Trump, Brexit și Liviu Dragnea sau Alegerile Parlamentare văzute din Diaspora


Anul 2016 a fost foarte interesant din punct de vedere politic și foarte personal pentru mine. Nu numai că am trăit Brexit-ul pe pielea mea în UK, dar am avut și norocul să prind alegerile istorice din SUA în care Trump a întors un rezultat prezis de mai toate sondajele de opinie și curentele intelectual-progresiste.

Colac peste pupăză, până și alegerile parlamentare din România s-au înscris în același curent cataclismic de populism short-term-ist de tip antagonist. Bine, măcar ele au fost mai puțin surprinzătoare.

Spuneam în primăvară, când cu alegerile de primari, că nu degeaba PSD a luat cam tot ce se putea lua și lumea era revoltată de această apetență pentru socialism demagogic condus de un glorios penal dovedit – Dragnea.  Dar atunci am greșit, am crezut că logica și rușinea/bătutul obrazului va funcționa, va aduce oamenii pe calea cea bună în ceea ce privește votul. Mea culpa.

Românii anti-PSD au făcut exact aceeași greșeală ca americanii democrați / anti-Trump și ca militanții pentru Remain campaign în UK – au creat un rift între cele două curente de opinie și cele două tipuri de votant, ceea ce a crescut rezistentă la schimbare de fiecare parte – prin convigerea că luptă celuilalt îndreptățește îndârjirea și rezistența ta.

E mai ușor să râzi de Brexit și Trump decât se te uiți în ograda ta și să aplici lecțiile învățate de acolo – în toate 3 cazurile, tabără pierzătoare nu a avut un mesaj. Ai cu cine nu e mesaj, iar la PNL sincer nici nu știu ce slogan au avut pentru că în Diaspora nu s-a văzut nimic. Food for thought

Non-votanții și votanții loiali de partide stângiste sau manipulatoare au nevoie de o promisiune alternativă mai puternică decât pomana electorală sau naționalismul de doi lei cu care sunt duși la secția de votare acum. Asta ar trebui să fie tema de gândire în ședințele de strategie ale partidelor politice. Și nu doar din RO.

Socoteala din online nu se potrivește cu cea din secția de votare

A mai trecut un ciclu electoral și 2016 a prins România tot în plin val de simpatie pentru PSD, pentru primarii corupți, pentru pușcăriași votabili și mai știu eu ce alte minuni și mașinații. Alegerile locale de anul acesta sunt primele pe care le urmăresc exclusiv online și de departe, așa că n-am avut altceva de făcut decât să comentez.

Mulți s-au declarat nemulțumiți și dezamăgiți de votul tineretului (sau absența lui), de faptul că bătrânii au ieșit la vot și au decis încă o dată pentru restul. Așa e în tenis și democrație, cei disciplinați și motivați – pozitiv, negativ, politic sau economic – decid pentru cei pasivi. Internetul în România și, în special, zona de oameni de comunicare, marketing, business și antreprenoriat, e o mare bulă care nu se intersectează aproape deloc cu marele bloc votant și bătrân și mai deloc cu marele bloc nevotant și tânăr.

Sunt două acțiuni concrete pe care le recomand celor din țară pentru alegerile generale din toamna lui 2016:

  1. Blocul votant în vârstă – Vorbiți cu rudele, angajații și prietenii voștri mai în vârstă și care încă văd în PSD un ocrotitor și un benefactor. Aveți câteva luni să le demonstrați cum li se fură căciula în fiecare zi și că au alte șanse, că merită să încerce, că nu se mai poate, că plecați și voi din țară dacă nu își schimbă votul.
  2. Blocul nevotant tânăr – E un grup mai challenging – grătaragii, spărgătorii de sămânță, mestecatorii de șaorma, maneliștii, plictisiții, hipsterii nihiliști, salvatorii de canapea. E foarte divers. Totuși, toți au o aceeași caracteristică – nu le bate nimeni obrazul. Dacă în toamnă ai merge duminică, după biserică, după trezire, în toate locurile în care se adună tineretul (pe bancă în parc, la birt, pe terasă, la păcănele, la restaurant, la șaorma) și i-ai chema la vot? Dacă le-ai zice că merită să încerce să schimbe ceva? Că tu ai fost, că merg și prietenii lor, că nu se poate ca alții să îi conducă. Chiar dacă râd de tine, e suficient să sădești neîncrederea în unul dintre ei, să îi erodeze pe restul, să se întrebe dacă nu cumva fac o prostie că stau. Și poate nu o să stea de data asta.

