Un guest post surpriza semnat Mateus. 🙂
După un drum aglomerat şi o masă bună, lumea se pregăteşte de conferinţă. Ceva e, totuşi, diferit. Nu e feeling-ul ăla de conferinţă la HoJo. Îmi dau seama imediat cum încep bloggerii să se prezinte:
“Bună, sunt X şi n-am job, am blog-ul www….”
Răsete, bună dispoziţie, inside jokes între Chinezu şi Zoso. Dacă nu simţeam briza muntelui, puteam să jur că sunt la un #beertweetmeet. Fiecare blogger se prezintă, apoi vine rândul audienţei. S-a prezentat fiecare om din sală. Unii din companii, alţii din agenţii, alţii bloggerii micuţi şi curioşi, toţi au avut un cuvânt de spus. Haotik, din public, spune că e foarte interesat de domeniul Special Media. Încep întrebările. Principalele probleme dezbătute:
– Cum creăm o comunitate – combină calitate/cantitate
– Cum o aducem din online în offline – n-am aflat
– Ne trebuie un om pe social media? De ce? Nu e tot marketing? Să avem un om intern sau dintr-o agenţie? – ideal e să ai un om intern care să gestioneze activităţile omului din agenţie (deci “reţeta” e o combinaţie)
– Care-i ROI-ul Social Media? Victor Kapra punctează foarte bine “Care-I ROI-ul când cumperi un telefon mobil? Şi totuşi, te-ai descurca fără el mai mult de 2 zile?”
– Expertul de Social Media nu-l iei, îl creşti
Bloggerii sunt întrebaţi câţi ar fi de acord să fie plătiţi în funcţie de rezultate, în urma unui contract negociat cu agenţia/compania/clientul. În toată sala, linişte, doar vreo 3-4 mâini ridicate.
Ciubotaru întreabă de ce nu sunt chemaţi bloggerii la brainstorming de către companii? Nu e foarte clar: frică, contracte de confidenţialitate, neîncredere.
Pauză.
Sunt invitate companiile să vorbească. De ce aţi venit aici? Vrem să aflăm cum putem investi în Social Media (o fată dintr-o companie dornică să investească în meleagurile 2.0 nu ştie cum se pronunţă LinkedIn – zice Linkidin). Discuţii aprinse pe tema companiilor mici care se promovează prin Facebook.
La sfârşitul conferinţei, suntem invitaţi la proţap, foc de tabără. Seara vine repede, concurs de bere între echipa lui Crivăţ şi Chinezu. Echipa lui Chinezu, din care fac şi eu parte, câştigă. Concurs Nokia, n-am aflat câştigătorii. Karaoke. Bauau. It’s my life. Bauau. Orice cânţi, bauau. 😀
La 1 dimineaţa mă retrag. O mână de oameni stau în jurul focului stins şi cântă, pe rând, la chitară. Se ştie cine-i vedeta. 😀
Ultimul semn de viaţă îl dă Haotik, pe Twitter. “Printre cei care au rezistat eroic pana la final #bizsmscamp”
A doua zi
Conferinţa începe cu Chinezu ca moderator. Companiile sunt rugate să aibă încredere în bloggeri şi să vină cu întrebări. Ni se spune că cel mai mare risc în Social Media nu e să faci campanii trăznite, ci să nu faci Social Media. Superb spus.
Urmează Alex Negrea. Ne povesteşte despre atitudinea potrivită, despre posibilitatea de a experimenta pe Facebook şi despre faptul că e avantajos să asociezi o persoană reală cu o pagină de brand (“Bună, sunt Ioana de la Pepsi”).
Victor Kapra, omul care mi-a spus ca-s super, ne vorbeşte despre WALK before RUN. Nu vă aruncaţi cu capul înainte în social media, fiţi cumpătaţi. Puneţi la punct un site al companiei prietenos şi cu informaţii bine structurate, care să poată fi preluate uşor. Boiler plate-urile (în limbaj de lemn) sunt inutilizabile pentru un jurnalist/blogger.
Dragoş Stanca: “Comunicaţi folosind mediul (nu media) online”. Campaniile sunt făcute pentru anumite medii – campanii de onilne pot să aibă un eşec total pe TV şi viceversa.
Manafu încheie: „fac de mulţi ani evenimente, dar niciunul nu a fost mai tare ca ăsta” – Marta, toată un zâmbet.
Pauză.
Chinezu moderator. Robert Zănescu, BancPost, ne întreabă cum poate fi o bancă credibilă în Social Media. Răspunsurile din sală sunt: „sinceritate, transparenţă, asumarea greşelilor”. Peter Weiss, CEO BancPost, nu are cont de Twitter, Facebook sau LinkedIn.
Aflăm de la Ana de la PepsiCo că Frappucino de la Starbucks e brandul lor. Piticu ne vorbeşte despre neîncrederea în companiile din Social Media. Soluţia e să interacţionezi direct cu oamenii din online.
