de un party, am preferat să stau la conversații până la 7 și ceva dimineața, când soarele era demult pe cer(după nori, evident) și perscărușii se treziseră.

Poate că am avut parte de o bucată din vama de demult, vama care a început prin tabere de filosofie, când stăteai la foc și te întrebai despre lucruri și viață. Am văzut ce se întâmplă după ce toată lumea se culcă, după ce ultimi cheflii se retrag în cort. Ăla e momentul în care vamaioții originali se trezesc să pescuiască, să aranjeze năvodurile sau să vadă pur și simplu plaja goală.

– pauză de somn până la ora 3 după-masa –

După ce am început așa de filosofic totul, nu puteam să stric starea în care intraserăm și am continuat în același ton, cu o dezbatere, la Șoni. Spre norocul nostru, a mai tras o tură de ploaie și am putut să ne întindem cu polemicile la un snop de vinete și un pahar de inspirație. Nici nu ne-am dat seama că s-a făcut seară și că trebuie să ne mai și mutăm cuibul.

– pauză de duș și mâncat –

Pe la 9 am scos din nou capul din cameră și am luat-o la plajă. În loc să ne apucăm de petrecere, ne-am apucat să ne amintim de cei 3 ani de AIESEC, apropo de articolul pe care l-am scris vineri, de momentele cele mai faine pe care le-a trăit pe acolo, de alegerile pe care le-am făcut și de locurile în care am ajuns.

Era să pierdem piesa de teatru de la care am pornit cu articolul ăsta. E vorba despre Ursul, de Cehov, o piesă scurtă, la care am impresia că am intrat pe la jumate. Nu contează asta, contează faptul că am stat la Bibi, împreună cu alți oameni interesați de o bucată de cultură înainte să înceapă marele chef de noapte.

Dacă ajungi prin vamă, merită să îți rupi 1h și 10 lei pentru teatrul de la Bibi. Pe mine m-a inspirat mediul de acolo și mi-a venit o idee interesantă despre care o să vorbesc mâine pe blog și la care o să am nevoie de ajutor. Ah, da, era să uit. Cafeaua de la Bibi e genială. Te trezește instant și are un gust divin 🙂

Vama și-o face fiecare așa cum vrea, dacă își găsește un colț în care se simte confortabil.

Mamaistul de vama – o contradictie reala

De fiecare dată când mă întorc din Vama Veche, am de scris despre câte o tipologie umană întâlnită pe acolo, cu care am interacționat direct, într-un fel sau altul. Weekndul ăsta a fost de așa natură că a adunat mult mai puțină lume, deci mai puțin material de studiu pentru tipuri de vamaioți sau de pseudo-vamaioți. Am ajuns târziu de tot, sâmbătă dimineața, pe la 4 fără ceva, la Stuf, în vamă, pe un frig tomantic și după niște peripeții cu Dacia 1310, 1983, a lui Mihnea(nu le zic aici, că și așa s-a enervat bietul om).

Nu era multă lume, era muzică bună și aveam poftă de răsărit.

Lucrurile s-au schimbat în câteva ore. Chiar dacă a plouat și a fost cam frig, pe sâmbătă noaptea tot a apărut în peisaj mulțimea de ghiolbani cocalari. S-au strâns la Stuf, ca de obicei, ca muștele la bec 😀

Mamaistul de vamă(lat. Mamaiotus coca) este o specie aparte de cocalar. E avangardist pentru că el s-a plictisit de clasicele bum-bum-uri și bâtz-bâtz-uri din Mamaia/Costinești/cluburi din Constanța. Să se înțeleagă – nu e obligatoriu ca mamaistul să fi venit din Mamaia, poate fi extins conceptul asupra tuturor cocalarilor de vamă. Revenind la mamistul nostru avangardist, el vine în vamă pentru că i se pare cool, ca să se amestece cu toți hipsterii de acolo, să facă show și să agațe ceva. Nu-i mai place locul lui de baștină și simte nevoia să experimenteze. Ai zice că e semn de îmbunătățire. Nu e așa…

Manifestări:

  • e un specimen gălăgios, băgăcios, intră în vorbă cu tine și insistă direct proporțional cu gradul de beție
  • se urcă pe mese și dansează din burtă, fără tricou, la 15 grade afară
  • are pălărie sclipicioasă pe cap sau ceva tematic pe el(moș crăciun e destul de popular anul ăsta)
  • ochelari de soare, fie pe cap, fie pe ochi(dar mai rar) – opțional
  • pus pe scandal

Despre ultima formă de manifestare merită să detaliez un pic, pentru că se potrivește cu ceea ce am văzut duminică dimineață, evident, tot lângă Stuf(asta pentru că Expriat-ul ne-a gonit cu vreo 10 balade consecutive, după ce toată seara ne ținuse în priză cu super-piese). Nici nu ajunsesem bine la locul faptei, că am văzut ceva dubios – mașini pe două rânduri în față la John, mulți cocardei puși pe scandal. N-am apucat să stăm prea mult pentru că s-au desfășurat destul de repede. O gașcă de mamaiști a atacat cu o bâtă ascunsă. L-au lovit destul de bine pe unul din cealaltă ceată, sânge, schije, tot ce trebuie.

