CAPITOLUL 2. Relațiile publice online ca instrument de influențare

2.1. Procesul de influențare în mediul online

Influența socială este o acțiune exercitată de către o persoană sau un grup orientată spre modificarea acțiunilor și manifestărilor alteia. Ea se asociază cu procesele de socializare, învățare socială sau comunicare și poate fi considerată o formă specifică a puterii, dar efectele îi sunt puternic influențate de contextul în care se operează. Cele două condiții ce trebuie să fie îndeplinite pentru ca procesul de influențare să aibă loc sunt:

  1. Trebuie să existe un consens tacit al entităților implicate și asupra valorilor împărtășite, dar și al efectelor probabile produse
  2. Inițiatorul influenței trebuie să dețină un grad acceptabil de competență și informație, intențiile lui fiind percepute ca pozitive

Înainte să discutăm despre rolul relațiilor publice în procesele de influență, e nevoie să vedem care sunt teoriile psihologice lansate de cele două mari școli – cea americană și cea rusească. Behaviorismul, o teorie psihologică  lansată în Statele Unite de către John Watson, a stabilit multe dintre reperele studiului influenței, de exemplu componentele atitudinii (cognitiva learn, afectiva like, comportamentala do). Psihologia cognitivă și cea experimentala au mers puțin mai departe, identificând modul în care oamenii iau decizii, studiind circuitele din creier.

Școala americana și școala rusă au ajuns aproximativ la aceleași concluzii în domeniul influenței, mergând însa pe căi diferite. Cea mai reprezentativă este cea a lui V.G. Krasiko, care  spune că influenţarea psihologica este activitatea psihosocială realizată, în diverse forme şi cu mijloace diferite, asupra altor indivizi și grupurilor acestora în scopul transformării sau schimbării caracteristicilor psihologice ale individului (concepţiile, opiniile, atitudinile, obiectivele şi stereotipurile comportamentului său), ale normelor de grup, opinia publică sau trăirile care mediază activitatea şi comportamentul oamenilor.

Kelman, preocupat fiind de diferențele calitative între schimbările de opinie, a împărțit influența socială în trei procese: conformare, identificare și internalizare. Fiecare dintre acțiunile de relații publice digitale trebuie să contribuie la purtarea reprezentanților publicurilor prin cele trei etape ale procesului de influențare.

Așadar, o campanie de influențare transmite informațiile printr-un proces planificat și are menirea să schimbe sau să întărească percepții, atitudini și comportamente ale publicurilor țintă. Rolul relațiilor publice este de a constitui un cadru pentru construcția campaniilor de influențare, cu ajutorul unei strategii bine definite, transferată apoi în tactici clare și cu obiective precise.

Însuși scopul activității de relații publice este construcția de relații reciproc avantajoase între organizație și publicuri, prima exercitând acțiuni de influențare asupra percepțiilor celei de-a doua. Canalele pe care le vizează activitățile de relații publice online trebuie să fie în așa fel alese și eforturile în așa fel dozate astfel încât procesul de influențare să se desfășoare în canalele stabilite de obiectivele de comunicare (detaliate în capitolul următor).

2.2. Media proprii, Media cumpărate și Media dobândite

După ce am clarificat conceptele legate de procesul de influențare, pentru un antreprenor sau manager de întreprindere mică sau mijlocie e nevoie să înțeleagă clar distincția între tipurile de media pe care le are la dispoziție, deoarece de această înțelegere depinde distribuția de eforturi, bugete și strategii, respectiv tactici de comunicare online alocate pentru atingerea obiectivelor.

Cea mai simplă tehnică de la care se poate porni este să împărțim ceea ce avem și să stabilim ceea ce dorim să realizăm în materie de prezență online. Pentru unele tipuri de prezențe trebuie să plătim, pe altele le avem deja în protofoliu, pe celelalte le vom obține, dacă primele două le-amutilizat în mod coerent, consecvent și în linie cu strategiile proprii, dar și luând în calcul specificurile fiecărui canal.

