China e mai putin comunista decat imi imaginam

Încă de la plecarea din Hong Kong am simțit fiorul ”marelui urs”, când la aeroport am aflat că avionul spre Shanghai mai întârzier cam o oră. Bun, am stat, am scris, am citit, am mâncat. S-a făcut ora de îmbarcare, ne-am încolonat, cu pelerine de ploaie din celofan și ne-am băgat în avion (un mamut al Hong Kong Airline). Problema a fost că am stat pe loc vreo 2 ore fără nicio explicație mai concludentă decât că e aglomerație la plecare și că de asta durează.

Nici cursa n-a fost mai prejos, după ce am decolat (finally). Am ajuns să nu regret faptul că n-am luat bilete la parcul de distracție din Hong Kong, pentru că avionul ba era cu botul în sus, ba cu el în jos și tremura tot; turbulențe, tati. După toată distracția asta, mă gândeam că mă așteaptă un superdrum spre hotel, cu Maglev-ul și metroul, într-o țară care nu prea știe ingliș și un alfabet cu care n-am nicio treabă. Surpriza a fost mare când am văzut bancomatul cu opțiune de engleză, numele stațiilor în engleză, travel cardul în engleză și o grămadă de facilități pentru turiști, drept pentru care am ajuns rapid la hotel (deh, Maglev-ul merge cu 300+ la ora), iar metroul e extrem de accesibil, rapid și curat. De fapt, tot orașul e foarte curat, pe cât de uriașe sunt parcurile, trotuarele sau clădirile.

Am vizitat o grămadă prin centru, iar, dincolo de barul de la etajul 47, cel mai mult și cel mai mult mi-a plăcut muzeul de artă modernă și contemporană, unde pe lângă clasici și pictori de partid era prezentă și o expoziție de ilustrații amuzante și bine executate. Iar, poze am pus pe Facebook, pentru prieteni, dar pun și aici una din ilustrațiile mele preferate: iepurașii prăjiți:

969723_10151511711130892_1742192893_n

 

În rest, am fost pe Bund, prin multe parcuri, în bazarul lor din centru (unde am învățat să negociez chinezește – zice un preț, tu zici cam un sfert sau mai puțin, vă înțelegeți la jumate), am mâncat mâncare locală, am bătut străzile în lung și în lat, m-am dat cu metroul mult de tot și am învățat să evit oamenii care intră în vorbă cu mine, sperând să îmi vândă ceasuri false sau ochelari de soare. Am văzut și câțiva cerșetori în metrou, câțiva pe stradă, dar surprinzător de puțini pentru un oraș așa de mare. Un alt mare absent e populația de câini, singurul motiv pe care mi-l pot imagina fiind cel că se află printr-o farfurie, în ceva restaurante. Mă rog, m-am cam lecuit de mâncăruri ciudate, după ce am avut în farfurie copite de porc sau labe de rață. Trust me, sunt mai dezgustătoare decât vă imaginați.

Dar există și mâncare chinezească bună (aseară, de exemplu, la un restaurant recomandat pe Lonely planet). Să vedem dacă ăsta din seara asta o sa fie la fel de ok.

În rest, trăiască jetlag-ul!

To be continued…

谢谢

Fotografii mai bune cu #scoalaF64

În weekend, m-am numărat printre norocoșii care au fost la Sinaia, împreună cu mare parte din echipa F64. Cine mă cunoaște știe că nu prea mă mândresc cu talent artistic, deci nici cu talent fotografic, deci a picat cu atât mai bine o vizită pe la școala de fotografie făcută la Hotelul Arca lui Noe de pe str. Furnica. Ne-am urcat fain, frumos sâmbătă dimineață în autocar și ne-am mișcat spre valea Prahovei, împreună cu restul coloanei de bucureștenii mânați de căldură și de serbările orașului Sinaia.

