Analiza Serial: Programul de guvernare al USR-Plus pentru Alegerile Parlamentare 2020 (I)

Articol scris de Sergiu Capilnean, public affairs expert cu experienta in cadrul German Marshall Fund, Aspen Institute, Petrom si EIR, initial postat pe Facebook. L-am editat putin si adapta pentru blog.

Face parte dintr-o serie pre-alegeri.

Alianța USR Plus și-a prezentat ieri programul de guvernare, un document PDF de 320 de pagini. Vine alături o prezentare pe website cu 40 de angajamente grupate în 8 categorii.

Pagina de prezentare a programului începe, conține și se încheie cu afirmații ambițioase.

”România nu mai are nevoie de promisiuni, ci de un plan […] După 31 de ani nu mai avem așteptări de la ele. Progresul e prea lent cu ele la cârmă. […] Nu mai avem răbdare. Nu le mai suportăm minciunile și incompetența. Și nu mai merge cu petice și improvizații. Avem nevoie de o schimbare radicală a modului în care se guvernează România.”

Cuvintele cheie sunt plan, așteptări și schimbare radicală.

Aceste cuvinte cheie pot fi aplicate și din direcția electoratului (mă rog, a ”bulei”) către USR Plus. Așteptările sunt mari. Planul se ridică la înălțimea lor? Care e direcția schimbărilor radicale?

Mai sunt 37 de zile calendaristice, din care 24 lucrătoare, până la alegerile parlamentare din 6 decembrie. Sunt curios dacă este suficient timp să înțeleg programul de guvernare și să îmi formez o opinie pe schimbările propuse.

O să încerc să evaluez programul din perspectiva:

  • Calității sale ca plan
  • Înțelegerii și opiniei mele asupra măsurilor individuale propuse
  • Coerenței prezentării sumare de pe website cu programul extins de guvernare
  • Coerenței măsurilor în ansamblul lor
  • Fezabilității implementării măsurilor

O să fac asta în principal prin ”painstorming” – ce nu-mi place la ce scrie acolo – pentru că nimic nu scoate la iveală adevărul ca vânătoarea negativistă.

Da, știu, e overkill ca un simplu cetățean să înțeleagă întregul program de guvernare al unui partid. Totuși, poate spune cineva că o să fie cele mai importante alegeri din istoria modernă, cum se spune în SUA, și atunci să fiu pregătit. Poate merită să ținem USR Plus la standarde mult mai înalte decât partidele tradiționale. Mai mult, e pandemie și oricum stau în casă. Măcar să încerc să câștig niște puncte de internet.

Day Zero: Analiza cantitativă

Programul pe website e împărțit în 8 categorii nedefinite care înglobează 40 de angajamente – două categorii au doar câte 3 angajamente iar categoria ”Economia pe care țara o merită” conduce cu 8 angajamente.

La nivel de cuvinte folosite, cele mai detaliate categorii sunt ”Economia pe care țara o merită” și ”Sănătate cu prioritate”. Nimic surprinzător până acum, suntem săraci și murim în spitale. Cea mai puțin detaliată categorie e ”O Românie fără hoție”. Poate aici nu era nevoie de multă descriere, poate lucrurile sunt de la sine înțelese. Vom vedea.

În programul complet, lucrurile sunt împărțite în primul rând în capitole, 20 la număr. Nu e clar încă ce reprezintă ele, e posibil să fie arhitectura guvernamentală dorită. Nu e clar încă cum se mulează capitolele pe categoriile de pe website, va trebui să fac o mapare mai detaliată.

În orice caz, capitolul Sănătate conduce la numărul de pagini folosite (36 de pagini) depășind suma paginilor ultimelor patru capitole (”Transport și Infrastructură”, ”Diaspora”, ”Turism”, ”Afaceri Europene”).