Media proprii sunt canalele deținute de către întreprindere, cele pe care le controlează în totalitate. În această categorie intră website-urile, pagina proprie de Facebook, contul de Twitter și alte canale pe care mai avem prezențe proprii (Youtube, Trilulilu, Flickr, etc.). Aceste prezențe necesită întreținere constantă și un comportament din partea titularului similar cu cel al echipelor editoriale din spatele unei publicații online. Echipa se asigură de fluxul constant de conținut pe toate aceste platforme, comunicând atât elemente de brand, cât și știri, noutăți sau fotografii, respectiv mesaje video ce reflectă sau întăresc cel puțin o valoare a companiei.

Media închiriată sau media plătită este reprezentată de prezențele pe alte bloguri, site-uri, bannere online, advertoriale, campanii de conținut, Facebook Ads, Google Ads, toate tipurile de reclame intră în categoria aceasta. Acest tip de media se numește publicitate online tradițională și are marele avantaj de a putea fi implementată foarte rapid, la cerere și cu un grad destul de mare de control, păstrând în același timp și scalabilitatea demersului. El reprezintă un mod foarte la îndemână pentru ca întreprinderile mici și mijlocii să comunice mesajele de marcă sau de vânzări în mediile în care utilizatorii de Internet petrec cel mai mult timp. Spre deosebire de media proprii, media închiriată nu necesită o echipă de conținut, însă e necesară și aici expertiza unei agenții sau a unui consultant care să asigure o eficiență cât mai bună a campaniilor.

Media dobândită este reprezentată de fani, prieteni, clienți satisfăcuți care au scris despre experiența lor cu echipa întreprinderii, cu produsele, colaboratori mulțumiți, cei care nu sunt plătiți să scrie despre marcă, dar, cu toate astea, o fac. Într-o altă accepțiune, media dobândită poate fi asimilată cu rezultatele eforturilor de relații publice, generând apariții media fără să fi plătit servicii publicitate în prealabil. Odată cu apariția rețelelor de socializare online, acest sens a fost completat cu referințele publicate de către fiecare utilizator, pe propriile sale canale.

Tip de media

Definiție

Exemple

Rol

Beneficii

Provocări

Media proprii

Canalele controlate de o întreprindere

Website

Blog

Cont de Twitter

Pagină de Facebook

Construiește o relație pe termen lung cu consumatorii exitenți și potențiali

Control

Eficient

Longevitate

Versatilitate

Audiență de nișă

Fără garanții

Greu scalabile

Media plătite / închiriate

Compania plătește pentru a beneficia de expunere mediatică

Bannere

Reclame în căutări

Sponsorizări de conținut

Catalizator care aduce vizitatori pe media proprii și generează media dobândite

La îndemână

Scalabil imediat

Control

Aglomerarea mesajelor

Rate de răspuns în scădere

Credibilitate redusa

Media dobândite

Utilizatorul de Internet devine canal de comunicare

Recenzii

Apariții spontane, preluări

Materiale virale

Contribuie la credibilitatea produsului și la întărirea percepției de calitate asupra mărcii

Credibilitate

Rol cheie în vânzări

Transparent

Longeviv

Lipsa controlului

Scalabilitate limitată

Greu de măsurat

Tabel nr. 1 – Media proprii, media inchiriate, media dobândite

Conceptele sunt în continuă evoluție, ele adaptându-se la noile rețele sociale, canale de conținut sau oportunități de publicitate apărute ca urmare a progreselor tehnologice în programare, design, infrastructură și acces la servicii de Internet de mare viteză. Esența utilizării lor corecte este, însă, constantă – integrarea. Media plătite, dobândite și proprii trebuie să funcționeze într-un tandem care să crească relevanța comunicării atât pentru consumatori (publicurile țintă), cât și pentru întreprinzători, ajutând la creșterea afacerii. Specialiștii în comunicare știu cum să susțină o campanie de relații publice derulată în mediul online atât pe canalele proprii, cât și pe canale plătite, ambele tipuri de canale având ca parte din obiectiv generarea de prezențe reprezentate de media dobândite.

