Din rubrica ”nu faceți ca mine” am extras minunăția de experiență prin care am trecut în weekendul ăsta. Dacă trăiești în altă țară sau pur și simplu nu îți pasă de ce se întâmplă pe afară, a fost cel mai hardcore weekend din punct de vedere al zăpezii. Tocmai în weekendul ăsta, eu m-am decis că e momentul să văd Bâlea și, respectiv, Transfăgărășanul. Am urcat sâmbătă dimineața până la Capra, la cabana-hotel de 5 3 stele, despre care o să povestesc cu altă ocazie.
Toate bune și frumoase până aici, ne-am dat, ne-am distrat și a venit duminică, ora 16:00, când am luat-o pe drumul de întoarcere. Am așteptat așa de mult ca să treacă cel puțin de două ori plugul pe transfăgărășan, pentru că a nins continuu de sîmbătă seara până duminică(cam 30 de cm de zăpadă în plus față de ce era deja pe acolo). Drumul de la Capra până la Curtea de Argeș aa fost, în mod surprinzător, cel mai simplu și cel mai safe – 2 ore de mers, dar lejer, neaglomerat.
Problemele au început de la Pitești spre București, pe autostrada vieții(A1), pe care era să nici nu mai intrăm, pentru că am ajuns pe la 19 și 20 și autostrada s-a închis la 20:00. Inițial am crezut că e iar un exces de zeldin partea poliției, dar pe la km 70 m-am lămurit că treaba era groasă – atât pe sensul nostru, cât și pe cel din București spre Pitești(care era închis de mai mult timp), zăpada ajungea și la 10 cm adâncime pe partea rulabilă, iar pe margine avea spre jumătate de metru.
În afară de problema zăpezii, a trebuit să ne confruntăm cu prostia deja celebră a șoferului român 🙂
- mârlanul cu SUV – trecea în depășire prin dreapta, pe autostradă
- un țăran cu Megane, grăbit al naibii, pe care l-au blocat doi să depășească, numai de ciudă, așa
- ne-am distrat de un biet pasager care a coborât să își facă nevoile peste balustrada de la autostradă și a căzut de două ori când urca înapoi, spre mașină
- autocarul maniac – băga viteză pe zăpadă, ce contează că avea zeci de pasageri
Și astea sunt doar câteva exemple – de aia au fost blocate drumurile. Oricum, am reușit să trecem de toate obstacolele și, după 7ore și ceva, am ajuns în București.
p.s. despre cum a fost acolo scriu pe freejump.ro
de asta n-am plecat eu acasa:) noroc ca a ajuns soferul safe cu pachetul meu de acasa.
N-au mers nici trenurile ieri. Fratele meu a returnat biletul spre casă, pentru că nu plecau trenurile din gară.
M-ai ametit de cat ai sucit aparatul ala! :))
Dn1 a fost mult mai lejer! Brasov-Ploiesti mai putin de 2 ore si nici f aglomerat! Ce-i drept de la Ploiesti s-a mai stricat treaba ca a fost viscol mare insa cel mai nasol s-a circulat de la intrarea in Buc.
Tare, bine de știut, pentru că weekendul viitor merg la Sinaia – cu cod roșu sau fără 🙂 Sper să urce telecabina, că altfel nu știu cu ce ajung la 2000
Yes, they would be useful to a hacekr. The idea of Ferret is to demonstrate “data seapage”. Whereas dnsniff focuses on secrets (such as passwords), Ferret focuses on your public info, such as mDNS/bonjour packets broadcast by your computer telling everyone who you are. The idea is to show how much information our computers publish about ourselves.