Pe locul doi se află capitolul Educație, chiar dacă în programul de pe website ”Educație ca la carte” e pe penultimul loc. Capitolele ”Economie și Antreprenoriat” și ”Social” urmează, similar cu categoriile posibil echivalente de pe website. ”Reformă Constituțională și Justiție” vine pe locul 5, chiar dacă categoria ”O Românie fără hoție” pe website era pe ultimul loc la numărul de cuvinte.

Desigur, numerele și pozițiile de mai sus nu înseamnă nimic luate în vid, fără o analiză mai detaliată a fiecărui element. Dar înainte de asta va trebui să mă uit la structura programului de guvernare.

Până atunci, câteva erori de editare găsite în program în dimineața lui 30 Octombrie:

  • La capitolul Mediu, după prioritatea 4, următoarea prioritate e numerotată tot cu 4. Numerotarea următoarelor priorități e afectată
  • La capitolul Diaspora, obiectivul Diaspora este România, după elementul a) urmează elementul e)
  • La capitolul Sport și Mișcare, numerotarea priorităților pornește de la 12, iar primele două obiective au același text
  • La capitolul Tineret, la elementul polTIN, numerotarea măsurilor pornește de la 9. La elementul participaTIN, numerotarea măsurilor continuă de la elementul anterior (începe cu 14) dar se termină în 8.

Și tot din direcția reproșurilor, îmi pare rău să văd că lista candidaților de pe website-ul cu programul încă nu conține date biografice, ci doar ”În curs de actualizare”.

Am mai făcut câte un word cloud pentru ambele forme ale programului. Destul de mult ”trebuie” pe acolo. Dar din nou, asta nu înseamnă nimic deocamdată.

Alergerile parlamentare din 2020 si romanii din strainatate

A venit iar sezonul de alegeri, si, ca de obicei, politicienii s-au hotarat sa mai puna niste bete in roate celor +4M de romani care locuiesc prin toate colturile lumii.

Mai sunt cam doua saptamani pana cand trebuie sa facem niste pasi obligatorii ca sa ne asiguram ca putem vota la timp in decembrie. Daca esti roman in diaspora si vrei sa votezi pe 6 decembrie, trebuie sa faci urmatoarele lucruri pana pe 21 septembrie (via votdiaspora.ro):

Votez la sectie

Pentru a putea vota la secție pe liste permanente trebuie să parcurgi următorii pași până la data de 21 septembrie 2020:

  • intri pe pagina pusă la dispoziție de Autoritatea Electorală Permanentă, votstrainatate.ro
  • alegi opțiunea Vreau să votez în secția de votare
  • Completezi câmpurile solicitate în formular și apeși Trimite.

Dacă te înscrii ca alegător în străinătate, cererea ta de înregistrare în acest registru electoral are și valoare de cerere de înființare de secție de votare în localitatea și statul unde vrei să votezi. Autoritatea Electorala Permanentă poate cere Ministerului Afacerilor Externe înființarea de secții de votare suplimentare pe lângă cele constituite, de regulă, în sediile misiunilor diplomatice și ale oficiilor consulare ale României din diaspora. Cu acordul autorităților din țara respectivă, AEP poate cere acest lucru pentru localitățile sau grupurile de localități unde au înregistrat cel puțin 100 de alegători.

Atenție:
Chiar dacă te-ai înscris la runda anterioară de alegeri în registrul electoral, dacă vrei să votezi pe listă permanentă în străinătate va trebui să repeți procesul.
Dacă te înscrii pentru votul prin corespondență vei fi radiat de pe listele permanente din țară.
Dacă nu te înscrii în registrul electoral, vei putea vota pe listă suplimentară, dar va trebui să faci în secție dovada reședinței sau domiciliului în străinătate în secție. Vom actualiza lista acestor documente aici, imediat ce aceasta va fi făcută publică de către autorități.