Să vedem. Bula ta e mai mare decât bula lor?

p.s. pentru pasinonații de istorie, știți ce a pățit URSS când Elțân l-a lucrat din interior și a preluat puterea? Observați tiparele?

România Noului Val – carte, mișcare, proiect de țară, alternativă

Zilele trecute am terminat de citit România Noului Val, proiect la care am contribuit în cadrul campaniei de crowdfunding. O parte din volum e scrisă de persoane cu care am o relație profesională sau personală și cumva marchează un moment important în viață, atunci când cunoscuții tăi încep să scrie în volume de interes strategic pentru țară (chapeau, apropo).

Citez mai jos descrierea cărții (sursa: noulval.ro, tot de acolo e și fotografia):

Volumul reuneste 77 de tineri antreprenori, creativi, inventatori, regizori, voluntari, activisti, tineri diplomati, analisti, consultanti, manageri, ganditori și jurnaliști ce oferă o colecție de viziuni originale de excepție asupra viitorului Romaniei, in contextul revolutiilor culturale globale provocate de tehnologie si de democratizarea cunoasterii. Lucrarea, lansată sub egida Foreign Policy, este un proiect colaborativ inedit. Cartea propune societatii contemporane o incursiune in lumea ideilor inovatoare care stau la baza viitoarei economii globale – lucrarea este împărțită în patru capitole: „Industriile creative. Revoluție cu puterea imaginației”, „Lideri emergenți și leadership românesc în secolul XXI”, „Noua economie a cunoașterii . Antreprenoriatul de a treia generație”, ”Predicțiile Generației Y”.

Nu intru în analiza detaliată a fiecărui capitol, însă un feedback global după ce am citit cartea ar fi că organizarea și integrarea eseurilor în fiecare temă trebuia consolidată pentru că saltul de la cultură la arhitectură și apoi la ONG-uri nu ajută prea mult un cititor neavizat să înțeleagă demersul. În plus, câteva dintre materiale au semănat prea mult cu analize de undergrad sau masterat, citând mult din autori consacrați și oferind prea puțin din experiența personală, pe când altele a mizat prea mult pe o opinie tânără, însă fără un argument puternic și bine definit de experiențe îndelungate pe o temă (acele 10,000 de ore deja parte din mainstream).

Cu toate astea, am rămas plăcut impresionat de faptul că este unul din puținele locuri unde un grup de oameni vorbește deschis despre rețele, socializare controlată și intenționată, respectiv de dezvoltarea unei societăți prin conectarea deliberată a liderilor lor fără a avea iz de securism ceaușist, așa cum din păcate am tot văzut în România ultimilor 25 de ani. Sigur, o parte din autori erau în plină ascensiune în perioada pre Decembristă, însa reformarea și aderarea lor la acest demers nu poate decât să ajute la coeziunea generațiilor.

M-am bucurat să văd o aplecare mare spre diaspora și modul în care și eu, român plecat în străinătate, pot să contribui la indentitatea națională, la cultura și prosperitatea atât at comunității localizate în spațiul românesc, cât și a românilor de pretutindeni (chiar și a celor care cu greu recunosc că sunt români).

Și mai văd un interes coerent pentru democratizarea cunoașterii, monedele digitale, inovația în domeniul energiei, guvernanța digitală și creativitatea, noua direcție în cultură, educația alternativă și transformarea educației prin design, arhitectura deschisă, noua cinematografie, exoeconomia, urbanismul participativ, leadershipul feminin, minorități și rețele, guvernanța corporativă, tehnologiile disruptive, open data, agricultura reinventată, revoluția roboților industriali, explorarea și colonizarea spațiului, comunitățile vulnerabile, gândirea divergentă. Cu toate astea, nu pot să nu remarc faptul că unul din reperele folosite este Roșia Montană și modul în care a mobilizat un număr semnificativ de români, fapt fără precedent dupa Decembrie 89, dar din păcate fără ecou până la momentul publicării acestui articol.

