Oamenii de comunicare nu ar trebui sa fie aroganti

Sursa foto - www.cdc.gov

Lucrez în domeniu, așa că îi văd în fiecare zi.

Unii sunt la locul lor, liniștiți, își fac treaba, își știu locul. Alții, în schimb, își dau aroganțe, se dau mari cu ce spoturi și campanii fac ei, se consideră cel mai important punct din piață.

Nu vorbesc aici doar de publicitari, ci și de oamenii de marketing, PR, comunicare online. Deh, până și eu am căzut în plasa asta de câteva ori – am zis că oamenii de la comunicare sunt cei mai importanți din tot lanțul de producție.

Mulți dintre ei uită că în spatele produselor sau brandurilor pe care le promovează stau zeci sau sute de experți, ingineri, avocați, tehnicieni, echipe de muncitori. Ei sunt cei care aduc produsul final pe care tu, ca om de marketing/comunicare/PR îl propagi, îl promvezi, îl vinzi grupurilor țintă.

Cred că ar trebui să ne uităm cu mai mult respect și admirației la ei.

Eu cu siguranță o să o fac.

Retrospectiva 2010 si cuvant inainte pentru 2011

Symbole-ro
Image via Wikipedia

Recitind un articol mai vechi de pe blog, mi-am găsit promisiunile pentru 2010. Ia să vedem ce s-a întâmplat de acolo și ce am făcut în plus:

(am înverzit toate lucrurile îndeplinite și am înroșit ce nu am făcut)

În 2010 o să mă ocup muuulte lucruri, așa cum am făcut și în 2009, însă mai cu spor și cu rezultate și mai mari.

  • lucrez la STANDOUT, unde abia aștept noile campanii, pe 2010
  • voi face promovarea online și probabil câteva strategii de marketing, din nou, pentru Snow Explosion 2 și Beach Explosion – în derulare și campania pe 2011
  • voi face campania de social media pentru TEDxBucharest 2010 – 600 de participanți
  • am de făcut câteva site-uri în wordpress
  • voi scrie mai bine pe blog, mai de calitate și cu informații mai interesante
  • voi învăța să scriu și să desenez mai bine decât o fac acum
  • voi învăța 3D
  • mă voi înconjura de prieteni cât mai mult timp posibil(că și așa majoritatea din lucrurile de mai sus au fost profesionale)

În plus, în 2010 am mai punctat câteva reușite mișto de tot: Continue reading Retrospectiva 2010 si cuvant inainte pentru 2011

2009 Taiat 2010 – introretrospectiv

Mai sunt mai puțin de 12 ore până când trecem dintr-un an în altul, calendaristic vorbind, după sistemul de măsurare Iulian(care ține cont de nașterea lui Iisus ca reper central). Un prieten îmi tot spune de irelevanța și lipsa de substanță a nopții de 31 spre 1, când dăm cu un an mai departe calendarul.

Până la urmă de ce e noaptea asta așa de specială? La televizor spunea o crainică semiplictisită că e momentul din an în care ne uităm înapoi, facem socotelile și ne promitem lucruri mai bune pentru anul ce urmează. De ce? Pentru că așa se face și pentru că așa se cade, așa cum citeam într-un articol pe blogul lui Arhi, despre marea cumpărătoriadă din perioada sărbătorilor. E singurul moment din an în care românul de rând se simte și se uită și la el, nu numai la alții, cum face în restul anului. Vede ce vede și face niscaiva ”promisiuni de anul nou”, că va face și va drege. Dacă ar face exercițiul ăsta mai des, ar avea mult mai multe de câștigat. Eu unul l-am făcut și o să îl mai fac.

În 2009 am reușit să adun câteva chestii cu care mă mândresc și care mi-au construit și conturul lui 2010, așa cum o să citiți mai jos:

De ce sa nu ii asculti pe cei din jur

Azi dimineață am chef să public un comic. N-am mai făcut-o până acum, așa că here it goes:

Comic

de pe wulffmorgenthaler.com

Mi-am amintit de ea când am citit din nou articolul lui Arhi despre momentul în care te oprești din a îi asculta pe ceilalți și te concentrezi pe ceea ce simți că vrei și că îți place. Așa am ajuns unde sunt și îmi place la nebunie.

Ce se întâmpla cu toți marii artiști, savanți, ingineri, programatori, genialii de la descoperirea focului, dacă ei se complăceau în ”Nu pot”?

Nu existp nu pot, ci doar n-am găsit o cale încă sau nu vreau să o găsesc 🙂 De acord cu mine?

*disclaimer* Articol scris sub influența unei stări de bine, într-o zi de 13 🙂 O să vedeți mai târziu de ce.

