Nu o dată, ci de câteva ori. Adică de fiecare dată când s-a schimbat ceva major în ea. Am fost pus în situația să o citesc, pentru că am lucrat cu clienți pe campanii cu ajutorul Facebook, unde cam trebuie să știi ce are voie user-ul să publice și ce nu. Dacă inițial politica asta era destul de simplă și de ușor de înțeles, cu cât a crescut rețeaua, cu atât a crescut și gradul de complexitate al excepțiilor, regulilor și al setărilor de intimitate.
Pe scurt, e mai lungă(5830 de cuvinte) decât Constituția Statelor Unite(4543 de cuvinte) și are peste 50 de butoane de Privacy și peste 170 de opțiuni de a seta nivelul de securitate al datelor tale personale. Acum trebuie să fii destul de geeky ca să te apuci să înveți ce înseamnă fiecare dintre setările respective. Pe chestia asta s-a bazat și Facebook când a setat toate opțiunile implicite pe ”Deschis”(Everyone), pentru că majoritatea utilizatorilor nu se obosesc să le modifice. Deci dacă te miri, înseamnă că și tu ai toate datele publice.
Discutam în ultimele două săptămâni cu câțiva prieteni pe tema asta și am ajuns la o concluzie destul de simplă – Nu-ți pune pe net date/poze/informații pe care nu le-ai arăta șefului tău/mamei tale. Unul din prieteni îmi sugerase un articol despre cum să îți configurezi informațiile pe care le oferi în momentul în care cineva intră pe profilul tău – că cine știe, poate cineva o să vrea la un moment dat să îmi fure identitatea.
Dacă nu ești paranoic și n-ai publicat poze cu tine beat de la petreceri, nu prea are de ce să te intereseze că Facebook pune la dispoziția aplicațiilor terțe, a dezvoltatorilor și advertiserilor date despre modul în care tu folosești rețeaua construită de ei. Că până la urmă, banii pe care a crescut Facebook de acolo au venit. Cât timp nu mă spamează niciun robot/nicio aplicație, totul e perfect.
Știu, aici poți începe să discuți despre spamul cu tot felul de mesaje pe wall – Ghici ce? Mesajele respective sunt trimise de prietenii tăi, care nu s-au prins că fiecare aplicație e obligată să pună un buton de SKIP sub butonul de TRIMITE inivitatia enervantă către minim 15 prieteni.
Până una alta, dacă nu îți place că Facebook folosește niște informații pe care oricum le are în posesie, atunci mai bine îți ștergi contul, eventual și GMailul, că și ei stochează datele tale personale, închizi calculatorul și te apuci de agricultură, că acolo nu ai treabă cu privacy settings la vacă 😀
MySpace a zis că trebuie să profite de asta și s-a apucat să anunțe faptul că introduc politici de securitate a datelor mult mai sigure. Nu cred că totuși vor putea să oprească scăderea lor în detrimentul Facebook.
p.s. Clipul de mai jos lămurește mai bine problema:
surse documentare: Mashable 1 , 2, New York Times
Eu nu am inteles niciodata care e toata treaba asta cu privacy-ul. Google in sine gaseste aproape orice despre tine, daca mai ai si un blog pe care scri deja se stiu destul de multe despre tine.
Nu inteleg de ce lumea in 2010 inca mai e asa de secretoasa. Pana la urma seful tau e destul de limitat daca ai o poza beat la o petrecere si e pe net. Daca esti bun si iti faci teaba care e problema. Daca ai poze cu tine beat la toate petrecerile, atunci e o problema intradevar.
Tocmai din contra, vreau sa fiu peste tot, sa apar in searchuri.
Evident ca nu iti pui poze/nu scrii chestii pe care nu esti in stare sa le spui in fata. Astea iti aduc prejudicii si in viata offline.
‘treabă cu privacy settings la vacă’ ai fost tare de tot cu asta…Sa fim seriosi ca nu exista intimitate si uite chiar citeam recent ca omul ‘websocial’abia asteapta sa aiba momentul lui de glorie aratand ce crede ca are el mai bun de dat globalitatii…
Mi se pare ca tre’ sa fii tu…om si in viata si in social media. Probabil ca si daca nu publici ceva compromitator pe FB si esti angajat mai devreme sau mai tarziu tot va iesi la iveala acest ‘the real you’ chiar si la birou. Asa ca hai ca gandim mai putin la altii si mai mult la ce avem de facut. Asa ca ai punctat bine cu agricultura.
Ps: Cata rabdare sa ai sa citesti la , privacy??agreementurile le citesti?:P
Nu-i vorba de răbdare, ci de curiozitate și de nevoie uneori. De asta ajung să citesc ToS sau Privacy Policy.