Aprilie – Iunie e sezon de evenimente, așa că am destul de mult de lucru în meseria de participant la ele. Mă duc din 2 motive foarte clare: 1 – networking, 2 – învăț lucruri noi. Criteriile precedente le aplic și în momentul în care evaluez dacă evenimentul la care tocmai am fost e unul util pentru mine sau nu.
În seara de marți, de ziua copilului, am făcut lucruri de adulți. În loc să merg la concert, ca tot bucureșteanul, în piață, pe ploaie, eu am mers, tot pe ploaie, însa la Club Prometeus, la Internetics Hot Spot – editia #1 să fac un live twitter – ce a ieșit poți să vezi în arhiva #hotspot.
Deși n-am făcut facultatea de Marketing, am avut ocazia și pasiunea să mă uit un pic la teorie și să citesc câteva idei despre cei 4 P(produs, plasament, pret și promovare) – bine, Seth Godin zice de al 5-lea P – Permisiune, dar asta e deja rocket science, față de ceea ce s-a discutat aseară la Internetics Hot Spot. Am venit cu planuri mari și cu Twitter-ul deschis, pregătit de idei geniale, de soluții inovative și m-am găsit ascultând discuții despre CPC și CPM, despre cum ar trebui să se mute presa scrisă în online, dar nu știe cum, cum jurnaliștii sunt incompetenți și copiază mult/prost de pe unde apucă și alte asemenea probleme, de care mulți oameni din industrie sunt conștienți, însă puțini și fac ceva în sensul rezolvării lor.
Dacă fraza memorabilă de la Orange Online MeetUp îi aparține lui Orlando Nicoară, de data asta Victor Kapra a zis-o cel mai bine: „Media romaneasca este un dezastru.”.
Să zicem că are dreptate, că lumea e incompetentă, că ziariștii nu știu să scrie pentru online. Hai să facem un experiment – timp de 1 lună, o publicație care vrea să treacă pe online să ia în redacție, în locul jurnaliștilor de pe print, un grup de studenți de anul 1/2 de la Jurnalism, Litere, Comunicare și PR, Marketing, care să încerce să scrie pe net. Dacă au audiență mai mare și rate de răspuns mai bune, să îi angajeze în locul celor vechi și neadaptați. Poți să îmi sari în cap, cum că ar fi o măsură dură, însă la modul în care au ajuns liderii de opinie din media online să critice conținutul, cred că e nevoie de o soluție mai dură.
Revenind la fondul discuției de la Internetics Hot Spot, concluzia serii a fost că în continuare argumentul cel mai solid în momentul în care se face media planning și media buying pe online nu este target-ul, așa cum ar fi normal, ci prețul, ca la piață – mai dă-mi niște afișări, un discount, ceva, ca să vindem mai mult anul ăsta, să creștem industria. Nu cred că așa o să o creștem, scăzând calitate lucrurilor pe care le facem(da, pot să zic facem, că lucrez de 1 an deja în online 🙂 ), ci prin conținut de calitate, comunități construite, strategi și strategii de calitate, implemetări excelente și clienți deschiși și dispuși la inovație.
Later edit: N-am insistat foarte mult pe subiectul prețului ca argument de buy a agențiilor de media, dat fiind faptul că pentru mine e destul de clar și, bine, poate că sunt un pic idealist, cu soluțiile pe care le-am formulat. Ionuț Oprea, prezent în panelul de aseară, a scris un articol mult mai concentrat pe subiect, stârnind o discuție cu Dragoș Novac, invitat și el la HotSpot, și te invit să îl citești.
Da, mi-am atins cele două obiective – am cunoscut-o pe Ligia, cu care mai povestisem online(simpatică fată) și am aflat două lucruri noi:
1. povestea apariției primelor știri – din cauza vapoarelor care veneau din lumea veche în lumea nouă și petreceau în jur de 2 săptămâni în carantină, în port, din cauza bolilor. Un antreprenor a început să meargă cu barca la ei, să le scrie știrile din lumea veche și să le tipărească pentru a le vinde în lumea nouă – primul ziar.
2. am aflat(de la Orlando) despre o strategie interesantă de folosire a avantajelor CPC și CPM – oferi clientului prețuri de CPC și tu cumperi ca agenție CPM de la publicsheri, cu restricții și filtre foarte stricte de targetare – așa îți maximizezi profitul. Se face afară, la noi n-am auzit sincer de așa ceva, încă.
p.s. dacă ai sub 30 de ani, Victor Kapra a zis să pleci din țară, că dincolo e mai bine :))
p.p.s dacă te gândeai că poți să scoți bani pe content premium în română, think again, pentru că doar 5% din tranzacțiile online sunt cu cardul, iar SMS payment-ul e încă scump ca naiba. Bine, e oricând soluția să îi trimiți o proformă acasă și să o achite el când are chef.
Ziceai de strategia asta pentru agentii: “oferi clientului prețuri de CPC și tu cumperi ca agenție CPM de la publicsheri, cu restricții și filtre foarte stricte de targetare”.
Din pacate pe la noi se merge invers: agentia accepta doar campanii CPM de la client si le baga la publisheri in sistem CPC. CTR-ul fiind de obicei mic, pentru ca nu se ingrijesc de targetari (doar trebuie sa iasa multe afisari, ca plata e CPM), publisherul primeste bani putini. Afisari insa se fac destule, iar agentia merge la client si incaseaza banii pe acestea.
Chiar ma bucur ca pot citi pe indelete la tine pe blog despre evenimentele la care nu pot ajunge.
@Mihai, șmecherie tipic românească, de ce să se apuce să targeteze, să fie mai bine pentru client, lasă că merge și așa. N-aș fi crezut că se face invers…
@Catalina mă bucur și eu că blogul ăsta e bun la ceva, mai departe de arhivă a gândurilor mele