Cartea vine într-un moment de euforie post Noiembrie 2014, cumva potrivită să prelungească raza de speranță văzută de românii care l-au învins pe Ponta și pe Dragnea și pe toți zombii lor prin ore de stat la coada la vot, baterii descarcate pentru postări pe Facebook sau telefoane acasă, la prieteni și rude din țară. Vine într-un moment în care parlamentul țării este folosit drept scut și sabie împotriva justiției dezlățuite și hotărâte să dezvăluie legăturile și afacerile care au ținut România pe loc timp de 25 de ani. Mai e mult de lucru, atât la mentalități, cât și la sistem, nu mai vorbesc de actul de justiție care trebuie să se manifeste asupra multor altor rețele mari și mici care stau și ”sug sângele poporului” ca niște ”bampiri” de-ai lui Caragiale.

Aș vrea să văd mai multe evenimente și mai multă implicare consistentă a autorilor și a rețelelor lor în actuala conversație politică și economică națională, vervă mai multă, voce mai puternică în condamnarea și combaterea sistemului pe care România noului val trebuie să îl înlocuiască. Momentul tăcerii a trecut, e vremea să dialogăm mai mult. Mi-e greu să termin materialul de mai sus pentru că volumul cumva a lăsat demersul neterminat, marchează mai degrabă un început decât o concluzie, un pre-manifest, un exemplu și un ghid versus un postulat intens și clar, cu o direcție unitară. Cred ca aici stă proiectul următor – cum integrarea tuturor demersurilor vârfurilor duce la construcția unei Românii noi, unde există șanse fără noroi și afaceri fără obloane și uneltiri în spatele contractelor.

Proiectul de țară, nu de carte.

UK și US: Lecții de comunicare politică pe online

voteUneori găsesc resurse foarte mișto pe internet, unde sunt lăsate pentru posteritate niște insight-uri din marile campanii sau de la conferințe sau evenimente la care nu am ajuns și nici nu aș fi ajuns în mod normal.

Materialul de mai jos, din care am extras câteva idei, despre comunicare politică în mediul online (produs ca urmare a unei întâlniri cu echipa lui Obama din 2012) e de păstrat.

Sumar:

  • Internetul ajută un candidat bun, dar nu salvează unul prost
  • online-ul trebuie să fie o infrastructură, o componentă de bază a campaniei
  • campania digitală nu înseamnă numai răspunsuri în social media, ci integrare cu restul eforturilor de comunicare
  • nu trebuie să te cramponezi în aceleași tehnici și metode, merge să încerci ceva nou în fiecare zi pe online
  • au comunicat mult despre politici, evenimente și au creat conversații
  • l-au profilat pe Obama ca om și ca politician pe online
  • una din cele mai mari provocări a fost păstrarea relațiilor de comunicare cu alegătorii chiar și după vot

Chiar dacă materialul a fost făcut pentru eșicherul politic din UK, cred că punctele de mai sus se aplică și la noi cu mare succes. Campania politică tot la fel se face, oriunde ai fi în lume: colectează, profilează, adu la vot.

(sursa foto)

Lincoln (2012) – lecția de politică americană

Din motive obiective, aseară am absentat la avanpremiera Lincoln. Din câte mi-a povestit delegatul meu, filmul e o mostră de diplomație americană de excepție, în special la capitolul negocieri și discursuri. Vă las cu povestea lui Robert Lazăr, care a fost la fața locului.

La invitația lui Titus am fost în Cinema City – Sun Plaza, cu girul Odeon și TVR2, să văd “Lincoln”, noul film al lui Spielberg, realizat după romanul biografic “Rivalii”, scris de Doris Kearns Goodwin. Filmul a fost pus la cale încă din 2005, iar filmările ar fi trebuit să înceapă în 2006, dar se pare că scenariul de atunci nu a fost satisfăcător pentru Spielberg, fiind necesari încă 5 ani pentru a începe filmările.

