Capital – E nevoie de educație financiară atât acasă, cât și în diaspora

De-a lungul timpului, în România au existat numeroase inițiative de educație financiară, însă ele s-au concentrat pe tineri. Trebuie să ne uităm la populația mai în vârstă, cei trecuți de 35 de ani care nu au avut așa de mult contact cu tehnologia. Nu există în acest moment programe dedicate lor, nici în țară și nici în străinătate (cel puțin nu axate 100% pe românii plecați la muncă în străinătate).

Aici este o mare oportunitate, atât pentru jucătorii din industria financiară, ca TransferGo, cât și pentru autoritățile române. Educându-i vor crește calitatea vieților lor și contribuția lor în economia gazdă și în cea de acasă.

Mai multe pe Capital.ro

România Liberă – Banii cash sunt scumpi

Banii cash sunt de fapt scumpi și dacă nu trebuie să îi transferi. Banii cash nu produc dobândă, pe când la bancă, spre exemplu, în Marea Britanie, se poate să ți se ofere chiar și 4% anual pentru sume de 2000 de lire sterline. Mai mult, tot în această țară, cei care aleg să plătească facturile de utilități sau telefon mobil prin debitare directă din contul bancar primesc reduceri considerabile pe durata unui an. Nu mai punem la socoteală faptul că pentru a plăti aceste facturi cash trebuie să te deplasezi la poștă sau la sediul companiilor furnizoare.

Mai multe în articolul apărut astăzi pe RomâniaLiberă.ro despre nevoia de Diaspora Digitală.

TransferGo

Am un anunț de făcut. Săptămâna asta am încheiat colaboararea cu proiectul Roșia Montană. Au fost 4 ani și jumătate într-o echipă extraordinară, campanii, provocări, proteste, reușite, o mutare de la București la Londra, diverse proiecte antreprenoriale în ultima parte.

Totodată, am început o poveste nouă în echipa de la Londra a startup-ului internațional de fintech TransferGo, din poziția de Romanian Country Manager. Mă voi ocupa de setupul și creșterea operațiunilor pentru românii din străinătate și de acasă care vor să realizeze transferuri bancare internaționale.

TransfergoRo

TransferGo este un serviciu online prin care familiile de acasă pot primi de la rudele plecate în străinătate bani direct în contul bancar mai repede, mai ieftin și mai sigur. TransferGo a fost fondat la Londra în 2012 și acum servește peste 73.000 de clienți. Serviciul operează exclusiv digital, iar banii sunt disponibili în contul beneficiarului în următoarea zi lucrătoare, în moneda locală, cu costuri minime (de exemplu: pentru cei care trimit bani din UK în România, comisionul e 99 penny pe tranzacție, iar pentru cei care trimit din România în străinătate, 9 lei pe tranzacție).

Dau primul transfer de bani fără comision, așa că te invit să îți faci cont pe TransferGo.ro

România Noului Val – carte, mișcare, proiect de țară, alternativă

Zilele trecute am terminat de citit România Noului Val, proiect la care am contribuit în cadrul campaniei de crowdfunding. O parte din volum e scrisă de persoane cu care am o relație profesională sau personală și cumva marchează un moment important în viață, atunci când cunoscuții tăi încep să scrie în volume de interes strategic pentru țară (chapeau, apropo).

Citez mai jos descrierea cărții (sursa: noulval.ro, tot de acolo e și fotografia):

Volumul reuneste 77 de tineri antreprenori, creativi, inventatori, regizori, voluntari, activisti, tineri diplomati, analisti, consultanti, manageri, ganditori și jurnaliști ce oferă o colecție de viziuni originale de excepție asupra viitorului Romaniei, in contextul revolutiilor culturale globale provocate de tehnologie si de democratizarea cunoasterii. Lucrarea, lansată sub egida Foreign Policy, este un proiect colaborativ inedit. Cartea propune societatii contemporane o incursiune in lumea ideilor inovatoare care stau la baza viitoarei economii globale – lucrarea este împărțită în patru capitole: „Industriile creative. Revoluție cu puterea imaginației”, „Lideri emergenți și leadership românesc în secolul XXI”, „Noua economie a cunoașterii . Antreprenoriatul de a treia generație”, ”Predicțiile Generației Y”.

Nu intru în analiza detaliată a fiecărui capitol, însă un feedback global după ce am citit cartea ar fi că organizarea și integrarea eseurilor în fiecare temă trebuia consolidată pentru că saltul de la cultură la arhitectură și apoi la ONG-uri nu ajută prea mult un cititor neavizat să înțeleagă demersul. În plus, câteva dintre materiale au semănat prea mult cu analize de undergrad sau masterat, citând mult din autori consacrați și oferind prea puțin din experiența personală, pe când altele a mizat prea mult pe o opinie tânără, însă fără un argument puternic și bine definit de experiențe îndelungate pe o temă (acele 10,000 de ore deja parte din mainstream).

