Despre importanța facultății și cum să te asiguri că ești angajabil

Am scris acum mulți ani despre calvarul prin care am trecut încercând să mă transfer de la o facultate la alta, în încercarea de a salva niște credite din timpul petrecut în ASE.

N-am reușit și, la vremea aia, mi s-a părut catastrofal.

N-a fost.

La nici o lună după ce am început să intervievez fără o facultate terminată, aveam deja job pe carte de muncă, plus o tonă de proiecte freelance în timp ce mă apucam de a doua facultate. De data asta am zis că nu îmi mai pierd vremea la zi și am făcut la ID.

Uitându-mă înapoi, acum și ca angajator și ca fost angajat, nu prea are importanță ce facultate termini, cât timp găsești ceva ce îți place să faci și care are sens în piața muncii.

Angajatorii caută persoane care știu să ducă proiecte până la capăt, nu elevi cu nota 10 care nu știu să rezolve probleme spontan.

Pentru cine citește articolul acesta, sfatul meu este să încerci lucruri noi – ONG-uri studențești, internship-uri, orice proiect independent de facultate în care încerci să faci ceva nou.

Scrie, vinde, promovează, fă gestiune, contabilitate, rapoarte, programează un soft, un website, orice are sens pentru tine.

Mi-a mers bine.

Photo by Guillaume de Germain on Unsplash

Căutăm Country Manager pentru România la TransferGo

În mai puțin de 2 luni plec în Statele Unite, în California, așa că a venit timpul să căutăm o persoană capabilă, ambițioasă și deșteaptă care să preia poziția de Country Manager pentru România la TransferGo în Londra.

În ultimul an am lucrat mult să aducem cât mai mulți români în contact cu serviciile TransferGo și să îi convingem că banii cash și serviciile de transfer de bani tradiționale sunt foarte scumpe. Deja ajutăm foarte mulți români veniți la muncă în străinătate să economisească bani din comisioane, bani care se întorc la familiile lor.

Sunt foarte mândru de ce am realizat până acum, am creat o bază solidă pe care se poate crește foarte mult brandul TransferGo în comunitatea românească și, respectiv, cota de piață. Am învățat enorm de multe de la oamenii mișto pe care i-am cunoscut în echipa TransferGo. E un loc în care poți să aplici skill-uri de marketing, management, planificare, business development. În TransferGo ești intraprenor, ai autonomie asupra echipei și direcției în care merg campaniile și strategiile tale de dezvoltare a coridorului românesc.

Nu e un job pentru un corporatist sau pentru un junior. Ai experiență și spirit antreprenorial și te simți ca acasă într-un mediu flexibil unde îți poți crește nu doar echipa? Te simți bine să fii provocat, atât în obiective, cât și în strategii? Atunci scrie-ne aici și vorbim dacă te potrivești să fii viitorul Country Manager pentru România.

Și poți să îmi pui orice întrebări aici, o să răspund în măsura în care se poate.

Logo_500x500 2

Londra după 2 ani – the good, the bad, the ugly

Articolul a apărut pe blogul fostei mele colege de pe vremea când lucram la Standout – Elena Cîrîc

M-am mutat la Londra pe 4 mai 2014, adică acum un pic mai bine de 2 ani, împreună cu viitoarea mea soție. Ea nu-și prea găsea rostul în România după câțiva ani de joburi și AIESEC, iar eu eram în anul 2 la Executive MBA la Londra și tocmai scăpam din prima mea disponibilizare colectivă – RMGC dăduse afară 80% din angajați, inclusiv mare parte din biroul din București. Obținusem un contract cu două săptămâni înainte pentru Londra, așa că ne-am luat one way tickets și am plecat.

Primii pași

Primele două săptămâni le-am petrecut la prieteni și într-un hostel din Ilford, până când am găsit o chirie în Wood Green, Zona 3, pe Piccadilly line. Eu lucram în zona Holborn și acesta a fost criteriul principal de alegere, dincolo de preț. N-aveam cont bancar încă, așa că am mers în 3 zile succesive să scot cash și să depun apoi toată suma pentru garanție și chirie – peste 2500 lire. După aceea a fost nevoie să ne luăm NiNo – national insurance number – CNP britanic, ca apoi să ne putem angaja, plăti taxe, deschide conturi bancare. Mie mi-a fost mai simplu să deschid cont bancar pentru că aveam deja un contract și le-am zis celor de la HSBC că trebuie să îmi intre salariul la finalul lunii, așa că să facă bine să îmi deschidă cont. Și mi-au deschis.