Votez prin corespondenta

Dacă locuiești în diaspora și vrei să votezi prin corespondență, trebuie să îndeplinești două condiții:

  • să deții documente valabile de ședere din partea statului în care te afli
  • să te înregistrezi în registrul electoral și să soliciți să votezi prin corespondență până la data de 21 septembrie 2020

Pentru a te înregistra, trebuie să parcurgi pașii următori:

  • intri pe pagina pusă la dispoziție de Autoritatea Electorală Permanentă, votstrainatate.ro
  • alegi opțiunea Vreau să votez prin corespondență
  • Completezi câmpurile solicitate în formular și apeși Trimite.

Este foarte important să reții că nu se pot înregistra prin corespondență mai multe persoane cu aceeași adresă de e-mail. Așadar dacă, de exemplu, toți membrii familiei tale sunt cetățeni români cu drept de vot, cu domiciliul în străinătate, fiecare dintre ei va trebui să se înregistreze cu adresa individuală de e-mail pentru a primi plicul cu buletinele de vot.
După înregistrarea cu succes pe site:

  • Verifică adresa de mail cât de repede poți (inclusiv în folderul Spam pentru a vedea dacă ai primit un e-mail cu un link de confirmare.
  • Trebuie să dai click pe linkul de confirmare în cel mult 24 de ore de la primirea lui.
  • Autoritatea Electorală Permanentă înregistrează confirmarea ta și îți trimite un e-mail cu un număr de înregistrare.
  • În termen de 5 zile îți va trimite pe aceeași adresă un mail de finalizare a cererii de înscriere pentru votul prin corespondență.

Plicurile cu buletinele de vot trebuie să fie trimise către tine până cel târziu pe data de 11 noiembrie 2020.

Ne vedem la vot.

L.E.: Partea cea mai amuzanta e ca inca nu stim cati parlamentari va avea diaspora. Stay tuned!

Photo by Morning Brew on Unsplash

Ditrău: Prostia, preotul și ardelenii

A ajuns pana in San Francisco povestea cu angajatii brutariei marginalizati de satenii din Ditrau doar pentru ca sunt din alta parte si de alta culoare. Toata povestea asta da cumva substanta unor pareri pe care le exprimasem in trecut despre rasismul romanilor, dar care au fost trecute cu vederea de cei cu care discutam. Asa ca m-am hotarat sa scriu un pic despre asta, in contextul povestii de la Ditrau, acest nou “centru” al xenofobiei si rasismului.

Rasism si xenofobie sustinute de biserică

Cel mai neplacut aspect al intamplarilor de la Ditrau este implicarea preotului local, in modul cel mai negativ. Speriat de concurenta si manat de invataturile biblice crestine, el a tinut sa mentioneze ca acesti nou-veniti vor aduce obiceiurile si religia lor peste congregatia lui pioasa. Culmea, aceia care propovaduiesc toleranta si intelegerea intre crestini ajung sa fie cei care sadesc frica si ura in comunitatile pe care le conduc. Daca ne uitam cu atentie la ce povete dau preotii duminica, s-ar putea sa descoperim mai multe Ditrau-uri prin tara. Priviti in jur.

Ospitalitatea romaneasca, ardeleneasca

De cand eram mic, fiind crescut in nordul Ardealului, mi s-a spus ca suntem un neam ospitalier si prietenos cu strainii, ca ii omenim pe vizitatori si ca se simte lumea la noi ca acasa. Treaba asta se vede ca se schimba cand vizitatorii devin mai permanenti. Nu numai ca nu au fost primiti strainii din Ditrau cu bratele deschise, ci li s-a spus foarte clar ca nu sunt bine-veniti.

Oare au uitat transilvanenii despre cum grofii unguri le-au spus ca nu sunt bine-veniti in propria lor tara? Poate familiile din Ditrau au fost toate nobile sau razese de nu au prin povestile lor ceva rude oprimate de un stapanitor nemilos. Sau poate au uitat, n-au vrut sa isi aduca aminte cand li s-a ivit acum ocazia sa fie si ei, la randul lor, tartori. So much for ospitalitate.