Rezultatul final s-a regăsit în filmul care ne prezintă ultimele 4 luni din viața lui Lincoln, cu accent pe cele două luni în care a luptat pentru abolirea sclaviei. Povestea filmului e compusă din adevărul istoric, plus o componentă emoțională. Descoperim un om simplu căruia îi plac poveștile, care știe să se amuze în multe clipe tensionate, dar care acționează cu un tact pe care doar el îl înțelege. Lincoln pare un bătrân încăpățânat care e în stare de orice pentru a-și atinge scopurile.

Pentru cei ce nu cunosc atât de bine istoria SUA, filmul aduce un plus de informație. Te ajută să înțelegi ce s-a întâmplat cu adevărat și cum corupția a ajutat la realizarea unui bine: abolirea sclaviei. Putem găsi în filmul ăsta și o lecție de democrație.

Realizarea filmului a fost făcută fără prea multe efecte speciale. În schimb, s-a pus mare accent pe autenticitatea vremurilor dar și a istoriei. Mi-a plăcut să văd ce însemna atunci să fii președintele SUA și ce înseamnă acum, de la modul în care era organizată Casa Albă, până la modul de viață al conducătorului.

Ca o notă de final, pot să spun că mă așteptam ca Lincoln să fie un film mai mult documentar, dar filmul reușește să te captiveze la fel ca un film de acțiune în care aștepți cu nerăbdare să vezi ce soluție va găsi personajul principal pentru rezolvarea problemelor. Asta se întampla, mai ales, dacă nu ai studiat în detaliu istoria SUA din perioada războiului civil.

Lincoln” va avea premiera în România la 1 februarie 2013, așa că vă invit la film.

Apel la ratiune: politici versus politica

Sunt un fin urmăritor al vieții politice și mă preocupă modul în care acțiunile cârmuitorilor se răsfâng asupra economiei țării. Problema e că, deși avem mult potențial, creșterea economică a fost omorâtă de fluctuația cursului de schimb din vară și investitorii s-au cam speriat, iar fără ei, zice și Mugur Isărescu, nu putem crește. Mai mult, dacă la stat nu te aștepți să ai creșteri, nici măcar la privat nu au mai crescut salariile anul ăsta, deci vom încasa o pierdere de 5%, cam cât e și rata inflației + pierdere pe cursul de schimb de cam 7%. Colac peste pupăză, s-au oprit și fondurile europene.

E vreme numai bună de luat decizii. Vă las cu relatarea lui Sergiu. Poze vedeți pe alte bloguri.

Grație absenței fratelui meu, ieri seară am avut ocazia să particip la întâlnirea ARD (Alianța România Dreaptă) cu bloggerii, la o discuție de cunoaștere și la o dezbatere a programului de guvernare a acestei alianțe. Pentru cei care nu știu ce e ARD, este o alianță politică formată din PDL (condus de Vasile Blaga), Forța Civică (condusă de Mihai Răzvan Ungureanu), Noua Republică (condusă de Mihail Neamțu) și PNȚCD (condus de Aurelian Pavelescu), principala alternativă pentru USL la alegerile ce urmează.

Am așteptat să treacă ceva timp înainte să scriu cu ce am rămas de la această întâlnire, tocmai pentru a putea trece peste impresiile de moment și să reușesc să mă concentrez, sper eu, pe esența discuțiilor și a discursurilor din seara trecută. Nu voi prezenta un desfășurător al evenimentului și nici nu mă voi concentra pe persoane, ci mai degrabă pe idei.

