Cum alegi un ONG studentesc prin social media

fungift
poza de la Fun gift

Ai ajuns student în București sau prin țară. Articolul ăsta se adresează mai mult celor din anul 1, dar nu îi exclude pe ceilalți. Povestesc din perspectiva anului 1 pentru că acela e din punctul meu de vedere anul potrivit pentru o mică aventură în ONG-uri/organizații studențești, ca alternativă la frecatul grav al mentei prin baruri, terase și cafenele.

Da, am fost și eu ONGist la un moment dat(vedeți tag-ul AIESEC), am fost în AIESEC București timp de aproape 3 ani(de prin 2006) și am învățat o grămadă de chestii – vedeți despre Titus și contul meu de linkedin pentru mai multe detalii.

Da, cred că e importată o experiență pe timpul facultății din următoarele motive:

Studentie, frate (II)

Am ales din nou titlul sugestiv de studentie pentru ca asta am trait din nou si traiesc acum din nou. A fost supertare cat am fost prin AIESEC, vreo 2 ani si jumatate, in care am trait la maximum o gramade de experiente supermisto.

Ce nu am experimentat cu adevarat e viata de student obisnuit, o sa o incerc acum macar pe final de facultate(sper:) ).

Una peste alta, ca sa revin la subiect, ieri mi-am incheiat oficial mandatul de vicepresedinte Com. in AIESEC Bucuresti, festiv, la Muzeul Taranului din Victoriei, impreuna cu vreo 70 de prieteni(membri, alumni, colegi). Nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre ce s-a intamplat dupa.

Am mers acasa impreuna cu Diana, cu ultimul metrou de la Victoriei spre Dristor 2, in care mai multa lume dormea decat era treaza si cei de la Rosal se pregateau sa inceapa curatenia. Eram imbracati foarte frumos amandoi, ca deh, fusesem la ceremonia de takeover inainte si aratam foarte interesant in metrou la costum si ea la tocuri 🙂

Ajunsi la Dristor evident ca nu mai circula nimic spre Grigorescu, unde stau eu, asa ca a trebuit obligat fortat sa luam un taxi. Daca in anii trecuti cand ceream o tura cu taxiul de la Dristor la Grigorescu, trebuia sa ma rog de taximetrist sa ma duca sau sa ii promit mai mult decat era cursa efectiv, de cand cu criza econimica si financiara(sic!) nu numai ca si-au redus tarifele toate firmele de taximetrie, ci acum accepta orice cursa, numai sa isi faca planul de tura.

Am pasit in bloc pe la ora 1 fara 20. Ajunsi sus, ne-am lasat aparatura si alte echipamente auxiliare moderne care le aveam la noi si am fugit jos la cumparaturi pentru ca ghiciti ce? frigiderul era iar gooool 🙂

La chioscul de jos care e inca deschis non-stop, o tanti tinerica vorbea de zor la telefon si pana nu i-am batut in geam nu a venit la noi. Am luat o caserola de muschiulet(stiu, nu e studenteste, dar nu mergea aparatul de feliat si era cea mai ieftina varianta), o paine vai de capu ei, un ketchup si ne-am intors sus.

Locuiesc intr-o garsoniera de 36 mp cu fratele meu, care coincidental, in noaptea trecuta vroia sa doarma. Ne-am refugiat in bucatarie amandoi, unde la o masuta langa cuptorul cu microunde, am papat de zor paine prajita cu branza si muschi+ketchup, savurand sampania de 1l si jumatate primita la takeover si sarbatorind in mod inedit 1 and si 5 luni.

Studentie, frate

Azi am trait cu adevarat studenteste pentru prima data. De 3 ani aproape fac umbra Bucurestiului si niciodata nu am experimentat ceva asemanator zilei de azi.

De ce? Mereu am avut exact cat trebuia(bani). Ce s-a intamplat de data asta, a fost o raritate. In februarie si martie am fost de 5 ori pe Valea Dorului si mi-am luat o placa noua de snowboard. In total am spart undeva la peste 1000 lei. Peste puterea mea de acoperire, aveam sa imi dau seama la inceputul asta de Aprilie.

Ziua in esenta ei a fost ”ordinary”, ca sa pastrez tonalitatea de ieri. M-am trezit de dimineata la 8(rar eveniment in ultima vreme), am lucrat la licenta(da! chiar am inceput) si apoi am deschis televizorul si am comutat internetul pe Revolutia din Basarabia(despre care nu o sa detaliez azi, ci abia dupa ce va avea un rezultat concret mai palpabil decat incendii si controverse).

Asta pana pe la pranz, moment in care am simtit chemarea cantinei.

M-am urcat in metrou, am devorat ultimele articole din Dilema Veche(nici despre ele nu o sa detaliez), referitoare la moartea jurnalismului (?!), care de fapt a ajuns sa se transforme. M-am intalnit cu Alex, unul dintre debitorii mei, care m-a fericit cu returnarea sumei impresionante de 15 lei.

Am luat-o agale spre cantina, unde dupa 5 lei cheltuiti, mi-am satisfacut chemarea.

Partea interesanta vine abia aici. Pe seara, cand m-am vazut cu Diana in parc la Unirea(fiind falit, optiunea de bar/cafenea nu mai era viabila), a inceput din nou sa se faca simtit stomacul meu nesatul.

Mai aveam exact 10 lei in buzunar.

Am mers la Mega Image Unirii si am inceput sa urmaresc rafturile intr-un mod strain mie – cautand cel mai mic pret.

Lista mea de cumparaturi:

1 bucata pateu ieftin
6 bucati oua ieftine
1 bucata iaurt no name
+una bucata paine(asta de la mine de la bloc:) )

Total casa: 10 lei

Ajuns acasa, am transformat materia prima in ceea ce a fost cea mai satioasa cina din ultimele zile:

O omleta cu urme de ketchup de pe 2 tuburi goale din frigider si paine cu pateu ca si garnitura.
Desert – iaurt cu paine.

A fost extraordinar!

Recomand tuturor cu caldura meniul Student.

Maine dimineata o iau de la capat, cred ca fac inca o omleta ca sa ajung pana la bancomat pe la pranz, de unde sper sa scot mai mult decat cei 0.42 lei cat mai am acum.

Cred ca e o lectie foarte importanta pentru mine aici. Am redescoperit valoarea banului, care incepusem sa o dispretuiesc faorte mult in ultima vreme; valoarea a 10 bani, care pot face diferenta intre o paine sau nu, intre masa completa sau doar cateva chestiute pe masa, 1/6 dintr-un ou, brusc , banii au devenit mai pretiosi putin si voi deveni mai precaut si strangator cu ei

Sanatate si virtute tuturor 🙂

p.s. ca sa explic poza de mai sus, e din Piata Sudului, scaunul 2, randul dinspre Aparatorii Patriei. Dragostea poate incepe aici ma duce cu gandul la fie un cuplu care devine constient de dragostea reciproca ce ii leaga, fie de cineva care a facut sex pe acel scaun si, in cazul acesta, dragostea s-a si oprit aici probabil, pt ca nu pot sa imi imaginez o scena de sex la metrou in cadrul unui cuplu stabil 🙂