Am mai găsit o reclamă savuroasă pe adsoftheworld.com, de data asta e în secțiunea ”creative use of outdoor media” sau cum să profiți de reclama competitorului tău și să faci un pic de billboard conversation.
– Bă BMW, care ți-e următoarea mișcare?
– Șah mat, fraiere 😛
Enjoy!
Am găsit pe internet o istorisire foarte tare despre al doilea război mondial în imagini și text – amuzant, real, ironic 🙂
Germania s-a aliat cu Austria, mă rog, sau a înglobat Austria și a luat o rangă în mână ca să o căsăpească pe Polonia, iar, pentru că tot așa a început și primul război mondial. Unele lucruri nu se schimbă :>
Desigur, Germania a bătut Polonia, dar a atras atenți Marii Britanii și a Franței.
Continue reading Explicatie scurta – Al 2-lea Razboi Mondial
Continuă episoadele de la mare, cu ziua 4, în care ne-am urnit un pic mai târziu ca de obicei. Ne-am mutat pe-afară abia pe la 10, dar în timp suficient încât să am prima mea experiență directă cu vidanja venită să descarce fosa septică de la vila la care stăm. E o experiență divină. Nu pot să descriu aroma de dimineață care ne lovea de pe terasă 🙂
Trecând peste această întâmplare mirositoare, am plecat spre Eforie Nord, unde ne-am și stabilit sediul de bătălie.
Începutul a fost unul viermănos, pentru că după ce ne-am comandat 3 ciorbe de vacă de la un respectiv restaurant de pe terasa de la plaja Belona, Arhi s-a trezit cu un viermișor ca garnitură în loc de carnea de vacă. Evident că ne-am oprit cu toții din mâncat și ne-am mutat din nou atenția asupra apelor.
După ce exploratoarea noastră a descoperit o nouă locație cu priză, ne-am conversat un pic cu patronul și ne-am achitat doar de ape și de suc, primind scuze și disculpări – ”e de la pătrunjel, poate nu l-a spălat cum trebui…” mda
Continue reading Marea 2.0 – Melteni si coca in Eforie
Dupa cum spuneam vineri în articolul ăsta, am plecat la mare.
Am scris și despre drum aici, cum am venit în 4 ore și ceva cu rapidul în confort destul de bun, cu un WC buclucaș. A fost relaxant și răcoros.
Aseară ne-am întins la povești și Ursus până târziu, pe terasă și am depănat povești militare(mă rog, Arhi și Micuțu au depănat). Atunci mi-am dat seama că ma bucur de faptul că nu am ajuns în armată.
În fine, după ce am dormit, azi dimineață, la 9 am pornit spre Vamă cu mașina lui Clickio și am făcut cam 1h și jumătate din Constanța până în Vamă.
Ne-am așezat la canapele să lucrăm, am luat cafele apă și sucuri, am montat laptopurile la singura priză din colț, de la parter și ne-am pus pe tastat. N-am rezistat prea mult, că după aproximativ o oră și jumătate a trebuit să ne mutăm. Ne atacau muștele din toate părțile, parcă ele veniseră să mănânce, nu noi. Era atât de sâcâitor încât din 5 în 5 minute trebuia sa dăm cu mâna ca să le gonim.
Net am avut de la modemurile de Vodafone și un Internet Connection Sharing de la Arhi pentru mine(Zapp-ul meu nu a avut semnal, din pacate). Eram 3 laptopuri la Canapele sau, mai bine zis acum, ”la Muște”(via Arhi). 🙂
Ne-am mutat la Marea Neagră, de unde scriu și acum, pe o masă de 1×1, la muzică rock, minimal, drum, populara, un mix interesant și inspirant. A trebuit să pozăm meniul făcut special de mână – cu selecțiile zilei.
Asta a fost prima parte a zilei numărul 1 de Mare! Mai scriem diseară epilogul zilei. 😀
Update:
Partea a doua a început cu 3 cafele din partea casei la Marea Neagră la restaurant, unde ne-am petrecut mare parte din zi la munci și bloggerit. Pe la un 4 și jumătate am pus capac laptopurilor și ne-am mutat pe plajă să facem o baie.
Doar eu și Clickio am intrat în apă. Marea era agitată în vamă, cu valuri și alge cât încape, pentru că Sâmbătă noapte a fost o mică furtună care a desprins sălățica de pe fundul mării și a adus-o spre încântarea noastră a înotătorilor.
Am înotat o vreme și am admirat peisajul, inclusiv „arta de plaja” – o sculptură în nisip cu niște tineri angajați într-un act explicit ea jos, el sus 🙂
Promit să revin cu poză în update 2.
Uite și poza promisă 😀
Ei, da așa cum am zis în articolul despre mersul la mare de săptămâna trecută, de data asta am luat trenul. Am mers cu Rapidul de 14:00(plecare din București) spre mare și pot să zic cu mâna pe inimă că a fost o decizie foarte deșteaptă.