Cu toate astea, am rămas plăcut impresionat de faptul că este unul din puținele locuri unde un grup de oameni vorbește deschis despre rețele, socializare controlată și intenționată, respectiv de dezvoltarea unei societăți prin conectarea deliberată a liderilor lor fără a avea iz de securism ceaușist, așa cum din păcate am tot văzut în România ultimilor 25 de ani. Sigur, o parte din autori erau în plină ascensiune în perioada pre Decembristă, însa reformarea și aderarea lor la acest demers nu poate decât să ajute la coeziunea generațiilor.

M-am bucurat să văd o aplecare mare spre diaspora și modul în care și eu, român plecat în străinătate, pot să contribui la indentitatea națională, la cultura și prosperitatea atât at comunității localizate în spațiul românesc, cât și a românilor de pretutindeni (chiar și a celor care cu greu recunosc că sunt români).

Și mai văd un interes coerent pentru democratizarea cunoașterii, monedele digitale, inovația în domeniul energiei, guvernanța digitală și creativitatea, noua direcție în cultură, educația alternativă și transformarea educației prin design, arhitectura deschisă, noua cinematografie, exoeconomia, urbanismul participativ, leadershipul feminin, minorități și rețele, guvernanța corporativă, tehnologiile disruptive, open data, agricultura reinventată, revoluția roboților industriali, explorarea și colonizarea spațiului, comunitățile vulnerabile, gândirea divergentă. Cu toate astea, nu pot să nu remarc faptul că unul din reperele folosite este Roșia Montană și modul în care a mobilizat un număr semnificativ de români, fapt fără precedent dupa Decembrie 89, dar din păcate fără ecou până la momentul publicării acestui articol.

Cartea vine într-un moment de euforie post Noiembrie 2014, cumva potrivită să prelungească raza de speranță văzută de românii care l-au învins pe Ponta și pe Dragnea și pe toți zombii lor prin ore de stat la coada la vot, baterii descarcate pentru postări pe Facebook sau telefoane acasă, la prieteni și rude din țară. Vine într-un moment în care parlamentul țării este folosit drept scut și sabie împotriva justiției dezlățuite și hotărâte să dezvăluie legăturile și afacerile care au ținut România pe loc timp de 25 de ani. Mai e mult de lucru, atât la mentalități, cât și la sistem, nu mai vorbesc de actul de justiție care trebuie să se manifeste asupra multor altor rețele mari și mici care stau și ”sug sângele poporului” ca niște ”bampiri” de-ai lui Caragiale.

Aș vrea să văd mai multe evenimente și mai multă implicare consistentă a autorilor și a rețelelor lor în actuala conversație politică și economică națională, vervă mai multă, voce mai puternică în condamnarea și combaterea sistemului pe care România noului val trebuie să îl înlocuiască. Momentul tăcerii a trecut, e vremea să dialogăm mai mult. Mi-e greu să termin materialul de mai sus pentru că volumul cumva a lăsat demersul neterminat, marchează mai degrabă un început decât o concluzie, un pre-manifest, un exemplu și un ghid versus un postulat intens și clar, cu o direcție unitară. Cred ca aici stă proiectul următor – cum integrarea tuturor demersurilor vârfurilor duce la construcția unei Românii noi, unde există șanse fără noroi și afaceri fără obloane și uneltiri în spatele contractelor.

Proiectul de țară, nu de carte.

New English presence

Si la propriu si la figurat. Am inceput sa scriu pe .com si m-am extins in UK, nisat pe digital marketing pentru companii cu profil industrial printre care o sa presar articole din industria globala de digital, tooluri interesante pe care le descopar si le folosesc, respectiv retele noi si alte inovatii.

Ne citim si in engleza, deci.

De ce Whatsapp valorează mai mult decât Petrom?

facebook_whatsapp_ny333_41171393De aseară vuiește internetul despre faptul că Facebook a plătit o căruță de bani și acțiuni pentru Whatsapp. De ce ar da Mark Zuckerberg 19 miliarde pentru o aplicație care produce cel mult 450 milioane de dolari pe an (Whatsapp costă 1 USD/an, deși multă lume încă îl are gratis și are 450 de milioane de useri)?

Păi e destul de simplu – a cumpărat o rețea socială care concurează direct cu Facebook și care are potențial să fure din userii platformei. Dacă tot o va face, atunci măcar să fie tot a lor, în caz că va trebui să accelereze rata de creștere a veniturilor pentru raportările bursiere. Apropo de bursă, acțiunile au scăzut tocmai pentru că analiștii de rit vechi au făcut calcule de future earnings, multiplicatori de EBITDA, iar pe toate metodele Whatsapp n-avea nicio treabă cu suma de 19 miliarde. Mai mult, Blackberry a crescut la bursă, unii investitori punând pariu că va fi achiziționat tocmai pentru Blackberry Messenger.