Media dobândită capătă o importanță sporită deoarece reprezintă o formă de dovadă socială pentru marcă și produs, o validare din partea unor lideri de opinie sau a unei părți a publicului țintă. Această validare dă credibilitate demersului de comunicare și accentuează rezultatele lui, maximizând investiția făcută în canalele proprii și cele plătite.

Un exemplu foarte bun în sensul acesta este decizia de cumpărare a unui aparat electronic (televizor sau laptop), care poate fi influențată în mod pozitiv de către o campanie publicitară care pune în prim plan o serie de recenzii ale unor persoane văzute ca experți în domeniul tehnologiei. Această metodă funcționează pentru că, pe de-o parte, dă un grad mult mai mare de vizibilitate recenziei, care altfel ar fi fost limitată la audiența blogului sau website-ului expertului respectiv, și, pe de altă parte, pentru că se bazează pe credibilitatea deja construită a acelui expert, el nefiind în poziția de a-și compromite imaginea promovând un produs de care nu a fost convins.

Abordarea integrării celor trei canale și crearea de mesaje personalizate pentru fiecare tip de public, respectiv, canal reprezintă un pas în plus spre crearea de valoare adăugată pentru consumator încă din campaniile de relații publice, ajutându-l să ia o decizie ușoară și informată despre produsul pe care îl promovează antreprenorul.

2.3. Canale de comunicare online în 2012 – România și context internațional

Înainte să dezvoltăm contextul în care operează specialiștii în relații publice online, e important să clarificăm pentru întreprinzător câteva aspecte legate de Internet, website-uri, rețele de socializare, bloguri, fiecare cu particularitățile lor. De aceea, această parte a lucrării începe cu o scurtă trecere în revistă a canalelor de comunicare online, împreună cu utilizările lor cele mai frecvente, punctate atât de specialişti, cât şi din observaţiile efectuate asupra celor două campanii introduse ca studii de caz în această lucrare.

Website-ul este, conform definiției din dicționarul Merriam Webster, un grup de pagini de pe Internet ce conțin legături dinamice între ele și care sunt puse la dispoziție de către un individ, o companie, o instituție educațională, un guvern sau o organizație. Primul website a fost făcut public în 1992. Deşi utilizările unui website sunt, practic, nelimitate, câteva din cele mai importante pot fi: website-ul de relații publice, website-urile de știri, website-urile de promoții și website-ul de comerț. Fiecare din aceste website-uri are propria lui menire, dată chiar din denumire. Astfel, website-ul de relații publice are rolul de a îndeplini obiectivele de relații publice – comunică o cauză, schimbă o percepție – website-ul de știri relatează evenimentele cotidiene – website-ul de promoții găzduiește un concurs, o promoție a unui comerciant – website-ul de comerț reprezintă un punct de vânzare pe Internet pentru produse și servicii.

Facebook este o rețea de socializare fondată în 2004 de către Mark Zuckerberg, într-o cameră de cămin din Statele Unite. În 2012, rețeaua a atras peste 900 de milioane de utilizatori, dintre care 4,7 milioane doar în România, și este unul din cele mai utilizate website-uri de pe Internet. Activitățile pe care utilizatorii le desfășoară în cadrul rețelei pot fi utilizate în scopuri de marketing și relații publice cu ajutorul paginilor de companii și a reclamelor personalizate. Principalul rol al Facebook în efortul de relații publice și comunicare este acela că mărcile/întreprinzătorii pot monitoriza, deschide și interveni în conversații despre produsul sau serviciul oferit, pot discuta despre alte produse și servicii de pe aceeași piață, pot identifica probleme sau oportunități de comunicare din discuțiile pe care le poartă cu utilizatorii platformei. Mai mult, Facebook poate fi folosit și ca platformă de desfacere pentru produse sau servicii, cu ajutorul reclamelor personalizate, prin invitații la evenimente sau prin distribuția de mostre.