ReEvoluția Culturală – pastel

De multă vreme nu am mai scris un articol scurt și din impus. Acum scriu iar 🙂
Mă întrebam ieri la metrou, uitându-mă în jurul meu, mai ales că era ora la care se întorcea lumea acasă, de ce femeile au ajuns să poarte eminamente pantaloni? Nu le face în niciun caz mai feminine.
Coincidental, pe Zoom Tv chiar rula un scurt documentar despre fusta scurtă. Eu voi prefera oricând o femeie care se îmbracă în fuste/rochii vs. una care poartă doar pantaloni.
O altă dilemă existențială m-a încercat miercuri, după o întâlnire cu o prietenă, care îmî povestea despre fratele ei de 10 ani, care s-a făcut EMO-Manelist. Ce înseamnă emo-manelist?

Asculti EMO, te îmbraci emo, suferi emo, dar mai suferi din când în când și pe o manea, chiar dacă arăți ca unul din clipurile celor de la Tokio Hotel și te dai cu skateboardul.
Pe vremea mea….eram mult mai bine segmentați….și mă opresc aici.
Se schimbă generațiile, se amestecă genurile, nu mai știi cine ce e, copii stau mai degrabă în casă decât să iasă afară.
E clar, ne paște o revoluție culturală, curând 🙂 Sper să fiu pe fază să o documentez. Abia aștept

Trainspotting your future



”Choose life.


Choose a job.

Choose a career.

Choose a family.

Choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players, and electrical tin openers.

Choose good health, low cholesterol and dental insurance.

Choose fixed-interest mortgage repayments.

Choose a starter home.

Choose your friends.

Choose leisure wear and matching luggage.

Choose a three piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics.

Choose DIY and wondering who the fuck you are on a Sunday morning.

Choose sitting on that couch watching mind-numbing spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth.

Choose rotting away at the end of it all, pissing your last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked-up brats you have spawned to replace yourself.

Choose your future.

Choose life . . .

But why would I want to do a thing like that?” – Mark Renton

Dau puncte pentru cei care se recunosc aici, seamna foarte mult cu stilul de viata dus de multa lume, insa recunoscut de putina.

Viata e mai mult de atat.

Enjoy!

Ceva extraordinar

Azi m-am intors de la conferinta de pregatire pentru programul AIESEC Global Internships, ce a avut loc la Olanesti, jud. Valcea in 6 – 10 mai – o statiune amuzant de batraneasca 🙂


Am ajuns din intamplare sa fiu invitat ca speaker si facilitator la ea de catre un bun prieten, Urs, din Germania, cu care mai lucrasem la o conferinta AIESEC in toamna.
Am acceptat provocarea sa lucrez intr-o echipa de 18 oameni, din 4 culturi diferite si din generatii diferite – eram din Germania, China, Romania si o pers. care a studiat si locuit in state pentru 10 ani. Am avut de la 21 la 34 de ani in echipa.

Conferinta, in sine, are rolul de a pregati oamenii care doresc sa ia parte la programl AIESEC Global Internships prin livrarea de informatii si experiente relevante, ce creeaza asteptari potrivite si ofera uneltele pentru o viata mai usoara la plecarea in strainatate.


Nu o sa intru foarte mult in detaliu. Cele 4 zile s-au petrecut sub umbrela conceptului de Home Groups, ce se remarca prin flexibilitate si deschidere, plenara fiind impartita in grupuri de 12-15 oameni, indrumate de un facilitator pe tot parcursul ciclului de invatare.

International Cultural Preapration Seminar 2009 sau, pe scurt, ICPS, a fost pentru mine ceva extraordinar.

Am plecat din Bucuresti cu asteptari destul de clare fata de ceea ce voi face, da si lua din conferinta. Stiam cu cine o sa lucrez. Stiam ca vor fi 240 de oameni mai mari decat mine carora trebuie sa le dau sfaturi despre viata si Exchange. Veneam dupa o perioada destul de complicata profesional – final de mandata, final de facultate, un nou inceput catre ce?

In cele 4 zile de conferinta, mi-am recapatat energia si entuziasmul, increderea si optimismul.

Pentru ca:

  • am stat alaturi de 12 oameni frumosi – Exchangeminators 🙂 – homegroup-ul meu
  • am convins 240 de oameni sa gandeasca liber, deschis si sa exploreze necunoscutul cu incredere
  • am dezbatut teme ca CSR, Marketing, Web 2.0
  • am ajutat pe cineva cu tema ei de licenta pe blogging
  • am ras si am facut pe altii sa rada
  • am lucrat de dimineata pana seara si am livrat impecabil
  • am inteles din nou ca nimic nu e imposibil
  • am stat cu Diana
  • am inteles ca lucrurile extraordinare au nevoie de munca si de idei – amadoua le am si le pot face

Multumesc tuturor celor care au facut experienta de ICPS una extraordinara pentru mine.
Faciliatorii, organizatorii, delegatii.

Pornesc saptamana intr-o nota foarte pozitiva!