Petrom, pe de altă parte, tocmai a fost evaluat la 13 miliarde USD (10 miliarde EUR), bazându-se pe multiplicatorul EBITDA de 10. Vorbim aici de o companie cotată la bursă cu un discount de 50% și cu un profit pe anul trecut de aprox. 1 miliard de Eur (apropo, din care România ia 200 de milioane din participație, cam tot atât din redevențele la petrol și gaze și încă 16% din profitul acționarului OMV, deci încă vreo 81 de milioane de euro). Au descoperit în parteneriat cu Exxon rezerve importante de gaze în Marea Neagră, iar compania e cel mai mare producător de petrol și gaze din zonă și, cu toate astea, e depășită ca valoare de o aplicație de instant messaging cu profituri mult sub ea.

De ce?

Internet bubble

Mă uit la comportamentul investitorilor din 2000, pot să zic cu sigurnață că urmează să se spargă încă o bulă. Dacă ea va avea Facebook în centru sau nu, asta nu știu încă. Depinde foarte mult de strategia lor de monetizare, de modul în care o să recruteze useri noi, o să îi păstreze pe cei vechi și o să continue să atragă fonduri de advertising. Așa cum ziceam într-un articol anterior, Facebook nu moare, chiar dacă a omorât engagementul, ci se transformă. În ce, asta o să scriu într-un alt articol.

Faptul că au luat Instagram și Whatsapp și au încercat să ia și Snapchat arată că sunt preocupați de user acquistion, pentru că acolo se definește un business online sustenabil. Momentan nu mi-aș pune banii de pensie pe Facebook.

(sursa foto)

Update:

Am găsit aici o perspectivă interesantă – Facebook abordează o strategie P&G/Nestle etc. de portofoliu de branduri – cu Whatsapp și Instagram

Concluzia proastă cu marketingul de țară

RTEmagicC_02_logo.jpgVăd din ce în ce mai des tot felul de străini de sorginte insulară europeană că se dau peste cap în a zice despre țara noastră că are potențial, că e frumoasă, că e un paradis natural și așa mai departe. În felul ăsta e coafat și articolul de pe Ziare.com. Nu-l contrazic decât parțial, pentru că a concluzionat prost. Pe la mijlocul articolului chiar îmi dăduse speranța că a înțeles cum merge dezvoltarea unei țări (bazată pe valorificarea de resurse interne, producție, industrie, minerit și infrastructură), dar a încheiat așa:

Intrebat care este cauza imaginii negative a Romaniei in strainatate, Gerry Eastwood a dat un raspuns asemanator cu cel al majoritatii strainilor din campania “Strain in Romania”.

“Marketingul prost. Chiar vorbeam despre acest lucru cu un grup de oameni. Probabil ca Romania este una dintre cele mai frumoase tari din Europa, cu oameni minunati, cu o clima placuta si bogatii naturale. De ce nu are o imagine buna? Clar trebuie sa fie vorba despre strategia de marketing”

Serios? Nu e vorba despre faptul că durează între 12 și 14 ore să traversezi țara cu trenul sau că lipsa autostrăzilor duce la un timp de călătorie de 8-10 ore pe 700 de km? Sau că atunci când încerci să faci afaceri oneste ești blocat de hățișul legislativ, decizional și de atitudinea conaționalilor noștri de ”țeapă as much as you can”? Sau de alți conaționali care pleacă pe afară să cerșească și să fure pentru că sistemul românesc și european nu le face nimic dacă îi prinde? Nu cred că au ținut lucrurile astea vreodată de marketing.

Să facem o mică paralelă și cu business-ul. Gerry Eastwood a avut o firmă în construcții (care a dat faliment). Dacă firma lui se concentra pe marketing și nu pe capabilități, respectiv pe infrastructura de proceses și pe construcția relațiilor cu furnizorii și clienții, atunci nu mă mir de ce s-a dus pe apa sâmbetei. Nu poți să promovezi un business defect într-un mod idealizat pentru că în momentul în care clientul îți vine cu niște așteptări mari și tu îl dezamăgești, nu numai că nu se mai întoarce, le spune și prietenilor lui sau scrie pe net ce țeapă a luat cu tine.

Înainte de marketing stă investiția în infrastructură și capacitate de producție/servicii. Degeaba promovezi ceva ce nu poți susține. Asta e valabil și pentru țări și pentru afaceri.