Viața profesională

Nu insist foarte mult aici pentru că depinde pe cine cunoști, ce știi, ce pregătire ai, cât de ambițios ești și așa mai departe. Mie mi-a luat cam 1 an să ajung la nivelul profesional și financiar pe care mi l-am dorit. Alții au ajuns mai repede, alții deloc. Cert e că după 2 ani aici pot să vorbesc despre o discriminare discretă – englezii lucrează în mare parte doar cu englezi și imigranții cu imigranți. Salariile sunt, așa cum bănuiești, mai mari cu cât sunt legăturile mai mari cu englezii. Ei sunt obișnuiți să plătească fair pentru orice. De aceea, pe lângă job se poate să ai și contracte freelance și să rotunjești veniturile.

Nu e simplu, durează 6-8 luni să intri în rețea și să câștigi un contract, însă după ce faci primul pas și livrezi cum trebuie rezultatele, volumele și valoarea proiectelor cresc exponențial.

Viața în Zona 1 vs. Zona 3

Primele 7 luni le-am petrecut în Wood Green, unde viața e destul de liniștită, sunt parcuri, parcarea e gratis, ai magazine cu produse românești, turcești și ce-ți mai trece prin cap. Nu prea auzi engleză pe stradă, există un cinematograf, un mall, un magazin de 99p local, pubs (unde auzi ceva engleză) și practic nu prea ai nevoie să ieși din cartier decât dacă e neapărat nevoie. Dacă la început auzeam mai puțină română, când am mers la final de 2015 ultima dată, jumătate din cei de pe stradă păreau că vorbesc română.

Am plecat de acolo cu scandal pentru că agenția imobiliară voia să ne mai țină încă 1-2 luni pe baza unei clauze abuzive la care nu am fost noi foarte atenți. Noroc că în Marea Britanie orice clauză ambiguă se interpretează întotdeauna în favoarea clientului și un “without prejudice” la începutul emailului plus amenințarea cu judecata calmează spiritele.

Așa am ajuns să locuim în Southbank, undeva lângă Oxo Tower, lângă Waterloo Station. Ne-am hotărât să facem mișcarea după ce 7 luni de zile am plătit pe lângă chirie și costuri de transport. Între timp, și eu și Elena ne găsisem joburi în Holborn / Chancery Lane area și din Waterloo puteam merge pe jos la birou – 300 lire economisiți în fiecare lună. În Zona 1 în schimb auzi multă engleză, dar și ai parte de mulți turiști. No more ethnic shops, nu mai ai magazine ieftine, doar Sainsbury, Tesco, M&S, care deși sunt mai scumpe puțin, au marfă de calitate și sunt deschise mai mereu. Dacă vrem să mergem la cumpărături mai mari, ne luăm un Zipcar și facem cam 30-40 minute până la cel mai apropiat ASDA. Parcarea e foarte scumpă în Zona 1, așa că înainte să ne mutăm, mi-am vândut mașina pe care o adusesem din România și am trecut pe car sharing schemes.

În Zona 1 e perfect pentru că nu mai trebuie să faci o viață în tranzit ca să mergi în oraș și folosesc treaba asta drept pretext să tranziționez spre food și going out.

Fun și going out

Sunt foarte puține lucruri pe care le poți face în doi fără să lași în urmă 50-100 lire, așa că ieșitul devine o activitate de weekend sau ocazională și înveți să aduni lumea la tine acasă sau într-un pub mai ieftin, cum sunt cele din Zonele 3-5.

Noi ne-am obișnuit să mergem la concerte, filme, am fost la câteva musicals și știm deja majoritatea zonelor turistice și/sau de localnici destul de bine – Bloomsbury, Soho, Covent Garden, Regent Street, Camden Town, Shoreditch, Dalston, Hoxton, Highbury, City, Canary Wharf. Am fost însă și în tururi prin mare parte din Wales, sudul Angliei și urmează acum să vizităm și Scoția. Nu ne-am așteptat să putem merge la indoor snowboarding în Londra sau să mă dau cu supercar pe un aerodrom, dar se poate.

