Nu-mi face plăcere să scriu articole de genul ăsta, am mai spus-o și în alte rânduri, dar cred că e necesar ca brandurile să știe și de genul ăsta de feedback.
Povestea mea cu Mr. Bricolage (cel din Vitan) a fost una destul de rece și distantă, rar întâlnindu-ni-se drumurile până ieri, când am asistat la, probabil ultima interacțiune cu ei în magazin. Totul a început cu un set de beculețe de Crăciun cumpărate pe culoarea greșită pe care am vrut să le returnăm. Având în vedere că trăim în secolul 21, pot să presupun cu succes (de cele mai multe ori) că există și o gestiune electronizată și nu trebuie să vin obligatoriu(sic!) cu bonul de casă, cu atât mai mult în forma lui originală și neîntinată de un copiator malefic. Mai mult, dacă vin cu bonul de casă, pot să vin și cu o copie, în cazul în care, spre exemplu, bonul a ajuns la contabilitate, cu factura aferentă. O mai făcusem de atâtea ori la Cora, Bicostore, Carrefour etc.
Dar nu, la ei a fost mai strict – nu poți returna produse decât dacă vii cu bonul de casă în original. Ciudat, ați zice, că toți ceilalți acceptă și soluții de mijloc și Mr. Bricolage nu. Ei, eu spun că în spatele acestui refuz stă o minte foarte rău-voitoare la adresa clientului. Legea spune că ai dreptul să returnezi produsele achiziționate în termen de 30 de zile, dacă prezinți dovada achiziției și produsul e în stare bună, respectiv are și ambalajul original. Ce nu spune legea este numărul și tipul documentelor pe care comerciantul de poate solicita la retur. Profitând de această larghețe în exprimare, Mr. Bricolage au decis, dacă tot nu pot să refuze retururile, măcar să facă procesul mai anevoios, cerând chitanța aia nenorocită în original. Ce să mai, o metodă numai bună să reducă pierderile din retururi și să crească profiturile.
Colac peste pupăză, tanti alea de la informații clienți s-au purtat destul de neprietenos cu noi, după ce, evident, a trebuit să așteptăm câteva minute ca să vine șefa de magazin. Le-am urat succes în business, să se spele pe cap de cei 24 de lei cât valorează becurile și le-am zis că nu mai calc pe la ei.
Știu că Daniela și Raluca ar mai avea câteva lucruri de zis, însă, poate, le împiedică deontoligii care susțin că nu e bine să dai în branduri pe blog. Nu dă bine să muști mâna care îți dă de mâncare (sic! x2).