(sursa foto)

McKinsey – două idei despre capital digital

Întâmplarea face ca săptămâna asta să mă documentez pentru cursul de economie de la Executive MBA-ul din Londra pe care îl urmez de 1 an și ceva și să dau peste mai multe informații foarte interesante despre evoluția și trendurile în business ce afectează mediul digital.

De data asta am intrat adânc în rapoartele McKinsey și am punctat următoarele:

  • a crescut interacțiunea cu clienții via mediul digital (împreună cu mediul digital, aș zice, pentru că rata de utilizare crește de la un an la altul), însă nu și interacțiunea cu alți stakeholderi (în special interni) via online
  • companiile folosesc mai multe aplicații pentru gestiunea Big Data. Aș adăuga aici că au nevoie și de executivi buni care să înțeleagă, interpreteze și utilizeze concluziile extrase din big data în business.
  • 30% din companiile participante la studiul McKinsey au integrat un Chief Digital Officer în structura lor. Good to know!
  • Europa e la coadă când e vorba de ponderea investițiilor în inițiativele de business centrate pe digital.

Concluzia raportului pune accentul pe resursa umană, care, așa cum ziceam și în articolul de ieri, e extrem de importantă pentru creșterea impactului pozitiv pe care integrarea digitală o poate aduce. Se caută liderii talentați care știu să gestioneze așteptările.

chief_digital_officer_cool_600

Al doilea material pune problema un pic mai contabilicește – cum se reflectă capitalul digital în valoarea companiei. Dincolo de aspectele ce țin de valoarea companiei și perspectivele unei achiziții, respectiv de partea tradițională a capitalului digital (servere, infrastructură etc.), companiile trebuie să măsoare și să investească în capacitățile intangibile ce țin de partea digitală a business-ului.

Concret, vorbesc despre:

  • the unique designs that engage large numbers of users and improve their digital experiences;
  • the digital capture of user behavior, contributions, and social profiles;
  • the environments that encourage consumers to access products and services;
  • and the intense big-data and analytics capabilities that can guide operations and business growth.
  • new business models for monetizing digital activity, such as patents and processes that can be licensed for royalty income, and the brand equity created through digital engagement.

Challenge-ul aici e pentru CDO sau pentru digital manager să cuantifice toate elementele de mai sus și să le includă împreună cu CFO-ul în activele companiei. Discuția se duce în funcție de impactul de profit and loss al fiecărui punct, precum și costul de oportunitate al neinvestirii într-un canal sau o tehnologie (despre asta o să scriu altă dată).

Canalele se schimbă, internetul rămâne.

(sursa foto)

1 din 4 business-uri o să aibă de suferit pentru că nu știu digital

bright-future-aheadCiteam azi un articol de shameless PR pe mycustomer.com. Îl citez oricum pentru că îmi dă niște informații interesante despre domeniul nostru drag, online-ul.

Compania de cercetare Gartner Research prezice că 1 din 4 business-uri va muri din cauza faptului că nu s-au adaptat la lumea din ce în ce mai digitală în care trăim.

Lupta o să se dea pe oamenii buni care înțeleg mediu digital. Sună bine, nu? Așa au zis 90% din cei 151 de intervievați în cadrul studiului (toți implicați în digital strategy). Digitalul va juca un rol din ce în ce mai mare în modelele de business, în diversificarea surselor de venit, iar cineva va trebui să îi ajute pe directorii generali/operaționali să integreze digitalul în procese.

De aici.

(sursa foto)

Cum să te angajezi? Două păreri de la top manageri

unemploymentline380x260_crop380wAzi am citit două articole interesante, unul de la Jack Welch, unul de la Beth Comstock, ambele pe Linkedin, despre ce caută ei la un potențial viitor membru al echipei lor.

Welch:

The Must-Haves, the Definitely-Should-Haves and the Game-Changer

The must-haves, perhaps not surprisingly, are high integrity and high IQ.

The definitely-should-haves on our hiring check-list: energy, energize, edge, execution and passion

Game changer – generosity gene (an in-the-bones, personality-deep craving – to help other people improve, grow, thrive, and succeed)

Comstock:

Hire a Team With these Four Types

The fish out of water
The Figure It Out person
The designer
The well-balanced player

We came up with a framework to define a well-rounded team called the 4 I’s: Instigator, Innovator, Integrator and Implementer. The 4 I’s are present, to some degree, in every candidate we interview but some people have them in just the right balance.

Majoritatea site-urilor de recrutare vorbesc de CV-uri, de scrisori de intenție și ratează esențialul. Contează cum e omul, cum lucrează, ce livrează, ce atitudine are, ce valori și ce tip de mentalitate față de el și cei din jur. Astea sunt sumarizate mai sus, într-un fel sau altul în cele 2 seturi de caracteristici. Le-am păstrat tot pentru când o să am nevoie de ajutor. Ca să știu cui să îl cer și cu cine să mă anturez profesional.