Azi ma intorceam de pe langa stadionul Lia Manoliu, cel in constructie de o gramada de vreme. Am luat-o pe la capatul lui 104, incercand sa traversez catre bulevardul Basarabia.
Intreb si eu cativa soferi de autobuz pe unde se poate lua. Imi arata o alee si imi ureaza noroc. M-am uitat ciudat la ei si mi-am urmat drumul. Dupa 20 de metri durmul facea dreapta pe langa un teren auxiliar de fotbal, pe care jucau de zor niste copii.
Norocul meu a fost ca aleea era inundata. Nu in gluma, ci 10-20 de centimetri adancime. Cu broaste cu tot in recuzita. L-am lasat pe domnul din imagine sa treaca, pentru ca era drum cu sens unic.
Apoi m-am urcat si eu pe gard si am traversat iazul cu broaste din mijlocul drumului.
A fost o experienta interesanta, ce pot sa zic. Mi-a luat mai bine de 10 minute sa fac picior langa picior, spanzurat de gard, cu laptopul in spate. Mai mult, un pusti vroia sa ma puna sa ii iau mingea din apa. Nu l-am ajutat eu, ci omul cu masina inchisa la culoare, care a facut un val suficient de mare ca sa aduca mingea la mal.
Iubesc viata in Bucuresti! E plina de suprize.