Arest pt agitatori

Nu stiu cum sunt altii, dar daca eu m-as apuca sa organizez grupuri de agitatie sau potere in localitati impotriva unor minoritati, sunt 100% sigur ca as fi arestat. Preotii se pare ca nu au acest risc, asa ca ar fi frumos ca politia sa dea un exemplu si sa aresteze agitatorii pentru instigare la violenta, ura rasiala, discriminare si alte puncte din codul penal (art. 369, art. 369)

Double standards / Standarde duble

Am locuit in Londra pentru mai bine de 2 ani si m-am lovit acolo, la fel cum se lovesc alte sute de mii de romani, de rasism si xenofobie. Acolo, toata lumea e revoltata de cum se poarta englezii cu romanii. Mai mult, in general, in Europa de Vest, conationalii mei se revolta ca nu sunt acceptati in comunitati. Aceiasi conationali, pusi in fata situatiei Ditrau, oare ar accepta, la randul lor, alti “intrusi” care nu arata sau vorbesc ca ei?

Educație la TV

Articolul de pe Hotnews pe care l-am mentionat in primul paragraf vorbeste despre educatie. Sigurul mod eficient de a ajunge la oamenii astia este la TV. Mi-ar placea sa il vad pe Gadea si pe alt mari prezentatori/moderatori ai tarii cum dezbat subiectele astea in cheie de acceptare, ca e bine sa vedem cu lumea nu e doar alba si romaneasca, exista si alte natii si e bine sa fim draguti cu ei, asa cum am vrea sa fie vesticii cu noi cand mergem sa ne mutam langa ei ca vrem sa muncim. Asta vor si cei veniti in Ditrau. Asta vor si altii care trec prin mizerii asemanatoare in tacere, in ceva colt de tara straina in care s-au hotarat sa mearga si sa isi faca un viitor.

Nepasarea care da speranta

Romania a reusit sa fie din nou vedeta mondiala, cu referendumul anti-LGBT care s-a terminat weekendul asta. Totusi, in mod surprinzator pentru mine, doar 20% din cetatenii cu drept de vot s-au decis sa isi miste persoana si sa isi exprime covarsitorul procent de anti-LGBT pe care il prooroceau analistii.

“Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu. Adică supuneți-vă legilor statului în care trăiți, pentru că conducătorii au fost dați de Dumnezeu, dar în același timp, supuneți-vă și lui Dumnezeu. Este dreptul dumneavoastră pe care trebuie.. ă, și aveți dreptul să-l exercitați.” (de aici)

Asta a spus un preot la biserica in Stoenesti. Impreuna cu primarii si aparatul de stat controlat de PSD sau manat de ura stramoseasca improtriva a ce e diferit de ei, tot nu au reusit sa urneasca la vot marea masa de oameni care, teoretic, erau de acord cu ei.

Am vazut cateva voci pe Facebook care vorbeau despre faptul ca problema a fost campania, ca nu s-a prea facut, ca nu trebuie sa creasca speranta pentru o lume mai buna. Daca 20,000 de preoti si vreo 100,000 de functionari publici loiali PSD-ului si nu numai n-au reusit sa scoata decat 30 de persoane la vot, atunci e speranta.

Stii de ce?

Pentru ca nu iti trebuie prea multe resurse sa pui unul langa altul 150-200,000 de romani care sa isi aduca impreuna cu ei 30-40 de votanti. Au demonstrat deja cateva din miscarile grass-roots ca sunt peste 1 milion de romani care, macar teoretic, vor schimbare, ca semneaza si se agita sa propuna legi, restrictii si reguli care sa mai darame din aparatul corup trans-partinic.

Nepasarea naste speranta. De data asta. Sa vedem cum capitalizam momentul.

Sursa foto

Trump, Brexit și Liviu Dragnea sau Alegerile Parlamentare văzute din Diaspora


Anul 2016 a fost foarte interesant din punct de vedere politic și foarte personal pentru mine. Nu numai că am trăit Brexit-ul pe pielea mea în UK, dar am avut și norocul să prind alegerile istorice din SUA în care Trump a întors un rezultat prezis de mai toate sondajele de opinie și curentele intelectual-progresiste.

Colac peste pupăză, până și alegerile parlamentare din România s-au înscris în același curent cataclismic de populism short-term-ist de tip antagonist. Bine, măcar ele au fost mai puțin surprinzătoare.

Spuneam în primăvară, când cu alegerile de primari, că nu degeaba PSD a luat cam tot ce se putea lua și lumea era revoltată de această apetență pentru socialism demagogic condus de un glorios penal dovedit – Dragnea.  Dar atunci am greșit, am crezut că logica și rușinea/bătutul obrazului va funcționa, va aduce oamenii pe calea cea bună în ceea ce privește votul. Mea culpa.

Românii anti-PSD au făcut exact aceeași greșeală ca americanii democrați / anti-Trump și ca militanții pentru Remain campaign în UK – au creat un rift între cele două curente de opinie și cele două tipuri de votant, ceea ce a crescut rezistentă la schimbare de fiecare parte – prin convigerea că luptă celuilalt îndreptățește îndârjirea și rezistența ta.

E mai ușor să râzi de Brexit și Trump decât se te uiți în ograda ta și să aplici lecțiile învățate de acolo – în toate 3 cazurile, tabără pierzătoare nu a avut un mesaj. Ai cu cine nu e mesaj, iar la PNL sincer nici nu știu ce slogan au avut pentru că în Diaspora nu s-a văzut nimic. Food for thought

Non-votanții și votanții loiali de partide stângiste sau manipulatoare au nevoie de o promisiune alternativă mai puternică decât pomana electorală sau naționalismul de doi lei cu care sunt duși la secția de votare acum. Asta ar trebui să fie tema de gândire în ședințele de strategie ale partidelor politice. Și nu doar din RO.

Socoteala din online nu se potrivește cu cea din secția de votare

A mai trecut un ciclu electoral și 2016 a prins România tot în plin val de simpatie pentru PSD, pentru primarii corupți, pentru pușcăriași votabili și mai știu eu ce alte minuni și mașinații. Alegerile locale de anul acesta sunt primele pe care le urmăresc exclusiv online și de departe, așa că n-am avut altceva de făcut decât să comentez.

Mulți s-au declarat nemulțumiți și dezamăgiți de votul tineretului (sau absența lui), de faptul că bătrânii au ieșit la vot și au decis încă o dată pentru restul. Așa e în tenis și democrație, cei disciplinați și motivați – pozitiv, negativ, politic sau economic – decid pentru cei pasivi. Internetul în România și, în special, zona de oameni de comunicare, marketing, business și antreprenoriat, e o mare bulă care nu se intersectează aproape deloc cu marele bloc votant și bătrân și mai deloc cu marele bloc nevotant și tânăr.

Sunt două acțiuni concrete pe care le recomand celor din țară pentru alegerile generale din toamna lui 2016:

  1. Blocul votant în vârstă – Vorbiți cu rudele, angajații și prietenii voștri mai în vârstă și care încă văd în PSD un ocrotitor și un benefactor. Aveți câteva luni să le demonstrați cum li se fură căciula în fiecare zi și că au alte șanse, că merită să încerce, că nu se mai poate, că plecați și voi din țară dacă nu își schimbă votul.
  2. Blocul nevotant tânăr – E un grup mai challenging – grătaragii, spărgătorii de sămânță, mestecatorii de șaorma, maneliștii, plictisiții, hipsterii nihiliști, salvatorii de canapea. E foarte divers. Totuși, toți au o aceeași caracteristică – nu le bate nimeni obrazul. Dacă în toamnă ai merge duminică, după biserică, după trezire, în toate locurile în care se adună tineretul (pe bancă în parc, la birt, pe terasă, la păcănele, la restaurant, la șaorma) și i-ai chema la vot? Dacă le-ai zice că merită să încerce să schimbe ceva? Că tu ai fost, că merg și prietenii lor, că nu se poate ca alții să îi conducă. Chiar dacă râd de tine, e suficient să sădești neîncrederea în unul dintre ei, să îi erodeze pe restul, să se întrebe dacă nu cumva fac o prostie că stau. Și poate nu o să stea de data asta.

Să vedem. Bula ta e mai mare decât bula lor?

p.s. pentru pasinonații de istorie, știți ce a pățit URSS când Elțân l-a lucrat din interior și a preluat puterea? Observați tiparele?

Protestele Hexi Pharma și Roșia Montană

Urmăresc ancheta Hexi Pharma, acum extinsă la nivelul întregului sistem medical cu mare interes. E o mafie acolo de neimaginat. Trebuie să citești ancheta condusă de Cătălin Tolontan. Vorbește acolo de modul în care compania condusă de Dan Condrea a câștigat zeci de milioane de dolari în contracte cu statul, cum a cumpărat reactivi ieftini și i-a revândut de zeci de ori mai scump și diluați. Iar primul contract a venit de la spitalul condus de Sorin Oprescu, acum anchetat după un flagrant pentru mită.

Această mafie nu numai că face bani, ci a pus și pune în continuare în pericol viața ta, a familiei, a prietenilor tăi, a tuturor care depind de sistemul public de sănătate. Câți oameni intră în spital în România cu o problemă și ies cu alte infecții sau boli luate din interior? De câte ori te duci la spital și speri să scapi de data asta doar cu ce ai venit? Totuși, doar câteva sute de oameni au ieșit să protesteze împotriva încercărilor de mușamalizare și de trecere cu vederea a infracțiunilor din sistem. Doar câteva sute de oameni au ieșit o singură dată să salveze sistemul medical din România de Hexi Pharma & co.

În 2013, pentru cine își mai amintește, se ieșea în stradă tot împotriva unei companii private. Atunci era vorba de Roșia Montană Gold Corporation, cel mai mare proiect minier auro-argintifer din Uniunea Europeană. S-au vehiculat multe riscuri atunci, suspiciuni de corupție, multă luptă politică. În mod bizar, atunci zeci de mii de oameni au considerat că merită să stea în stradă luni de zile să protesteze. Atunci miza era să salveze țara de investitorul străin, așa că zeci de mii de oameni au ieșit luni de zile ca să oprească un proiect minier într-o localitate din județul Alba.

Nu vi se pare ceva ciudat aici? Sau guvernul tehnocrat are nevoie de puțină liniște să se lămurească și de aceea nu iese lumea în stradă?

România Noului Val – carte, mișcare, proiect de țară, alternativă

Zilele trecute am terminat de citit România Noului Val, proiect la care am contribuit în cadrul campaniei de crowdfunding. O parte din volum e scrisă de persoane cu care am o relație profesională sau personală și cumva marchează un moment important în viață, atunci când cunoscuții tăi încep să scrie în volume de interes strategic pentru țară (chapeau, apropo).

Citez mai jos descrierea cărții (sursa: noulval.ro, tot de acolo e și fotografia):

Volumul reuneste 77 de tineri antreprenori, creativi, inventatori, regizori, voluntari, activisti, tineri diplomati, analisti, consultanti, manageri, ganditori și jurnaliști ce oferă o colecție de viziuni originale de excepție asupra viitorului Romaniei, in contextul revolutiilor culturale globale provocate de tehnologie si de democratizarea cunoasterii. Lucrarea, lansată sub egida Foreign Policy, este un proiect colaborativ inedit. Cartea propune societatii contemporane o incursiune in lumea ideilor inovatoare care stau la baza viitoarei economii globale – lucrarea este împărțită în patru capitole: „Industriile creative. Revoluție cu puterea imaginației”, „Lideri emergenți și leadership românesc în secolul XXI”, „Noua economie a cunoașterii . Antreprenoriatul de a treia generație”, ”Predicțiile Generației Y”.