Mâncarea de aici, contrar vorbelor din popor, e excelentă. Asta dacă știi unde să te duci. Noi am descoperit clătite excelente, fripturi extraordinare, burgeri delicioși, salate trăznet, tot soiuri de mâncăruri din toată lumea la zecile de food markets din oraș. Da, fish & chips e o mizerie și la fel și plăcintele acelea cu carne pe care le fac englezii, însă nu te obligă nimeni să le mănânci. Pe lângă toate delicatețurile acestea, poți merge liniștit la turci, la greci, la români sau la polonezi și găsești șaorma, grătar, mici, ciorbe, tot ce vrei.

Totuși, cel mai mare beneficiu e că te poți oricând urca în avion să mergi în Spania, Franța, Italia, unde banii tăi valorează cu 20-30% mai mult și toate sunt mai ieftine. Din Londra poți să vezi toată lumea.

Englezii

Nu se poate să nu închei cu partea care contează cel mai mult – oamenii. Din păcate, Marea Britanie este atât de departe cultural și uman de ce știm noi din România, încât pentru mulți e un șoc să vină aici și să interacționeze cu ei. Mulți imigranți stau în cartiere din care englezii au dispărut de mult, vorbesc doar între ei, se enclavizează. Asta pentru că nu prea găsesc puncte comune cu englezul. Generalizez aici, pentru că și englezul are multe varietăți, atât lingvistice, cât și culturale, în funcție de zona din care vine. Dar am descoperit o depărtare foarte mare între oameni, instabilitate emoțională, imaturitate, fugă de probleme prin băutură, miștocăreală. E greu să legi prietenii cu ei, e greu să ai o conexiune cu cineva care nu împărtășește aproape nimic cu tine din punct de vedere cultural și de aceea e greu să mă văd pe termen lung într-o asemenea țară.

Noroc cu colegii 🙂

13138768_10208976699512396_5730023733568920858_n (1)

 

Next stop: United States of America

Am scris despre Barcelona pe blogul eSky.ro

Nu e lucru mic să scrii pe un blog de companie care tocmai a fost premiat, așa că merită să menționez aici mica mea intervenție:

Titus Capilnean, Managing Partner UK la agenția de Twinberry Mix

Barcelona e, după Londra, orașul european în care am petrecut cel mai mult timp în cele 5 vizite făcute până acum. Cea mai importantă precizare pe care trebuie să o fac de la început e că în Barcelona nu mergi să faci plajă. Sunt stațiuni lângă pentru asta. Dar, revenind, chiar dacă mergi pentru conferințe, business meetings sau doar în vacanță, trebuie să îți lași măcar o zi de vizitat următoarele puncte, zic eu, esențiale:

1. Parc Guell, cel mai frumos punct al Barcelonei – pentru că e sus, foarte sus pentru un parc îmtreg și îți dă o priveliște minunată asupra orașului. Plus că e mai răcoare vara sus acolo decât pe străzi și e cu atât mai frumos dacă mergi cu bicicleta până acolo (de închiriat de lângă plajă).

2. Tibidabo, alt punct la înălțime, e o mixtură de patrimoniu cu parc de distracții și o vedere care completează Parc Guell. În plus față de parc, are și un tramvai istoric (din 1901), un funicular care pleacă din Plaça del Doctor Andreu și o biserică, Temple de Sagrat Cor în care se poate urca până în vârf. Super view, însă e ceva de urcat pe jos.

3. Sagrada Familia – știu, clasică, dar neapărat de inclus în vizită nu numai pentru valoarea ei ca monument, cât și pentru o urcare în turnurile care îți arată orașul și împrejurimile de la înălțime. Costă ceva, se așteaptă, dar nu poți spune că ai văzut Barcelona fără să vezi capodopera lui Gaudi.

Da, îmi plac înălțimile și o să mă mai întorc în Barcelona.

Restul contribuțiilor și poze le găsiți aici, pe blogul eSky.