Programul de guvernare ce ne aștepta pe scaune, intitulat ”Repornește România”, pare să fie în primul rând orientat către susținerea sectorului privat. ARD va reduce cota unică de impozitare la 12%, va reduce contribuțiile sociale plătite de angajator cu 5%, acestea sunt măsurile principale propuse, pe lângă simplificarea accesului pe piață, reducerea birocrației și altele care pot fi extrase din stufosul program. Explicațiile nu întârzie, în principal, din partea lui Adrian Videanu. O cotă unică redusă la acest nivel va avea efecte multiple, va atrage investitori și va stimula crearea de locuri de muncă și în același timp va lăsa mai mulți bani în buzunarele oamenilor, lucru care va stimula consumul, prin care se introduc alți bani în economie (și în buget) care altfel ar fi fost blocați în acel 4% care se taie. Reducerea contribuției la angajator are motivații evidente, avem cel mai mare cost cu forța de muncă din UE (cu mult peste cel al bulgarilor) dar nu avem o productivitate crescută care să justifice sau să contrabalanseze un asemenea cost.

În contradicție cu orientarea către angajator, se propune creșterea salariului minim la 850 de lei din 2013 și la 1000 de lei din 2015. O asemenea măsură poate descuraja angajarea, crearea de locuri de muncă, ce se stimulează prin reducerea contribuției și a cotei unice, dar ni se spune că, din nou, este un raționament în spate, se scot la ”lumină” angajații care au în acte salariul minim dar de fapt primesc mai mult, se aduc mai mulți bani la buget și se crește consumul plus veniturile celor mai vulnerabili. Cu măsura asta, personal, nu sunt de acord, cel puțin până când stimularea sectorului privat nu ar începe să dea rezultate. Ni se spune că cifrele nu au fost alese aleator, ci prin modele economice și calcule, se lucrează la ele de mult timp și cu mulți oameni. Oare?

Un alt punct important, deși discutat în treacăt, este TVA-ul. Se va face o scădere a TVA-ului? Ni se spune că nu, nici măcar o scădere diferențiată. Au și un motiv, returnarea parțială pentru alimente de bază (cum propune USL) s-ar simți la vânzători, nu la producători, iar consumatorii nu ar resimți cine știe ce efect.

E adresat, nesatisfăcător, un alt impediment în calea dezvoltării, anume infrastructura. Programul lor prevede continuarea programelor existente, nu se fac promisiuni de kilometri construiți. Se vorbește în trecere și despre măsuri pentru creșterea competitivității, a calității educației și a unei orientări către piețe din afara Uniunii Europene, se menționează țările arabe, Africa de Nord, China, Federația Rusă.

Totuși…  pentru a putea aplica politicile, trebuie să fii la guvernare. Vasile Blaga ne spune că țintesc la un minim de 30%, acesta ar fi pragul care le-ar permite să formeze Guvernul, aflăm că se gândesc la o alianță cu PNL (cel mai probabil aripa anti-Antonescu), iar UDMR este un ”aliat natural”. Vasile Blaga previzionează că dacă USL nu ia majoritatea, se rupe.  Cu toate acestea, discuția relevă câteva probleme din acest punct de vedere.

Una dintre ele se situează pe direcția ”noi nu vă cunoaștem, voi nu ne cunoașteți”. E nevoie de o mai bună comunicare cu electoratul și în același timp se speră la o comunicare mai bună din partea elecoratului către candidați. Aici cei de la ARD mizează inclusiv pe bloggeri pentru a le rostogoli mesajul, invocând blocajul mediatic la care sunt supuși prin acapararea a ”patru cincimi din media” de către adversarii politici. Vocile din sală spun că oamenii au nevoie să audă măsuri concrete, ce va face ARD pentru oameni, nu doar de cifre și numere. Cei de la ARD invocă din nou cifrele ca măsuri concrete. Au nevoie să explice mai bine ceea ce vor să facă, pentru ca oamenii să înțeleagă. Se ridică, din partea unei bloggerițe de dreapta, problema înființării unei televiziuni de partid pentru a lupta cu blocajul mediatic. Aflăm că o idée asemănătoare a avut si Monica Macovei cu câțiva ani în urmă, însă din lipsă de fonduri și din cauză că nici ziarele de partid nu funcționează la noi, s-a renunțat la idée.