Twitter este o rețea de socializare online și un serviciu de microblogging (mesajele publicate nu pot depăși 140 de caractere) ce a fost lansat în 2006 de către Jack Dorsey. În 2012, Twitter avea 140 de milioane de utilizatori, dintre care aproximativ 50.000 în România, și generează sute de milioane de mesaje în fiecare zi sub formă de fluxuri la care alți utilizatori se pot abona (Follow). Utilizatorii pot schimba mesaje publice între ei (Mention) sau private (Direct Message). Cu toate că nu se poate compara cu rata de adoptare a Facebook, Twitter are între utilizatorii ei cei mai activi vedete, jurnaliști, bloggeri, experți din mediul online, antreprenori sau sportivi. Este un mediu prin care un întreprinzător poate să creeze conexiuni noi cu mai mare ușurință decât prin utilizarea altor canale. Spre exemplu, pentru specialistul de relații publice, Twitter poate fi o unealtă potrivită pentru comunicarea cu jurnaliștii în vederea diseminării unei știri sau cu vedetele pe care și le dorește la un eveniment.

Linkedin este cea mai cunoscută rețea de socializare orientată spre mediul de afaceri. A fost lansată în 2003 și a adunat peste 150 de milioane de utilizatori în toată lumea (2012). În România, ea a strâns peste 700.000 de conturi (2012), însă mai puțin de 550.000 de vizitatori îi trec pragul lunar. Rețeaua se bazează pe crearea unei rețele digitale de contacte de afaceri prin care utilizatorii să își poată atinge mai ușor obiectivele de business sau de carieră. La noi în țară, Linkedin este folosit drept CV online și mediu de comunicare business to business. Așa cum se poate observa și mai sus, un întreprinzător poate să își formeze o rețea proprie de furnizori, angajați, clienți, potențiali parteneri, deoarece i se facilitează accesul pe platforma în care utilizatorii se așteaptă să fie incluși în asemenea demersuri de comunicare.

Foursquare este o rețea de socializare bazată pe localizarea prin satelit cu ajutorul telefoanelor moderne. A fost lansată în 2009 și are la ora actuală (2012) aproximativ 20 de milioane de utilizatori, dintre care 41.933 în România. Rețeaua se bazează pe faptul că utilizatorii își semnalează prezența într-un loc sau altul din oraș, cu ajutorul funcției de Check-in, respectiv lasă indicații și sfaturi despre locurile pe care le-au vizitat. Există un sistem de recompensare a utilizatorilor fervenți, precum și un mod de a urmări clienții fideli (cine are cele mai multe Check-in-uri într-un loc, devine „primar”). Prima și cea mai la îndemână utilizare este oferirea unei recompense pentru activitatea de Check-in – utilizatorul va fi mulțumit că este recompensat pentru activitatea de relații publice pe care o desfășoară fără să fie foarte conștient – funcționează foarte bine pentru cluburi, restaurante, dar și pentru evenimente mari. A doua utilizare este cea legată de recomandări/sfaturi – dacă activitatea este încurajată, poate să genereze trafic în magazin, restaurant, club sau în centrul de evenimente. Mai mult, aceste mesaje pot fi preluate și folosite apoi în alte componente ale campaniei de relații publice.

Youtube este o platformă de conținut video publicat de către utilizatori. A fost creat de fondatorii PayPal(una din cele mai mari companii din domeniul plăților electronice) în 2005 și a devenit cel mai mare furnizor de conținut video de pe Internet. Cu toate că majoritatea materialelor au fost încărcate de către utilizatori obișnuiți, o parte sunt produsul caselor de discuri, ale corporațiilor media și ale companiilor care vor să intre în conversația multimedia derulată pe acest canal. Dincolo de publicarea reclamelor de la televizor, întrerprinzătorii pot folosi această platformă pentru a furniza conținut util sau amuzant potențialilor consumatori. Un exemplu în acest sens poate fi un mesaj video prin care se răspunde la cea mai frecventă întrebare pe care utilizatorii produsului/serviciului o pun pe Internet. Un alt exemplu este lansarea de clipuri – serial, prin care utilizatorul este pus să aleagă între mai multe variante ale poveștii, finalitatea fiind faptul că el are o experiență interesantă cu marca/produsul/serviciul și este predispus să distribuie prietenilor materialul vizionat.