Toată isprava a constat în niște teorie despre cum se fac fotografiile mai bune, parte la care, recunosc, am asistat fascinat, un proiect practic, pe care o să îl pun pe blog când primesc fotografiile mai jos (pozele care par din același film), proiect pe care l-am făcut plimbându-ne cu 4×4 pe traseu de offroad, peste munți și văi. Dar mai întâi teoria.

Radu ne-a povestit despre experiețele lui cu fotografia prin alte țări și despre faptul că nu-i plac oamenii sau mașinile în poze. Ne-a zis că ar fi foarte bine să porți cu tine un trepied mic în excursii, că Londra e foarte mișto și că trebuie să evităm cablurile în poze.

Am aflat și despre marea regulă a treimilor, regulă care te ajută să încadrezi o poză cât de cât decent., iar George ne-a arătat câteva lucrări ale lui Henri Cartier – BressonMartin Parr, Miroslav Tichy, Kevin van Aelst, Michael Wesley, Egyed Ufo Zoltan, Jamie Beck, și Marian Pislaru, așa pentru inspirație.

Pentru practică, am fost până sus la capătul telegondolei din Azuga, apoi prin pădure, pe un drum forestier, către cabana Susai, unde ne-am oprit pentru un ultim popas înainte de drumul pe DN1 înapoi spre Sinaia.

Tot drumul m-am jucat cu o cameră Sony NEX 5N, care e mai deșteaptă decât mine și face poze singură dacă știi să o setezi.

În seara de duminica a urmat debriefingul și o parte a doua de teorie aplicată, în care am aflat la ce folosesc diafragma, timpii de expunere și parametrul ISO.

Diafragma – dozeaza cantitatea de lumina, care se injumatateste cu fiecare treapta: f/1.1 e dublu fata de f/2 , formula generala e f/sqrt(2). Controleaza profunzimea de camp – diafragma deschisa focalizeaza pe un obiect, iar cea inchisa da claritate intregii poze. Portret – diafragma deschisa(f mic). Landscape – diafragma inchisa(f mare)

***F64 e dimensiune de diafragma

Timp de expunere – dublarea timpului de expune duce la dublarea cantitatii de lumina. Fulgerele se fotografiaza cu timp de expunere mare. Drumul, raul sau poteca sunt linii directoare in foto. Scurt = instantaneu. Timpul de expunere lung pe apa produce – oglinda, daca apa e linistita, ceata daca e agitata

ISO – senzitivitatea suprafetei sensibile – mai mare inseamna necesar de lumina mai mic, mai mic, necesar de lumina mai mare. La fiecare dublare de iso e nevoie de doua ori mai putina lumina. Niciodata pe auto. Ok – 3200 – 6400 max

Cu ISO constant, daca injumatatim timpul de expunere, marim diafragma cu un pas. Daca micsoram de 4 ori diafragma, marim timpul cu doi pasi. Cu timpul constant, daca marim diafragma, injumatatim ISO.

Ideal este să ai următoarea setare pe aparat – A – care dă prioritate pentru diafragmă, pe când TV/S – dau prioritate timpilor de expunere.

Din păcate, n-am reușit să stau să văd și proiectele foto ale colegilor de școală, însă sper că o să și le pună toți pe blog. Mersi F64 si McCann PR pentru un weekend mișto și instructiv. Recomand școala oricui își dorește să învețe să facă poze mai bune.

Alte păreri și fotografii găsiți la CristiBogdan, Nihasa, Toma, Andreea sau Cosmin.

Nu sunt singurul care crede ca diploma nu face 2 lei

Voi susține asta mereu, diploma de licență nu face doi lei, pentru că toată lumea te întreabă ce știi să faci. Dacă tu îi răspunzi că ai făcut materiile X și Y, dar că n-ai practicat niciodată, atunci ai mari șanse să stai stagiar neplătit câteva luni, așa ca să îți faci practica. Totuși, e nevoie de diploma aia ca să ateste că ești om cu școală(și ca să ți se poată completa funcția reală pe cartea de muncă, cel puțin în România).

Diploma

Oricum mi-a plăcut graficul ăsta. E self explanatory.

de pe graphjam