Cei din sală ridică problema leadership-ului. Are ARD un lider charismatic în spatele căruia să ralieze oamenii? Se invocă Traian Băsescu și rolul lui din trecut. Mai în glumă ni se spune că ARD are 4 lideri charismatici. Mai în serios, ei nu mizeaza pe un singur lider, pe un candidat la funcția de prim-ministru, pentru a nu atrage tot tirul politic asupra lui și pentru a se putea concentra asupra programului și nu asupra persoanei. Cei de la ARD spun că vor să învingă prin rațiune, nu prin sentiment. Ni se spune că de data aceasta nu fac promisiuni electorale pe care nu le pot îndeplini, ci propuneri calculate.

Impresia mea este că, deși subiectele de discuție au fost variate și ca tematică, dar și ca ordine, incepând cu economie, imagine, amprenta lui Traian Băsescu, comunicare, infrastructură, competitivitate, leadership, încredere, esența se poate reduce la două aspecte, politici și politică, care sunt, practic, cele două dimensiuni ale guvernării.

Din fericire, cei de la ARD par să se fi concentrat asupra politicilor și nu asupra politicii. Din păcate, cei de la ARD par să se fi concentrat asupra politicilor și nu asupra politicii. Ei mizează pe o alegere rațională din partea electoratului, ca fiecare om să se gândească la ce probleme sunt, care ar fi soluțiile pentru aceste problem iar apoi să analizeze propunerile de program din partea partidelor sau alianțelor care candidează. Însă pe ce se bazează mai mult oamenii când merg la vot, pe rațiune sau pe sentiment?  Nu spun că programul de guvernare al celor de la ARD este cel mai bun sau că este perfect, însă este un program de guvernare, de aceea merita, trebuie, supus dezbaterii. O asemenea abordare a alegerilor din partea oamenilor ar fi cu siguranță mult mai constructivă decât un vot la ”sentiment”. Politicile apelează la rațiune în timp ce politica (cel puțin la noi) apelează la sentiment. Iar principalul atuu al rațiunii în fața sentimentului este capacitatea de a fi supus dialogului si dezbaterii.

De aceea, propun ca in acest episod electoral, cu finalul pe 9 decembrie, să facem cu toții apel la rațiune și să dezbatem cât se poate de serios și în profunzime programele electorale ale candidaților, altfel nu văd ce motive vom avea să ne plângem după alegeri dacă măsurile luate nu merg.

(sursa foto)

 

Stenogramele USL spun că online-ul are o importanță foarte mare

Disclaimer: Nu fac campanie pentru nimeni. Mi s-a părut interesantă remarca lui Daniel Penciuc: Online-ul are o importanta foarte mare. În rest, materialul are mai mult un caracter educativ pentru aspiranții ce își doresc să coordoneze campanii politice în viitor. Nu mai e doar door – to – door, TV și tipărituri, online-ul a crescut. 

Acum aproximativ o oră, Dan Tapalagă(Hotnews) a pus pe pagina lui de Facebook a doua parte a stenogramelor din sedintele de organizare ale USL-ului.

Nu le redau complet, ci punctez doar cel mai important aspect. Online-ul a început să conteze foarte mult și în politică.

Poate o să se trezească un pic și comercialul cu ocazia asta.

Cele mai importante pasaje din stenogramele PNL referitoare la organizarea “guerillei digitale”. Ce inseamna un mesaj de panica, cat castiga un postac, cum functioneaza sistemul CATI

(…)
Violeta Vijulie: Am creat un site – “adevarata fata a lui Basescu”
Violeta Vijulie: anonim – a facut un site cu ce a facut Basescu de-a lungul anior; acestea sunt facute fara buget
Relu Fenechiu: Sa discutam bugetul
Echipa 50 de persoane – le dam 50 de RON pe zi? pt 16 zile
Cat timp stau? 10.00 – 16.00 17.00 – 23.00 alta echipa

Violeta Vijulie: Am vrut sa facem o campanie de 6500 de euro pe Google – reface bugetul
Relu Fenechiu: Daca trebuie marit bugetul il marim
Ce stabilim pentru cautari? Ce va aparea cu Crin, cum optimizam cautarea fara bani
Un baiat care se ocupa de campania lui Obama ne va da informatii despre promovare online cand se va intoarce din America
Daniel Penciuc: Online-ul are o importanta foarte mare
Cautarile dupa Crin au crescut cu 150

(…)

Daniel Penciuc: Aseara George a incercat sa cumpere un domeniu – nu este nimic liber – PDL au cumparat toate domeniile – sunt cu un pas inainte. PDL au oameni buni pe online – activi – multi bloggeri.