Se pare că CFR s-a modernizat și am avut aer condiționat pe tot drumul spre Constanța. Temperatură medie de cam 23 de grade, excelent pentru confort. Din păcate, prizele nu au mers tot drumul și n-am putut lucra la laptop decât 1 oră și 30 de minute, atât cât m-a lăsat bateria. Apoi am mâncat, am citit, am băut și am fost la baie – de mai multe ori 🙂
Faza tare care vreau să v-o povestesc este că am făcut 4 ore și un pic. Adică am tăiat 2 ore și jumătate față de recordul anterior 😀
(aici stăteam blocat săptămâna trecută)
La baie se pare că au fost cele mai interesante lucruri. Am descoperit un nou sistem de tragere al apei – proiectat să dea pe lângă. E sistemul ăla enervant care umple bolul cu apă și apoi suge tot conținutul, umple iar și suge apa finală ca să lase o băltucă pentru altul să o umple iar.
Mă rog, idea de bază e că de fiecare dată când toaleta din tren sprița cu apă, un pic mergea și pe lângă, evident pe piciorul unui călător care nu s-a prins de skepsis și nu s-a ferit la timp. Mișto cu CFR, nu?
În rest călătoria a fost fără peripeții 🙂 Am stat lângă o gagică și un cuplu româno-chinez, nimic interesant de aici, dar ce-i drept, am fost și eu ușor antisocial :>
Vă las și ne auzim mâine din Vama Veche, unde ne stabilim biroul, dacă nu ploua. Sic! 😛
Asta e proaspătă, n-am văzut-o personal pe TV, ci doar pe youtube. Exprima profundul și inefabilul spirit poetic românesc dezvoltat în arte moderne cu audiență redusă și plictisită.
Concluzia?
Vorbești puțin, vorbești prost. Mai bine vorbești mult, cel puțin așa zice Cosmote.
Voi ce părere aveți?
Am zis!
Una bucată reclamă interzisă. Oare de ce? Cred ca mai era o variantă cu versuri un pic mai dure. Cine o știe îl/o rog să ne comunice!
Salve!
🙂
Sâmbătă dimineață am plecat spre mare cu mașina, dis de dimineață, pe la 6 jumate, care s-a transformat în 7 și ceva până ne-am adunat toți pasagerii. Am plecat cu un Fiat Punto care promitea să ne ducă destul de repede pe plajă, pe unii în Saturn, pe alții în Vamă. Ar fi trebuit să plecăm mai devreme, știu, mai ales că vineri se blocase drumul spre mare, pe seară.
Aici începe prologul weekend-ului:)
Am luat-o pe Autostrada Soarelui, cu 130-140 km/h și pe la 8 și jumătate eram în apropiere de Lehliu. Acolo a apărut prima chestie ciudată – poliția devia o parte din circulație pe ruta Călărași, printre care inclusiv noi. Eh, n-am vrut să o luăm pe acolo și am întors la primul loc pe unde se putea și am intrat din nou pe autostrada A2, un pic mai în față decât poliția – punct în plus pentru noi. Nu ne-am prins de ce se devia circulația, dar nu am băgat în seamă asta.
Mișcarea asta, la început inteligentă, a ajuns apoi să ne aducă în mijlocul ambuteiajului incredibil de la Fetești – Cernavodă.
Petrache Poenaru (1799-1875) a fost inginer si matematician, fondator al Colegiilor Nationale din Bucuresti si Craiova, inventatorul stiloului si creator al steagului Romaniei moderne.
În articolul anterior despre Metrorex și stilul lor de a face anunțuri am vorbit despre foile lipite pe stâlpii de la Nicolae Grigorescu, care au rolul să ghideze oamenii pe traseul potrivit, după marea schimbare de traseu de luna asta.
Nu se putea ca folie respective să nu scape de băieții creativi, care au și un pix la îndemână. Normal că au umblat și au modificat scrisul, într-un stil umoristic ce amintește de clasa a 5-a, a 6-a.
Vă mai amintiți cum se făcea mișto în generală?
Băieții care au scris asta nu prea aveau de unde să știe cine este acest Petrache Poenaru, deci l-au asimilat cu cel mai apropiat lucru cu care creierul lor a făcut conexiunea: exact! 🙂
Bucurați-vă de ziua de vineri!
După ce pe la sfârșitul lui Mai am scris articolul despre berea Golden Brau și campania lor de punere în lumină a consumatorului de bere ce merită premiat, am primit pe Twitter link-ul către un spoof al campaniei.
Spoof-ul aparține Happy Fish și ilustrează pasiunea unui șofer de autobuz, Costică Brehar, care merită o bere la 4.31, pentru că la 4.30 se scoală sau se trezește. Personajul nostru se îmbată progresiv pe parcursul reclamei și devine din ce în ce mai incoerent. Singura chestie care e în stare să o mai zică este că el vrea bere și că merită bere, evident cu berea în mână.
Din când în când, din spatele camerei se mai aude câte un comentariu nervos care îl zorește și atenționează pe Costică, îi dă indicații, degeaba. El tot se îmbată și face filmarea praf în fața unui Citaro din ăla cu care ne plimbăm și noi(chiar mașina 4601). Până când la sfârșit se ia la bătaie cu echipa de filmare.
El, Costică Brehar, merită o bere Beren Brau. Happy Fish face cinste 😉
Enjoy 🙂
Șoferul a fost ales în urma unui focus grup sau ”focus în grup”. Stă pe tot parcursul filmului în fața unui Citaro Bucureștean
