De ce nu merita sa mergi pe trotuar

– poza e făcută pe Camil Ressu – undeva pe lângă Amiral – un mare canal scos în afară pe pista de bicle

E duminică seara şi am ajung în sfârşit acasă. N-am apucat weekendul ăsta să ajung nici la Ciclopromenada nocturnă 3, nici la Bikewalk 6, pentru că programul meu e total dubios în perioada asta, mai precis vineri seara am fost terminat de oboseală, iar azi am fost plecat la o întâlnire care s-a prelungit cu vreo 3 ore peste cât era programată. N-am stat însă degeaba, ci am mers şi vineri şi azi cu bicicleta, în total vreo 45 de km, dintre care cei de azi cei mai enervanţi 10 km de când mă ştiu.

Vroiam iniţial să înjur un pic în articolul ăsta, dar am zis că mai bine o dau constructiv, că apoi pot să mă şi mândresc cu articolu 🙂

Că tot a fost 13 azi, nu puteam să scap fără un mic dezastru, mai ales că deja auzisem câteva poveşti mişto.

M-am împiedicat eu de ASE prima dată cînd am zis că fac facultatea acolo. Proastă alegere. Bine că am schimbat. Eh, însă împiedicatul meu nu s-a oprit doar la învăţământ, ci şi într-o groapă din faţa clădirii din Piaţa Romană. Mergeam şi eu ca omul pe trotuar(mare prostie) şi dintr-o dată se denivelează drumul. Combinaţia dintre faptul că eram în picioare şi acceleram şi brusca denivelare era să mă arunce în bot.

Norocul meu e că am învăţat să cad. De fiecare dată când m-am apucat de un sport nou, primul lucru pe care l-am învăţat să îl fac a fost să cad astfel încât să minimizez pagubele. Aşa am făcut şi de data asta şi m-am ales doar cu o julitură la un genunchi(nimic major) şi am pus mâinile un pic jos(noroc de mănuşile mele, care mă apără şi de julituri).

M-am ridicat eroic, am tras nişte mame, taţi, dumnezei şi am plecat eroic mai departe.

Am mers mai mult pe trotuar tocmai ca să experimentez în continuare cât de proaste sunt şi să vă povestesc aici:

• pe pistele de bicilete sunt gropi, bariere, stâlpi, canale, şanţuri şi alte denivelări
• pistele de biciclete trec printre diverse locuri strâmte sau prin faţa chişcurilor de ziare/bilete
• pistele de biciclete sunt locuri de parcare pentru cocalarii care ocupă trotuarele cu maşinile lor
• pe piste se plimbă tate babele şi toţi moşii şi nici de-al naibii nu s-ar da la o parte
• pe trotuare îşi mai plimbă şi meltenii copiii exact pe pista de bicicletă – nici ăştia nu se dau la o parte
• desigur, bordurile de la trecerile peste câte un drum te provoacă să faci puţin trial bike, să le salţi, pentru că altfel îţi faci praf janta
• la trecerile de pietoni nu prea ţi se dă prioritate în intersecţie, chiar dacă e verde la semafor
• pe trotuar ai mari şanse să stârneşti o haită de câini, care stă la pândă – apropo, nu fugi de ei, ci mai degrabă pocneşte unul dintre ei cu piciorul şi scapi. Dacă fugi, s-ar putea să te accidentezi şi nu merită. Mai bine pui la respect o potaie 🙂
• trotuarele unde nu ai pistă de bicicletă sunt de obicei prea înguste pentru tine şi ceilalţi pietoni, deci pierzi mult timp evidtându-i

Cam astea sunt motivele pentru care nu o să mai merg pe trotuar cu bicicleta. De azi o să circul numai pe stradă!