Restul aici.

Nu îmi imaginam că sunt așa de organizați.

Soluție de ieșire din criză: munca

Andrei are dreptate când zice că munca e singurul mod prin care poți să crești.

Toate bune și frumoase, cu condiția să nu ai o familie cu bănet și/sau norocul să dai peste niște tunuri, dar acestea sunt cazuri rare. Noi, restul, trebuie să ne facem treaba din ce în ce mai bine, mai proactiv și mai inteligent ca să câștigăm mai bine.

Munca inteligentă e singurul mod prin care putem să ieșim din criza economică așezată din 2008 deasupra Europei. Dacă și fiecare european șomer ar munci, adică 16 milioane de oameni, am cheltui cu câteva miliarde de euro mai puțin și am câștiga din impozitele pe care ei le produc, respectiv din valoarea adăugată de munca prestată de fiecare.

Înțeleg că nu ai unde să muncești, însă dacă tot stai degeaba, atunci prestează muncă în folosul comunității, în valoare de X% din ajutorul de șomaj/ajutorul social obligatoriu în fiecare lună. Dacă nu prestezi, la revedere bani.

Dacă vrei să muncești inteligent, măcar o parte din munca ta trebuie să fie orientată spre a te face indispensabil(pentru angajator sau pentru client – dacă ești antreprenor).

p.s. Pe vremuri, cică erai băgat la închisoare dacă nu munceai sau nu studiai(se controlau carnetele de muncă/studii). Cu siguranță nu era plăcut, dar poate e o soluție.

 

Nu dați banii pe prostii, luați voturi de la copii

De pe 10 Mai suntem în plină campanie electorală. Au apărut deja fețele imprimate cu mult sârg pe outdoor-uri colorate, emisiunile TV cu dedicație, se lucrează în București la renovări de te miri ce au pățit toți, ce să mai, duduie.

Încă de la începutul anului au început să duduie și paginile politice pe populara platformă de socializare online. După mica sincopă de pe pagina de Facebook a candidatului Prigoană, credeam că staff-urile s-au sesizat și au corectat toate erorile. Unii încă n-au reușit.

Astăzi prezentăm cazul lui Cezar Maroti, foarte popular pe Facebook în rândurile copiilor de 13-17 ani.

N-am nimic cu omul, însă nu înțeleg care e strategia din spatele rezultatului. O să îi ducă de mână pe părinți, să le spună ce să voteze? Dacă da, atunci clar merită o bombonică pentru efort.

Dacă ați mai văzut treburi de genul ăsta, e păcat să nu le sesizați. Mailul meu e deschis.

Presa online face transcrieri de la TV

Aseară am observat o practică interesantă a jurnaliștilor online – live text-ul de la TV. Toate site-urile de știri s-au încolonat frumos, au dat drumul pe B1 TV și au scris ce a zis primul ministru. Probabil s-au gândit că pierd traficul dacă nu scriu live.

Oricum ar fi, B1 TV s-a ales cu o promovare online masivă în mod gratuit, chapeau :). Partea cea mai tare e că orice televiziune poate să facă la fel, trebuie doar să cheme un președinte sau un prim ministru și tastele o să înceapă să se miște.

Un jurnalist bun ar fi trimis încă o serie de întrebări intervievatului, ar fi compilat răspunsurile proprii cu cele de la TV și ar fi scos un editorial care să aducă plus-valoare față de declarațiile de la TV.

Dar timpul nu e încă pierdut, asta dacă ideile contează mai mult decât traficul sau SEO-ul articolelor.