Flickr este un serviciu de găzduire pentru imagini, în primul rând, dar și pentru conținut video. Dincolo de aceste servicii, el a evoluat și într-o rețea de socializare, după ce a fost fondat în 2004 de către Ludicorp și achiziționat în 2005 de Yahoo. Platforma este folosită în principal de bloggeri pentru a-și găzdui fotografiile la o calitate ridicată. La mijlocul lui 2011 erau peste 51 milioane de membri înregistrați, dintre care câteva sute de mii în România. Această platformă poate fi folosită pentru a stimula popularizarea de fotografii ce au legătură cu tema de relații publice pe care o pune în prim plan campania. Mecanismul poate să se bazeze pe contribuția utilizatorilor platformei sau poate să provoace un public din alt mediu să folosească platforma pentru a contribui la campania dată.

Blogul este, în esență, un website ce conține o înșiruire de articole publicate la un anumit interval de timp, ordonate, de obicei, cronologic și scrise de un individ, de un grup sau de o entitate (companie, organizație). Deși inițial blogurile erau construite asemănător cu jurnalele, în timp, ele au evoluat în instrumente de opinie și informare, dar și în rețele de socializare, bloggerii formând o comunitate proprie. Primele bloguri se pare că au apărut în 1994, însă abia peste 10 ani au intrat cu adevărat în spațiul public. În lume, conform NMIncite.com, există peste 181 milioane de bloguri, iar în România, există, conform Zelist.ro, aproximativ 60.000 de bloguri, citite de aproape 3 milioane de oameni.

Din punct de vedere al utilității pentru o afacere, blogul este un instrument de comunicare cu un potențial foarte mare. El poate deveni un canal principal și credibil de informare și dialog pentru publicul țintă al afacerii, poate deveni un centru de conversații și sugestii de îmbunătățiri pentru produsele și serviciile companiei sau poate deveni un foarte bun canal de vânzări. Dacă privim blogurile (cele existente și foarte citite) din perspectiva de vehicule media, ele pot constitui foarte buni purtători de mesaj și factori de vizibilitate pentru campaniile de relații publice online. Bloggerul poate acționa în rândul cititorilor lui precum un lider de opinie în sens clasic, parte din strategia de relații publice în doi pași – abordarea comunității prin intermediul persoanelor influente în acea comunitate, cu scopul de a credibiliza demersul.

Wiki-ul este un tip particular de website prin faptul că fiecare utilizator poate, în anumite condiții, să modifice, adauge sau să șteargă conținut folosind fereastra de navigare. Ele pot fi folosite ca website-uri publice sau pot fi folosite drept intranet-uri, ca instrument de înmagazinare și organizare a informațiilor dintr-o companie. Așa cum am spus mai sus, wiki-urile pot folosi drept sisteme de management pentru informațiile adunate în jurul unui produs, unui serviciu, unei categorii de produse sau servicii, respectiv poate servi drept enciclopedie de recenzii și opinii legate de o afacere.

Deși este o rețea de socializare aflată încă în faza de testare, Pinterest a atras foarte multă antenție, popularitate și un număr mare de utilizatori în timpul scurt de la lansare (martie 2010). Această rețea se bazează pe un sistem de suporturi digitale pe care utilizatori le pot popula cu fotografii sau clipuri video pentru a forma colecții pe care alți utilizatori le pot urmări și față de care își pot exprima aprecierea sau le pot lua pe propriile suporturi. Pinterest are în acest moment (2012) în jur de 11 milioane de vizitatori din întreaga lume și aproximativ 120.000 de vizitatori în România.Utilitatea cea mai mare pentru companii poate fi prezentarea într-un mod interesant și inedit a produselor și a serviciilor folosite într-un context cu care utilizatorii de Pinterest să rezoneze. O altă utilitate a platformei ar putea fi cea de magazin online, în special pentru produsele și serviciile de tip aspirațional – modă, coafuri, accesorii, tehnologie de ultimă oră etc.

