Am multă experiență cu și în ONG-uri, mai mult prin prisma faptului că am fost membru AIESEC timp de vreo 3 ani. După, însă, am avut contact și cu alte ONG-uri prin oamenii cu care m-am văzut pe la evenimente și întâlniri de online. Stau de fiecare dată de vorbă cu ei, pentru că sunt oameni faini și plin de idei și inițiative(mă rog, majoritatea dintre ei). Cu toate aste, mai toți au o carență mare când vine vorba de follow-up.
Când zic follow-up, mă refer la faptul că mă aștept ca după superdiscuția din superevenimentul sau de pe superholul unde am superpus superțara la supercale să iasă un email de la el/ea către mine în care să îmi povestească, pe pași, ce își dorește de la mine și când pentru organizația lui/ei.
Alumni sunt o resursă, mai ales atunci când lucrează într-un domeniu din care poți să extragi atât knowhow, cât și ajutor financiar. Resursa trebuie tratată ca atare, trebuie îngrijită, crescută. Ai înțeles? Resursa asta e omul pe care l-ai cunoscut.
Gândește-te că ai citit un articol mișto. Ce faci cu el? Dacă îl lași acolo și zici că o să te întorci la el când o să ai timp/nevoie, șansele sunt destul de mari ca să fi irosit resursa deja. Nu te vei mai întoarce în cele mai multe cazuri.
Asta se traduce în întâlnirea punctuală, fără promisiune de follow-up concret. Un fel de ”ne vedem când ne vedem”.
Dacă dai însă bookmark, atunci rămâne cumva în universul tău, ai punctul de contact, dacă vrei să îl folosești. E acolo, însă, iar, șansele sunt destul de mici ca tu să te întorci la articolul respectiv.
Cam așa e cu schimbul de cărți de vizită. Pur și simplu nu ajunge, trebuie să mergi dincolo de a pune cartea de vizită în portcard, protofel sau în ce o mai ții tu, pentru că altfel rămâne acolo, inutilă.
Dacă mergi un pic mai departe și dai Share/Tweet/Like/Link pe blog, atunci articolul tău rămâne pe contul de social media. De acolo poate genera o conversație, poate să devină subiect de articol sau poate să atragă cititori noi. Resursa se transformă și se completează, devenind mai relevantă pentru organizația ta.
Adu contactul tău la o întâlnire cu ONG-ul, pune-l într-o listă de emailuri în care îl prezinți(evident, cu acordul lui/ei) și propune-i să interacționeze cu membri. Așa o să afle realitățile organizației și va fi mult mai ușor să contribuie cu knowhow acolo unde e nevoie. Organizează traning-uri în care să îți inviți contactul să povestească din experiența pe care o are în domeniul în care te interesează să pregătești oamenii.
Nu lăsa contactele doar așa. Ele nu înfloresc peste noapte. Trebuie lucrat la ele și comunicat constant cu omul de care ai nevoie.
Ține minte asta.
Pe scurt comunica cu ceilalti cat mai mult.
E mai mult de comunicare, e și despre ce se întâmplă după, concret.
Misto articol! Sunt in totalitate de acord.