Ciubotaru: ne aflăm în cea mai bună perioadă pentru a fi blogger, avem oportunităţi uriaşe. Brandul este acel lucru care lucrează pentru tine şi atunci când dormi.
Costin ne spune că bloggerii pot aduce PR, awareness, dar cu greu performance.
Încheiem şi conferinţa de sâmbătă şi ne pregătim a doua sesiune de karaoke.
În sesiune de închidere de duminică discutăm despre relaţia agenţie-client, care sunt obligaţiile agenţiei şi ale bloggerului. Chinezu punctează cel mai bine: nu există o reţetă! Fiecare trebuie să descopere ce metodă funcţioneză mai bine pentru cazul lui specific.
Cu ce am rămas eu după toate discuţiile şi conferinţa de încheiere de a doua zi?
– Bloggerii sunt şi ei oameni
– Invită bloggerii în brainstorming, s-ar putea să ai o surpriză
– Una din componentele succesului în online este transparenţa şi sinceritatea
– Social Media trebuie exploatată pe toate canalele ei
În plus, mi-am făcut mulţi prieteni şi am rămas cu şi mai multe amintiri frumoase. Nu a fost genul de eveniment de la care pleci cu 10 pagini de notiţe, ci genul care îţi prezintă oamenii (bloggerii) în total altă lumină. J
In sfarsit au fost aduse in discutie aspecte serioase de HR in social media! Imi pare enorm de rau ca nu am participat!
Sunt curios care au fost reactiile vizavi de “expertul de SM nu-l iei, il cresti” dat fiind faptul ca au fost cateva recrutari de tip head-hunting la capitolul asta.
“Reţeta” e o combinaţie.
Sau mai degraba combinatia e o reteta.
“Bloggerii sunt întrebaţi câţi ar fi de acord să fie plătiţi în funcţie de rezultate, în urma unui contract negociat cu agenţia/compania/clientul. În toată sala, linişte, doar vreo 3-4 mâini ridicate.” Definitia “rezultatelor” difera foarte mult in ochii clientului, agentiei , truditorului de rand.Cei 3-4 cu mainile pe sus sunt oameni care stiu/nu se tem sa munceasca; cu adevarat.
De ce nu sunt chemati blogger-ii la “brainstorming”?Pentru ca majoritatea sunt niste clantai guralivi.
De multe ori e mai bine sa iei un “expert” SM (hehe, aceleasi initiale ca la Sado Maso) gata format, in loc sa astepti sa se formeze ai tai.
Ai cantat?
@Cristi era vorba de companii mici, unde e mai bine sa iei un om care iti stie bine cazul si sa il introduci incet-incet pe social media. Oamenii au cam acceptat ideea, din cate am vazut eu.
@Tavi cum sa nu, am cantat John Lennon – Imagine (Imagine all the bloggers….)
@matei @cristi Treaba cu omul de social media crescut intern trebuie făcută cu mare grijă. Dacă omul/oamenii lângă care crește nu se pricep, atunci nici el nu o să știe meserie cum trebuie, chit că îl trimiți la 3-4 conferințe. Are nevoie de un program de pregatire cum trebuie.
@tavi excelent punctat! 🙂
@Matei, sunt surprins de felul in care ai expus evenimentul. Ma asteptam la mai multa consistenta. Am citit cam tot ce s-a scris si in comparatie cu celelalte relatari, aceasta este superficial tratata.
@Titus, ai deja putina experienta in acest domeniu si cred ca esti de acord cu mine cand spun ca anonimii care arunca usor cu vorbele nu trebuie incurajati. E pacat sa vad cum se inmultesc derapajele venite dinspre acest blog.
@CM Am gandit articolul ca un scurt summary pentru cei interesati de ce s-au intamplat. Cu ce-am ramas eu si lucrurile care m-au marcat cu adevarat le voi pune pe blog, cand am timp.
Cred ca stii foarte bine ca eu nu am venit acolo in calitate de blogger, asa ca timpul si resursele pe care le-am putut aloca in partea asta au fost foarte limitate. Totusi, un pic de intelegere. :)
*summary, fara scurt
*s-a, nu s-au
@Cristi poți să îmi dai exemple de derapaje?
Cat despre anonimi, pe Tavi îl cunosc și știu ce experiență are în publicitate/marketing. Poate că e un pic mai radical, dar te rog să îmi respecți cititorii, eu ți-i respect pe ai tăi.
@Matei te-am lăsat să scrii, așa că articolul rămâne scris. Cu siguranță, eu aș fi făcut un pic altfel live blogging-ul/relatarea post eveniment, un pic mai închegată, cu un iz de poveste și cu câteva takeaways. Dacă scrii liniuțe și paragrafe fără o legătură bine făcută, atunci articolul e mai greu de înțeles.
Ia comentariul ăsta ca un sfat.