Problemă de corporatist și de freelancer – de unde comand de mâncare?

food-delivery-service-300x225Nu sunt mare fan al gătitului, nu-mi place să îmi iau mâncare la pachet și nu mă prea omor după sandvișurile sau caserolele de la supermarketuri. N-am putut niciodată să iau mai mult de 2 sau 3 ori pe săptămână mâncare cu mine la birou sau acasă, drept pentru care mă plimb prin restaurantele bucureștene sau să comand mâncare de pe net sau pe mobil, prin aplicații. Dacă de pe net e destul de simplu să dai un search pe ”comandă mâncare bucurești” (respectiv numele orașului din țară), pe mobil nu-s așa de multe opțiuni.

Pentru mine e important să mi se amintească faptul că trebuie să mănânc, mai ales dacă am treabă și am intrat în flow, să știu cât durează până ajunge comanda, să știu că pot să filtrez după bucătării, feluri de mâncare și că mi se zice cât e comanda minimă și zonele de livrare, să nu mă trezesc că trebuie să iau 2 kile de mâncare doar ca să vină până unde sunt eu. Din câte am văzut, Food Panda face treburile ăstea foarte bine, însă e întotdeauna bine să diversifici și să ai variante.

Eu am acum instalate aplicațiile Pizzicato, Presto Pizza, Out4Food, Oliviera. De multe ori n-am chef să stau să experimentez, așa că vă întreb și pe voi – ce aplicații de comandat mâncare folosiți? Care v-a produs cele mai bune rezultate – adică mâncare adusă la timp, informații complete, ușurință de folosire șamd.?

12 trenduri digitale pentru 2014 și reconcilerea cu 2013

New_Year_wallpapers_Welcome_2014__goodbye_2013_047785_2013 n-a fost cel mai bun an din lume. A fost marcat de creștere destul de artificială în SUA, de erori politice mari în România și de o recunoaștere a înfrângerii metodei austerității din partea FMI. Nici pentru piața de digital nu a fost un an strălucit. Sper că în 2014 o să vedem mișcări mai mari decât în anul care a trecut.

Reconcilierea cu 2013:

Anul trecut spuneam că vom vedea mai des modelul de campanie cu componentă socială. Nu știu de vreun studiu în sensul ăsta, așa că nu-mi dau seama dacă trendul s-a îndeplinit ori ba. Poate știți voi.

Facebook a stagnat și și-a bătut cuie în sicriu cu faptul că paginile de brand nu se mai văd fără advertising. Nici blogurile n-au mai crescut. Totul a fost în ton cu trendul general de stagnare-scădere al pieței de la noi.

Trenduri în online și comunicare integrată pentru 2014:

Nu-i unul, îs mai multe și sunt adunate din toate părțile. Mai jos e o listă cu cele mai importante, din punctul meu de vedere, culese de aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici si aici.