Ar fi superficial să spunem că acest nomentclator este acoperitor pentru mediul online. Există mult mai multe rețele de socializare, mult mai multe tipologii și moduri de clasificare pentru canalele de comunicare online. Mâine ar putea să se nască o paradigmă complet nouă asupra modului în care consumăm informația, așa cum Internetul a schimbat modul în care relaționăm, învățăm, cumpărăm și ne informăm. De aceea, orice întreprinzător trebuie să fie pregătit pentru intrarea pe Internet, dar și pentru adoptarea rapidă a unor canale noi, aflate în expansiune. Însă până să ajungem acolo, trebuie să cunoaștem contextul în care operăm pentru a beneficia de toate avantajele lui.

În ultimii ani, Internetul a cunoscut o creștere a ratei de adoptare în întreaga lume, la final de 2011 înregistrându-se de cinci ori mai mulți utilizatori decât în 2000, nu mai puțin de 2,2 miliarde de oameni fiind conectați la rețeaua globală. Lucrul acesta nu poate decât să însemne că Internetul este un canal de comunicare extrem de important și va continua să fie pentru încă 20-30 de ani. Rata de penetrare a Internetului, la ora actuală, arată că numărul de utilizatori de Internet raportat la numărul de locuitori este mult mai mare în zonele cu economii puternice și cu distanțe mici între clasele sociale, din punct de vedere financiar. Putem trage de aici următoarea concluzie: orice utilizator de Internet este un potențial consumator, deoarce își permite să cumpere accesul la rețeaua globală, pe lângă cele necesare pentru satisfacerea nevoilor de definite de bază.

Regiunea

Rata de penetrare a Internetului (decembrie 2011)

America de Nord

78,6%

Australia/Oceania

67,5%

Europa

61,3%

America Latină

39,5%

Orientul Mijlociu

35,6%

Asia

26,2%

Africa

13,5%


Tabelul nr.2 – Rata de penetrare a Internetului în lume (2012)

Europa se află pe poziția a treia în clasament, cu 500 de milioane de utilizatori de Internet la data de 31 decembrie 2012. Și aici putem observa aceeași distribuție a ratelor de penetrare ridicate în țări precum Norvegia, Suedia, Olanda, Luxembrug, Danemarca, Finlanda, Elveția, Germania sau Marea Britanie. În aceste țări, peste 80% din populație are acces la Internet. Prin contrast, țările mai puțin dezvoltate din Europa se află la coada clasamentului.

Din păcate, și România face parte dintre ele, cu o rată de penentrare a Internetului puțin sub 40%. Cu toate acestea, există undeva la peste 9,1 milioane de utilizatori de Internet în țara noastră, dublu față de Serbia și cu 30% mai mulți decât vecinii maghiari, conform datelor furnizate de internetworldstats.com.

Mai jos se poate vedea cum a crescut numărul de utilizatori de Internet din țara noastră în ultimii 10 ani:

Figura nr.1 – Evoluția utilizatorilor de Internet în România

Am marcat evoluția utilizării Internetului în România. Întrebarea imediat următoare este: ce fac toți acești utilizatori de Internet? Unde stau ei? Ce tipuri de conținut consumă? Înainte să ne concentrăm pe țara noastră, trebuie să observăm ce se întâmplă la nivel global, pentru a ne forma o idee despre oportunitățile pe care le oferă, la ora actuală Internetul.

În fiecare zi (in 2012), pe Internet se consumă peste 700.000 de gigabyte de infomație, sunt trimise 294 de miliarde de email-uri, sunt scrise și publicate 2 milioane de articole pe blog-uri, Facebook primește 172 milioane de vizitatori, Twitter este vizitat de 40 de milioane de utilizatori, 864.000 de ore de conținut video sunt încărcate pe Youtube și apar peste 1200 de aplicații noi în magazinul virtual Apple iStore. Nici pe Internetul mobil lucrurile nu stau mai puțin spectaculos – 28% din utilizatorii de Internet accesează rețeaua prin terminale mobile, în lume existând aproximatv 1,2 miliarde de abonamente de date active, iar Asia este lider detașat și în această privință.