Noroc că i-a despărțit poliția și i-a împrăștiat. În 5 minute nu mai era picior de mașină acolo. Nu credeam că o să văd bătăi de mamaiști în vamă.

Cine știe pentru ce s-or fi luat la ceartă. Oricum nu contează. Important e că s-a întâmplat acum și că se mai poate întâmpla.

Așa că păzea la Stuf…

Vama ca o carciuma

M-am întors din Vama Veche, unde am fost(iar) în weekend. Spre deosebire de data trecută, acum am venit plin de subiecte, idei, inspirație și energie, după ce avusesem o săptămână mult prea plină. În procesul ăsta de energizare și relaxare, am putut să observ că vama e o mare cârciumă. Se bea peste tot, pe stradă, pe plajă, lângă mare, în mare, pe bordură, în baruri, în curți, în campinguri.

Peste tot.

Dacă poliția și-ar pune în cap, ar putea amenda tot turistul.

Oricum, nu despre asta e vorba. În toată marea asta de băutori într-o perpetuă mișcare browniană, am putut să identific o serie de tipologii umane destul de bine conturate. În episodul de azi, l-am observat pe omul băutor de bere la PET, minim 2 litri, numit generic PETist. PETist-ul se ramifică în două familii distincte, în funcție de motivația pe care o are în utilizarea cu succes a PET-ului de bere pe toată durata zilei sau a nopții.

PETist-il autentic

Mi se pare just să încep cu el, pentru că motivația lui principală pentru preferințele puternic exprimate către PET stau în lipsa banilor pentru cumpărarea unei cutii sau a unei sticle standard de bere. La această lipsăse adaugă o afinitate deosebită pentru zeama de hamei, în detrimentul altor băuturi. În caz contrar, PETist-ul poate să se transforme în vodcar low quality sau alte denumiri similare. PETist-ul autentic nu are vârstă sau sex. Poate fi un punker, un rocker, o mamă, un poet, un antreprenor mic, o domnisoara. Viața PETist-ului e guvernată de prezența sau absența PET-ului din mână, fapt care determină gradul de fericirie/nefericire în funcție de numărul de PET-uri consumate.

Cum îl recunoști?
Continue reading Vama ca o carciuma

Cocalarul de vama – specie confirmata de specialisti

piesă de ascultat:


atât de Cabralish din partea mea 😀

Zilele trecute am fost în vamă, ca tot omul, de 1 Mai, ca să ciocnesc un mic, să mușc o bere, la soare, pe frig. Nu-s prea multe detalii de povestit despre asta în sine, pentru că, de câțiva ani, s-a produs o mică mutație, care eclipsează orice poveste. E prea de tot. Da, deşi vama tot dă semne că moare de câţiva ani, se încăpăţânează să nu îşi dea obştescul sfâşit. Nici mult nu mai are.

3156303991_87012cd7c0_bN-am aproape o jumătate de secol, ca să pot zice cu mândrie că ”pe vremea mea, vama era un sat cu câteva baruri cu oameni și muzică deosebită”, un sanctuar. până la urmă mi-a ieșit parafrază( e din adevărul de seară).

Mutația a început cam de când umblu pe acolo, de când s-au mutat cluburile bucureștene pe plajă, de când a ajuns să fie cool să povestești pe blog cât de praf te-ai făcut în vamă.

Închide ochii și imaginează-ți un cocalar.

Dacă nu poți să faci asta 🙂 , uită-te la poza din dreapta.
Continue reading Cocalarul de vama – specie confirmata de specialisti

1 Mai muncitoresc vamaiot

De cu seară îmi fac și eu datoria și promovez #1maivama TweetMeet, la ora 21:00, în față La Canapele.

vama-veche-afis

Cum se ajunge la canapele(dacă nu știai 😀 ):

p.s. dacă ai ochelari 3D poți să vezi vama ca și cum ai fi acolo.

Până acum vin:

@necenzurat
@saltwaterC
@titus_k
@vulupe
@mihneawalker
@tomytza89
@OanaBoanca
@claudiubadita
@alexcirstea
@vladgidea – ăsta e bogat, ne da de baut la tăți 🙂
@mihailp
@oanabratila
@astamicu
@daniela_savuica
@petre_fluerasu

Inițiativa a pornit de la necenzurat.

Eu extind un pic invitația și în afara Twitter-ului și întreb: cine o să mai fie în Vamă de 1 Mai?

*preconizez o golire a capitalei 🙂