  1. Întoarcerea Emailului – dată în mare parte de moartea engagement-ului pe Facebook. Tot mai mulți marketeri se vor reorienta din nou spre liste de email, spre newslettere și activări prin email.
  2. Video, video, video – din ce în ce mai mult conținut video (scurt). Internetul în loc să schimbe comportamentul utilizatorului, implicându-l, se adaptează și livrează conținut rece – video – similar cu cel primit prin TV. O altă utilizare pentru anul ăsta ar fi video-ul personalizat/personalizabil via email/social media networks.
  3. Content marketing-ul (scurt) n-a murit, abia s-a născut. 78% din șefii de marketing cred că ăsta e viitorul, deci aici vor investi. Mai puțin text, multă imagine și video, multă integrare.
  4. Cloud – cine nu și-a mutat măcar o parte din activitate în cloud în 2013 o să o facă sigur în 2014. Veste bună pentru SaaS-uri.
  5. The rise of mobile – luna trecută, realitatea.net a avut peste 6 milioane de vizite pe mobil. Prin comparație, pe online-ul tradițional au fost doar un pic peste 4 milioane de vizite (conform SATI). Asta spune că din ce în ce mai mulți consumatori folosesc netul pe mobil, de când cu planurile generoase de date de la toți operatorii.
  6. Securitatea datelor personale – din ce în ce mai mulți oameni dau din ce în ce mai puține date personale și sunt îngrijorație de cine și ce face cu adresele lor de email, conturile de Facebook, cu numerele de telefon sau adresele de acasă, locurile de muncă, pasiunile și studiile pe care le-au declarat pe net. Chestia asta e foarte importantă și pentru marketeri. Va trebui să fim foarte atenți ce date cerem și să le selectăm pe cele de care avem cu adevărat nevoie.
  7. Integrarea puternică între TV și online – toate studiile din ultima vreme arată că utilizatorii de smartphone-uri, tablete și laptopuri se uită la televizor în timp ce stau pe net => oportunitate pentru marketeri și pentru campanii de acțiune rapidă și simpă TV to online/mobile.
  8. GPS marketing – livrăm oferte targetate geografic în 2014, pentru că acum avem și mai multe device-uri care oferă date despre locul geografic în care se află potențialul client. Creepy? Poate. Util? Sigur.
  9. Internet of things – imprimate 3D, case inteligente, Google Glass, iWatch, toate vor începe să fie oportunități de marketing în 2014, nu doar curiozități (bine, mai mult mai încolo, 2016-2017, în România).
  10. Vom vedea din ce în ce mai des Social ads – integrate cu Google Plus, cu Facebook, cu Twitter.
  11. Drone – la evenimente, la concerte, în zone industriale, drone peste tot, unele din ele transmițând video și audio în timp real.
  12. e-Shopping non-stop – vrei să cumperi de pe tabletă ceva la 3 dimineața? Poți. Vrei să cumperi de la birou, de pe smartphone? Acum se poate. Cine nu e gata pentru tipul ăsta de comerț, ar trebui să își refacă site-ul acum.

Rămâne în continuare valabil gamification-ul din 2012, dar și campaniile cu componentă socială din 2013. Să înceapă 2014, zic.

(sursa foto)

Tristețea onlineului românesc

Azi a fost plin internetul local de articole și postări pe Facebook despre PR stunt-ul celor de la F64.

Nu comentez decizia lor de a anunța faptul că o să fie cumpărați de Moș Crăciun (o idee simpatică, altfel, dar se pare că nu în piața de la noi), ci modul în care au reacționat câțiva dintre oamenii cu audiență din online:

  • nu s-au ferit să arunce cu noroi
  • au folosit simboluri vulgare (ex.: pozele cu f**k you)

Cam așa se face dintr-o piață mică una și mai mică. Și, culmea, era o campanie socială:

Prin această acțiune compania a comunicat faptul că în luna decembrie F64 devine Magazinul lui Moș Crăciun și își propune sa aducă zâmbete pe toate chipurile. Astfel, toți clienții și nu numai, sunt așteptați în magazinul F64 din B-dul Unirii nr. 45, pentru a dona haine și jucării pentru copiii defavorizați din zonele greu accesibile. Împreună cu Radu Tudoroiu, echipa F64 va organiza o caravana offroad care va livra aceste daruri în preajma Crăciunulu

#succes în 2014 🙂

Două românisme despre proaspăta iarnă

Nu cred că există început de iarnă fără gherle. Azi am auzit o poveste despre cum comunică angajații de la comandamentul de iarnă, cei pe care i-au anunțat la TV că îi putem întreba despre probleme în trafic, apă, încălzire la numărul 9360. Cineva a avut ghinionul să nu aibă căldură toată noaptea. Numărul de la Deranjamente Termoficare în mod evident nu funcționa, așa că, la prima oră, sună la numitul comandament.

La celălalt capăt răspunde un bărbat plictisit/adormit:

– Alo, da.

– Acesta e numărul comandamentului de iarnă, unde pot să reclam faptul că nu funcționează căldura pe strada X, sectorul Y? N-a mers toată noaptea, a trebuit să dau drumul la aragaz, ca pe vremuri. Nu se poate așa ceva.

– Da, ăsta e. Doamnă, mă uit acum pe B1 TV și zic ceva de probleme în sectoarele 2 și 4 cu o centrală de termoficare, Progresul. Uitați-vă și dvs. pe B1 să aflați care e problema. tot pe tonul plictisit de mai devreme

– Bine, mulțumesc. și închide telefonul siderată.

