Andrei are dreptate când zice că munca e singurul mod prin care poți să crești.
Toate bune și frumoase, cu condiția să nu ai o familie cu bănet și/sau norocul să dai peste niște tunuri, dar acestea sunt cazuri rare. Noi, restul, trebuie să ne facem treaba din ce în ce mai bine, mai proactiv și mai inteligent ca să câștigăm mai bine.
Munca inteligentă e singurul mod prin care putem să ieșim din criza economică așezată din 2008 deasupra Europei. Dacă și fiecare european șomer ar munci, adică 16 milioane de oameni, am cheltui cu câteva miliarde de euro mai puțin și am câștiga din impozitele pe care ei le produc, respectiv din valoarea adăugată de munca prestată de fiecare.
Înțeleg că nu ai unde să muncești, însă dacă tot stai degeaba, atunci prestează muncă în folosul comunității, în valoare de X% din ajutorul de șomaj/ajutorul social obligatoriu în fiecare lună. Dacă nu prestezi, la revedere bani.
Dacă vrei să muncești inteligent, măcar o parte din munca ta trebuie să fie orientată spre a te face indispensabil(pentru angajator sau pentru client – dacă ești antreprenor).
p.s. Pe vremuri, cică erai băgat la închisoare dacă nu munceai sau nu studiai(se controlau carnetele de muncă/studii). Cu siguranță nu era plăcut, dar poate e o soluție.
E in natura umana sa maximizezi profitul pentru cat mai putina munca. De aceea, vor exista intotdeauna oameni care vor gasi o cale de a o evita.
Daca vorbim de reducerea numarului somerilor sau de “angajarea” lor in diferite proiecte ale comunitatii din care fac parte, trebuie creat cadrul legislativ care sa-i forteze.
Din punctul meu de vedere, nici un angajat nu este indispensabil. Toti pot fi inlocuiti. Problema, insa, rezida in costurile acestei inlocuiri.
Statutul de neînlocuibil se capătă când costul de înlocuire depășește exponențial productivitatea postului(cel puțin așa am observat în scurta mea experiență).