Nepasarea care da speranta

Romania a reusit sa fie din nou vedeta mondiala, cu referendumul anti-LGBT care s-a terminat weekendul asta. Totusi, in mod surprinzator pentru mine, doar 20% din cetatenii cu drept de vot s-au decis sa isi miste persoana si sa isi exprime covarsitorul procent de anti-LGBT pe care il prooroceau analistii.

“Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu. Adică supuneți-vă legilor statului în care trăiți, pentru că conducătorii au fost dați de Dumnezeu, dar în același timp, supuneți-vă și lui Dumnezeu. Este dreptul dumneavoastră pe care trebuie.. ă, și aveți dreptul să-l exercitați.” (de aici)

Asta a spus un preot la biserica in Stoenesti. Impreuna cu primarii si aparatul de stat controlat de PSD sau manat de ura stramoseasca improtriva a ce e diferit de ei, tot nu au reusit sa urneasca la vot marea masa de oameni care, teoretic, erau de acord cu ei.

Am vazut cateva voci pe Facebook care vorbeau despre faptul ca problema a fost campania, ca nu s-a prea facut, ca nu trebuie sa creasca speranta pentru o lume mai buna. Daca 20,000 de preoti si vreo 100,000 de functionari publici loiali PSD-ului si nu numai n-au reusit sa scoata decat 30 de persoane la vot, atunci e speranta.

Stii de ce?

Pentru ca nu iti trebuie prea multe resurse sa pui unul langa altul 150-200,000 de romani care sa isi aduca impreuna cu ei 30-40 de votanti. Au demonstrat deja cateva din miscarile grass-roots ca sunt peste 1 milion de romani care, macar teoretic, vor schimbare, ca semneaza si se agita sa propuna legi, restrictii si reguli care sa mai darame din aparatul corup trans-partinic.

Nepasarea naste speranta. De data asta. Sa vedem cum capitalizam momentul.

Sursa foto