tv_03_51feb4f7dc

Românii și capitalismul, episodul RDS/Discovery

N-am vrut să urmăresc scandalul generat de spălarea rufelor în public a Discovery cu RDS, dar multă lume din blogosferă s-a alăturat și acestei prea-minunate ”cauze”, iar comunicatele Discovery m-au convins de ceea ce bănuiam.

Băieții de la RDS s-au gândit că ar fi bine, ținând cont că și ei au niște canale de documentare/divertisment inteligent, să-și renegocieze un pic pozițiile cu grupul de canale Discovery. Probabil că le-au cerut mult mai mulți bani pentru retransmisie, nu s-or fi înțeles la procente, cine știe.

Nu e asta important, ci faptul că, în momentul în care Discovery a văzut că nu merge cu negociatul și că pierd feliile de tort care vin cu audiența generată de RDS, au început canalele de PR și ”grassroots” să țipe. Totuși, e vorba de niște milioane de euro din publicitate, nu? Drept urmare, au apărut pagini pe Facebook, postări indignate, bloggeri și mai indignați, petiții și scrisori deschise, totul ca să salveze, vezi Doamne, retransmisia Discovery de către RDS.

Ce n-au înțeles indignații?

1. RDS e o societate comercială cu capital privat care are dreptul să decidă ce posturi transmite și ce nu. Mai ales dacă e vorba de foarte mulți bani.

2. Televiziunea nu este un serviciu public decât în cazul TVR.

3. Există concurența, din care numesc doar UPC și Romtelecom, care transmit cu drag și spor Discovery.

4. Contractul cu RDS se poate denunța unilateral cu mare angajament, nu ești legat ca la mobil, că doar nu-ți ia nimeni televizorul.

Deci tot scandalul ăsta cu ”mizeria RDS” sau ”vai, ne-au luat canalele noastre dragi” e degeaba. În timpul petrecut agitându-se în tot circul ăsta, mai bine mergeau și schimbau abonamentul de cablu. Cu siguranță, asta ar fi usturat mai tare RDS decât toate articolele și opiniile pe subiect.

Așa e în capitalism, cu bune, cu rele.

4 thoughts on “Românii și capitalismul, episodul RDS/Discovery”

  1. Este cam multa bataie de cap sa-si schimbe abonamentul. Sunt multe drumuri de facut , oameni de primit in casa cand parca e mai usor sa faci un post pe un blog si sa fii indignat. :)

  2. Cel mai interesant in toata povestea consider ca e faptul ca nimeni nu a protestat la modul dur de negociere al Discoveryului, care practic umfla factura la abonament nejustificat. Nu sunt 100% de acord cu ce-a facut RCS – nu putem uita ca au un PR nu slab, ci foarte slab. Totusi, tind sa le dau dreptate. Fiecare parte a venit la negocieri de pe pozitii de forta. Rezultatul? Ca intr-o cearta domestica, am ajuns la divort. Iar copiii (abonatii) tot intreaba: din cauza mea? din cauza mea? NU, fratilor, asa e capitalismul, mai asisti si la batalii din astea. Fara ele, am plati tot mai mult si mai mult pe niste servicii tot mai proaste si mai proaste doar pentru ca… deh, eu sunt un brand mai tare ca al tau si te alea alea in gura. Discovery uita ca fara cablisti preocupati de pretul abonamentului, oamenii vor migra si mai mult spre online. Si atunci de unde o sa-si mai scoata ei contracte de publicitate?
    In incheiere, este indecent sa fii dur la negocierile astea cand tu castigi milioane din publicitate. Adica eu platesc o gramada de bani la abonament ca sa vad… publicitate???? Come on! Ma duc la cinema la mall, atunci, macar nu mai stau acasa si mai socializez in loc s-o ard dubios acasa.

  3. Pai Discovery e lovebrand, iar RDS e ciuca batailor, asa ca primii s-au gandit sa profite de statutul celor din urma. Le-a iesit de porc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *