Mă ţin de cuvânt şi nu scriu decât în timpul săptămânii pe blog, deci abia acum public impresiile mele de la Lecturi Urbane, ediţia de afară.
S-a întâmplat la Universitate, la km 0, în faţa Teatrului Naţional şi a adunat obişnuiţii evenimentului, adică oamenii de pe Twitter şi prietenii lor. Eu am ajuns pe acolo abia pe la 3 şi jumătate, mai mult de curiozitate, pentru că nu mai participasem până atunci la nicio ediţie – îmi place să lecturez în particular 🙂
Lumea(în număr de 200, am aflat ulterior) a citit cam 1h, timp în care am filmat, am făcut poze. Locul e destul de nepotrivit pentru citit din cauza zgmotului continuu de maşini în trecere, chit că e unul din cele mai circulate locuri din capitală, deci oferă expunere maximă(a trecut inclusiv un grup de turiști străini pe acolo).
Ediţiile viitoare vor fi prin parcuri(sper), deci nu mai repet sugestia asta.
După ce am terminat repriza de citit, poza de grup şi networkingul, ne-am mutat pe Motoare. Mare parte din ideea articolului de faţă s-a născut dintr-o frântură de dezbatere, pe care am prins-o înainte să plec: mihai-irinel vs. Adi ciubotaru despre masa critică de care ai nevoie ca să generezi o schimbare sau un val viral(așa cu spune Malcolm Gladwell în The Tipping Point)
N-am apucat să îmi expun atunci punctul de vedere, aşa că o fac aici. Lecturi Urbane terbuie să facă două lucruri pentru a fi mai relevant:
1. Să crească numărul de lecturi pe luna şi numărul de participanţi
2. Să diversifice tipul de participanţi.
Mă opresc asupra punctului 2. În momenul acesta, mare parte din participanţii la eveniment sunt oameni care au cărţi acasă, citesc, le place să facă asta. Eu aş încerca un experiment de lecturi urbane cu elevi din liceele din Bucureşti(pentru că, nu-i așa, cel puţin din punctul meu de vedere, ei trebuie stimulaţi cel mai tare), apoi o ediţie în regie/tei/agronomie, cu studenţi chemaţi din cămine şi o ediţie cu muncitori(asta mi se pare cel mai greu de realizat, o idee ar fi să se întâmple câte un eveniment pe pe zonă cu firme multe sau în cartier, după orele de program, într-o cafenea sau într-un parc).
Pentru extensiile de mai sus e nevoie de oameni care să ducă virusul Lecturi urbane mai departe. Mă gândesc aici la posibilitatea pregătirii a 10-15 voluntari care să se ocupe independent de ediţiile extinse.
Vreau feedback, în special de la Adi şi alţi susţinători puternici ai Lecturilor.
Cum ţi se par ideile?
p.s. am filmat grupul:
*nu da cu parul pentru calitatea clipului – telefonul meu e de vină
Nu sunt de acord cu tine. Mi se pare un loc ales foarte bine. Eu am citit acolo si vreau sa spun ca mi s-a parut foarte multa liniste. Nu am auzit nici masini trecand pe langa mine. Cred ca problema este cartea ce o citesti nu locul unde citesti cartea.
Cred că ai fost tu prinsă de lectură, pentru că eu auzeam mașinile trecând, ocazionalul claxon, tot tacâmul de București. Oricum fiecare e cu tabieturile lui, inclusiv la citit 🙂