La ora actuală, cele mai accesate 10 site-uri din lume, conform Alexa.com, sunt Google, Facebook, Youtube, Yahoo, Baidu.com, Wikipedia, Windows Live, Twitter, QQ.com și Amazon.com. Se poate observa cu ușurință faptul că cinci din cele zece website-uri sunt rețele sociale de un anumit tip, 3 dintre ele sunt motoare de căutare, există o enciclopedie în top, 2 portaluri și un singur magazin online – comunitate. Pentru România, topul nu diferă prea mult, primele cinci poziții fiind ocupate tot de Google, Facebook, Youtube și Yahoo. Diferențele locale sunt platforma de blogging a Google – Blogspot – precum și website-ul de seriale și clipuri pirat – vplay.ro (RIP) – dar și WordPress.com, respectiv magazinul online okazii.ro, cel mai mare bazar online de la noi.

Mai există un top al website-urilor din România care conține strict website-uri românești, cu conținut doar în română și care se adresează pieței locale – SATI. SATI semnifică studiul de audiență și trafic de Internet și este un instrument de auditare unitar prin care site-urile web sunt evaluate din următoarele puncte de vedere: măsurare trafic, măsurare audienţă şi determinarea profilelor socio-demografice ale vizitatorilor, dar şi obţinerea de informaţii generale referitoare la utilizarea Internetului în România. De aceste date sunt interesați mai multor categorii de jucători: agenţii şi clienţi de publicitate, editori de site-uri web şi regii.

Observăm că, de data aceasta, în top predomină site-urile de știri care fac parte dintr-un trust de presă, un portal și un forum, respectiv două publicații de scandal. Mai observăm că un singur trust are două website-uri în top 10, stirileprotv.ro și gandul.info, ele aparținând grupului Mediafax Group.

Mergând mai departe, în domeniul rețelelor sociale, în România sunt notabile nu mai puțin de nouă astfel de platforme. Desigur, liderul absolut și deocamdată incontestabil pentru cel puțin 2-3 ani este Facebook, cu 4,7 milioane utilizatori (deci aproximativ jumătate din utilizatorii de Internet din România in 2012), urmat de două rețele locale – TPU.ro și Trilulilu.ro, cu câte peste 2 milioane de vizitatori unici. Mai sunt prezente în România Linkedin, Twitter, Foursquare, Pinterest și Netlog, plus o serie de alte rețele cu număr mic de utilizatori.

Blogurile au fost măsurate prin SATI în 2011 și s-a ajuns la cifra de aproape 3 milioane de cititori, însă aceștia sunt împărțiți pe aproximativ 65.000 de bloguri din țara noastră, din care mai puțin de 7.000 au scris cel puțin un articol într-o săptămână. Am vorbit separat despre bloguri pentru că abordarea acestui tip de canal este diferită față de abordările pe website-urile de știri/conținut, diferită față de rețelele de socializare și foarte diferită față de motoarele de căutare.

După cum s-a putut observa mai sus, nu ducem nici pe departe lipsă de canale de comunicare online. Totul este ca întreprinderile care își doresc o prezență solidă pe aceste platforme să înțeleagă rolul lor, stilul de comunicare de adoptat pe fiecare plaformă în parte, integrarea tuturor platformelor alese în planul și strategia de comunicare, totul pentru a contribui la efortul general de relații publice. Datorită dezvoltării Internetului, orice antreprenor are acum acces la o piață globală și poată să construiască un univers de comunicare și relații publice cu mult mai multă ușurință, dar și provocările sunt mai mari în lupta pentru captarea atenției și interesului utilizatorilor de Internet.

Capitolul 1 | Cuprins | Capitolul 3

3 thoughts on “CAPITOLUL 2. Relațiile publice online ca instrument de influențare”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *