Am citit acum o vreme articolul de pe Econsultancy, în care un italian n-a vrut să plătească nota și a fost victimizat pe net (culmea!). Ridicol, dar a fost foarte dăunător pentru restaurantul care a pățit-o. Văd zilnic mii de comentarii și articole care zboară cu Share și Like/Tweet pe internet, fără niciun discernământ. Fiecare dintre aceste fluxuri de texte și imagini pot dăuna la un moment dat unei entități comerciale, spirituale sau individuale.
Chiar dacă apus epoca chain-mailurilor corporatiste, cred că businessurile și brandurile văd singure că s-a schimbat modul în care circulă informațiile și „dezinformațiile”.
Prostim poporul cu televizorul s-a transformat în prostim poporul cu internetul
Când ai 5,6 milioane de utilizatori de Facebook (deși auzisem prin mall un grup de liceeni care se lăudau cu câte 20 de conturi fiecare), când ai un grad de utilizare, la oraș, de 66%, 33% rural, deja trebuie să te implici mai mult în comunicarea pe internet. Dacă nu o faci, s-ar putea să o facă alții în locul tău și nu întotdeauna cu rezultatele cele mai bune pentru brand, pentru imaginea persoanelor implicate în poveste.
Brandule, să nu-ți fie frică de „masele înfuriate”
Mulți experți și specialiși predică pe la conferințe faptul că utilizatorul sau clientul este stăpânul nostru și că el știe cel mai bine. Treaba asta folosită orbește poate să ducă la un faliment rapid.
Trebuie să discerni care dintre persoanele sau entitățile cu care comunici are:
- Intenții bune sau vrea să te ajute
- Dreptate, atât din punct de vedere legal, cât și moral. Ambele sunt obligatorii.
- Relevanță pentru brand și pentru baza de clienți
Orice altceva e zgomot și poate, cu mare grație, fie să rămână ignorat, fie să treacă într-o conversație privată.
Utilizatorule, gândește-te înainte să dai mai departe
Nu da share/tweet/like înainte să înțelegi bine ceea ce a vrut autorul să transmită prin povestea pe care tocmai ți-ai asumat-o. S-ar putea să intri într-un conflict nedorit cu un grup de oameni cu care altfel nu ai avea nimic de împărțit. Mai mult, în funcție de caracterul materialului, s-ar putea să îți afecteze și locul de muncă, așa cum s-a întâmplat prin alte țări.