Nu intru în analiza detaliată a fiecărui capitol, însă un feedback global după ce am citit cartea ar fi că organizarea și integrarea eseurilor în fiecare temă trebuia consolidată pentru că saltul de la cultură la arhitectură și apoi la ONG-uri nu ajută prea mult un cititor neavizat să înțeleagă demersul. În plus, câteva dintre materiale au semănat prea mult cu analize de undergrad sau masterat, citând mult din autori consacrați și oferind prea puțin din experiența personală, pe când altele a mizat prea mult pe o opinie tânără, însă fără un argument puternic și bine definit de experiențe îndelungate pe o temă (acele 10,000 de ore deja parte din mainstream).

Cu toate astea, am rămas plăcut impresionat de faptul că este unul din puținele locuri unde un grup de oameni vorbește deschis despre rețele, socializare controlată și intenționată, respectiv de dezvoltarea unei societăți prin conectarea deliberată a liderilor lor fără a avea iz de securism ceaușist, așa cum din păcate am tot văzut în România ultimilor 25 de ani. Sigur, o parte din autori erau în plină ascensiune în perioada pre Decembristă, însa reformarea și aderarea lor la acest demers nu poate decât să ajute la coeziunea generațiilor.

M-am bucurat să văd o aplecare mare spre diaspora și modul în care și eu, român plecat în străinătate, pot să contribui la indentitatea națională, la cultura și prosperitatea atât at comunității localizate în spațiul românesc, cât și a românilor de pretutindeni (chiar și a celor care cu greu recunosc că sunt români).

Și mai văd un interes coerent pentru democratizarea cunoașterii, monedele digitale, inovația în domeniul energiei, guvernanța digitală și creativitatea, noua direcție în cultură, educația alternativă și transformarea educației prin design, arhitectura deschisă, noua cinematografie, exoeconomia, urbanismul participativ, leadershipul feminin, minorități și rețele, guvernanța corporativă, tehnologiile disruptive, open data, agricultura reinventată, revoluția roboților industriali, explorarea și colonizarea spațiului, comunitățile vulnerabile, gândirea divergentă. Cu toate astea, nu pot să nu remarc faptul că unul din reperele folosite este Roșia Montană și modul în care a mobilizat un număr semnificativ de români, fapt fără precedent dupa Decembrie 89, dar din păcate fără ecou până la momentul publicării acestui articol.

Cartea vine într-un moment de euforie post Noiembrie 2014, cumva potrivită să prelungească raza de speranță văzută de românii care l-au învins pe Ponta și pe Dragnea și pe toți zombii lor prin ore de stat la coada la vot, baterii descarcate pentru postări pe Facebook sau telefoane acasă, la prieteni și rude din țară. Vine într-un moment în care parlamentul țării este folosit drept scut și sabie împotriva justiției dezlățuite și hotărâte să dezvăluie legăturile și afacerile care au ținut România pe loc timp de 25 de ani. Mai e mult de lucru, atât la mentalități, cât și la sistem, nu mai vorbesc de actul de justiție care trebuie să se manifeste asupra multor altor rețele mari și mici care stau și ”sug sângele poporului” ca niște ”bampiri” de-ai lui Caragiale.

Aș vrea să văd mai multe evenimente și mai multă implicare consistentă a autorilor și a rețelelor lor în actuala conversație politică și economică națională, vervă mai multă, voce mai puternică în condamnarea și combaterea sistemului pe care România noului val trebuie să îl înlocuiască. Momentul tăcerii a trecut, e vremea să dialogăm mai mult. Mi-e greu să termin materialul de mai sus pentru că volumul cumva a lăsat demersul neterminat, marchează mai degrabă un început decât o concluzie, un pre-manifest, un exemplu și un ghid versus un postulat intens și clar, cu o direcție unitară. Cred ca aici stă proiectul următor – cum integrarea tuturor demersurilor vârfurilor duce la construcția unei Românii noi, unde există șanse fără noroi și afaceri fără obloane și uneltiri în spatele contractelor.

Proiectul de țară, nu de carte.