4103116179_a207c5b6be_z

Păi ziceți și voi, e normal ca un responsabil din comandamentul de iarnă să se informeze de la televizor? Nu trebuia să sune la Progresul să vadă care e problema și apoi să dea un comunicat? Sau să sune fiecare cetățean care a reclamat problema respectivă?

Bonus: Nici cu mediul privat nu ne mândrim. Toată noaptea a fluturat bannerul VODAFONE de la Națiunile Unite, de pe blocul cu Ferarri. Cred că locatari respectivi nu o să îl mai iubească pe Ghiță sau rețeaua roșie dacă nu repară cineva outdoor-ul ăla care ține treaz un bloc întreg.

În altă ordine de idei, bine că a venit iarna, să înceapă sezonul de schi 🙂

(sursa foto)

Un site din Estonia ia amendă pentru defăimare în comentarii

Ieri, Curtea Europeană a Drepturilor omului a decis că un site de știri din Estonia e responsabil de comentariile defăimătoare publicate de utilizatori pe platforma lor la adresa unei companii de feribot-uri (nu se publică numele companiei), deci că amenda (mică, ce-i drept) dată de un tribunal local este validă.

Inclusiv (aș zice, mai ales) comentariile anonime se încadrează aici.

Problema ridicată de curte este că site-ul DELFI a fost pasiv și permisiv față de niște comportamente evident malițioase la adresa companiei în discuție.

delfi

Treaba asta sper să creeze un precedent pentru toate site-urile de știri din Europa și, prin urmare, din România, pentru că zona de comentarii a ajuns să fie un spațiu de spam, minciună, violență verbală și propagandă. Violența verbală, diseminarea de informații false și spam-ul ar trebui să fie filtrate de TOATE site-urile, prin lege, indiferent de afiliere.

Dacă au trollii/haterii/flamerii nevoie de spațiu de conversație, social media le stă la dispoziție (să vedem pentru cât timp).

(Sursa foto și alternativă la linkul inițial)

UPDATE:

Mi s-a părut util să dau și citatul ăsta:

This story lead to some heated debate in the comments thread, with, according to the judgment “highly offensive or threatening posts about the ferry operator and its owner”.

Cine recunoaște rețeta?

UPDATE 2:

Citind guestpost-ul de pe blogul lui Manafu, mi-a mai venit o idee. E nevoie de un CNA al internetului, unde să se poată strânge plângeri, analizate pe două layere (unul automat, pe keywording, unul uman, pentru cazurile mai speciale, unde nu se poate determina natura comentariului) și acționat prin două metode – șters și avertisment, respectiv ban pentru o perioada pe IP/adresa de email/alt identificator, plus introducere pe un blacklist.

Pare destul de simplu de implementat – un sistem gen disqus comments, enforced printr-o lege a internetului care obligă site-urile care obțin venituri din publicitate – inclusiv adwords – să instaleze și folosească sistemul ăsta, sub riscul unei amenzi dacă nu o fac, în stil CNA.

Se bagă vreun programator la treaba asta? Ar merge un proiect.

Cum recunoști un creativ: 7 calități

creativityAssociative orientation: Imaginative, playful, have a wealth of ideas, ability to be committed, sliding transitions between fact and fiction.

Need for originality: Resists rules and conventions. Have a rebellious attitude because of a need to do things no one else does.

Motivation: Have a need to perform, goal oriented, innovative attitude, stamina to tackle difficult issues.

Ambition: Have a need to be influential, attract attention and recognition.

Flexibility: Have the ability to see different aspects of issues and come up with optimal solutions.

Low emotional stability: Have a tendency to experience negative emotions, greater fluctuations in moods and emotional state, failing self-confidence.

Low sociability: Have a tendency not to be very considerate, are obstinate and find faults and flaws in ideas and people.

Checked them all.

Mă gândesc la utilitatea caracteristicilor ăstea în recrutare sau în identificarea potențialului unei relații de business în domeniul creativ.  Mă bucur când găsesc oameni de genul ăsta, cu mențiunea că au nevoie, de cele mai multe ori, de o ancoră realistă/rațională (fie în interior, în ei, fie în exterior, cineva din jurul lor).

De aici. Foto via