Citeam ieri articolul lui Răzvan și m-a ”lovit” următorul aspect – există în mentalul colectiv două tipuri de corporații: cea nașpa, opresivă, fixistă, nebună și arhicunoscută, respectiv cea ok, de care nu știe și nu vorbește nimeni pentru că e plictisitor să fii ok.
Corporația nașpa e descrisă destul de bine aici.
Corporația mișto îmi permit să o descriu eu, doar lucrez într-una. Deci, știi că lucrezi într-o corporație faină dacă:
- dimineața te primesc colegii cu zâmbete largi și chef de cafea/vorbă, măcar 5 minute
- ți se spune că ești bun la ceea ce faci des, fără să o ceri
- ai voie să faci glume în ședințe fără să se uite juma de sală urât la tine
- n-ai cod sau legitimație, te cunoaște lumea după nume și față
- ai obiective măsurabile și targeturi umane (de atins, dar ambițioase), plus recompense pe măsura depășirilor
- overtime-ul se compensează cu alte zile libere sau cu bănet
- e pace vara, când preferințele la aer condiționat diferă de la zi la zi și de la om la om
- vacanța e vacanță – delegi tot ce ai de delegat și lumea chiar te scoate de la CC
- nu stă nimeni să numere minutele vorbite, kilometrii consumați pe mașină sau traficul de date de pe telefon/stickul de net
- e o plăcere să te vezi cu colegii de la HR, respectiv cu cei de la Financiar
- n-ai blogul, Facebook, Youtube, hi5 sau alte site-uri blocate de ăla rău de la IT
- te simți bine când intră ca$hul de final de lună
Părerea mea. Nu-s primite pe mail.
sunt de acord mai ales la partea cu colegii…aici si eu am noroc :D
bun așa. Fără colegi mișto, viața e maro.