ShortsUp 2011 – Hall of Fame cu chilotii in vine

Am fost sâmbătă seară, mânat de o dorință de a viziona scurt-metraje simpatice, la ShortsUP Hall of Fame, adică unele din cele mai bune.

Filmul de absolvire al lui Lars Von Trier, Nocturne (1980) e o mostra de tensiune narativa ce urma sa devina o marca a regizorului danez. Duck Crossing (regia Koldo Almandoz) aduce o viziune ironica, plina de referinte celebre si de staruri ca Marilyn Monroe, Clint Eastwood, Charlie Chaplin sau Emir Kusturica.

Cu clipurile n-am nimic, nici cu conceptul evenimentului. Mi-au plăcut foarte mult cele două clipuri menționate mai sus, plus scurtmetrajul românesc Poveste de la scara C.

Totuși, experiența evenimentului putea fi de 10 ori mai bună dacă:

• Puteam să ne bem berile Grolsch înuntru, nu pe hol, în picioare, ca proștii. A fost, într adevăr, pauza de 15 minute, însă pentru fumători, jumătate din timp a trecut încercând să intre și să iasă din clădire.
• Puteam să ne alegem locurile la intrare, nu să primim locuri la cucurigații din deal, chiar dacă mai era un teanc mare de bilete. În plus, sala e numerotată foarte ciudat, rândurile merg dintr-un capăt în altul, așa că jumătate din eveniment lumea alerga de colo-colo să își caute locurile.
• Sala a fost o alegere nefericită – e mult mai potrivită pentru filarmonică, pentru operă, pentru ceva instrumente live pe scenă, nu și pentru un eveniment de film. Ecranul de proiecție era mult prea mic pentru cei din ultimul rând sau din lojă, pentru că abia reușeai să distingi subtitrările. Mă gândesc că un ecran cu 50-60% mai mare ar fi făcut diferența și s-ar fi văzut foarte bine și în spatele sălii. Apoi sonorizarea a lăsat de dorit, pentru că fie se auzeau înaltele prea tare, fie erau distorsionate vocile din clipuri, așa că a fost destul de greu de urmărit inclusiv clipul românesc.

În momentul în care ceri 30 lei pentru intrarea la un set de scurt-metraje(nu discut de concert, pentru că nu sunt fan nici AB4, nici al concertelor pop-rock ținute în săli de spectacol cu scaune), creezi niște așteptări vis-a-vis de calitatea experienței pentru cei care vin să se uite la clipuri.

Cred că pentru un eveniment reușit de proiecție trebuie să faci câteva verificări de rutină, care nu consumă prea mult timp, însă pot să facă diferența:

Testul de vizibilitate

Uită-te din cele mai îndepărtate puncte ale sălii la clipurile proiectate pe ecran. Dacă nu se vede bine, atunci gândește-te că ar trebui să schimbi ecranul cu unul mai mare. N-are rost să ai sala plină, dacă partea din spate te înjură că n-ai avut inspirația să te gândești și la ei.

Testul de sunet

Aici roagă sunetiștii să treacă printr-un dry run cu toate clipurile și să vadă dacă există nevoia unor setări speciale pentru sală, pentru anumite clipuri, așa încât să se poată înțelege cât mai multe din replicile din filme.

Testul de accesibilitate

Ăsta e testul pentru momentul în care alegi sala de eveniment – caută locurile de acces în sală și vezi dacă sunt suficiente și suficient de largi pentru numărul de participanți pe care îl estimezi. Dacă sunt fumători, asigură-te că nu o să le ia 20 minute să intre și să iasă în pauze în drumul lor către locurile destinate pufăitului. Apoi, nu în ultimul rând, stinge lumina în sală și încearcă să cauți locuri la întâmplare prin sală. Dacă sunt greu de găsit, poate niște foi A4 printate cu săgeți către secțiuni sau cu numerele scaunelor scrise cu font mare n-ar strica. Nu vrei ca omul să piardă timpul până își găsește locul.

ShortsUP a fost frumos, însă dacă se mai ține la sala Radio, o să mă gândesc de două ori înainte să mă duc.