BCR, transparenta si ONG-urile

Am fost ieri la sediul BCR, la invitația lui Dragoș Dehelean, la evenimentul de lansare/feedback pe raportul de responsabilitate al BCR-ului pentru 2009-2010.

Noutatea absolută a evenimentului, dincolo de dezbaterea pe un raport de CSR cu grupurile cointeresate(atenție, nu stakeholderi), a fost faptul că BCR a aderat la un standard internațional folosit în raportarea acțiunilor de responsabilitate socială. Am fost printre puținii bloggeri de acolo(cred că mai era unul singur în sală) și cei câțiva jurnaliști invitați – restul erau fie din corporații, fie din ONG-uri.

Standardul se numește GRI(Global Reporting Initiative) și BCR e prima și singura companie din România care utilizează sistemul ăsta. Poți citi mai multe despre sistem pe site, standarde ISO, număr de entități care îl folosesc etc.

Ce înseamnă că BCR folosește GRI(respectiv orice companie care folosește GRI)

Sistemul de raportare te ajută, ca om de comunicare, să te asiguri că ai transmis complet, corect și coerent toate mesajele și rezultatele legate de activitățile de responsabilitate socială. Utilizarea lui ajută compania să se compare cu ușurință cu alte companii din industrie, atât în țara proprie, cât și internațional.

E ca un șablon de structură care îți face munca de raportare și mai ușoară și mai simplu de citit după aceea, pentru că, pe lângă cuprins, ai și un index suplimentar, la finalul raportului, unde se trec în revistă toți indicatorii GRI. Tipul ăsta de raportare poate fi folosit și de ONG-uri.

Exemplul BCR – raportul de CSR

ONG-urile și decredibilizarea rapoartelor venite de la corporații

Am ceva cu ongiștii care acuză doar de dragul de a acuza și de a se face auziți. Uneori am impresia că își propun din start să refuze și să decredibilizeze orice demers de comunicare pe care îl face o corporație. Cel mai tare exemplu l-am auzit ieri și era venit de pe un site cel puțin dubios – desprefirme.com – unde un așa-zis angajat al BCR se plângea că n-a primit training de induction și că de aceea el se simte discriminat. Treaba asta venea în contradicție cu afirmația că BCR e liber de orice discriminare. Îmi pare rău că fetele n-au fost mai inspirate și au reacționat destul de defensiv.

Cu toate astea, intervenția a fost bună, pentru că a deschis discuția despre credibilitate și credibilizare a unui raport de responsabilitate socială.

Singurele lucruri pe care le-am scos despre cele doua aspecte, de la John Aston(AstonEcoManagement) sunt:

• trebuie să ții cont de așteptările pe care le au oamenii față de companie(cei care citesc raportul) și să îl scrii așa încât să nu creezi un antagonism cu percepția lor
• să arăți unde ești slab și cum vrei să devii mai puternic în zona aia(CSR desigur)
• nu fii defensiv în raport

Dincolo de astea, Dumitru Borțun a spus ceva de foarte mult bun simț – ”nu spune ceva în care nu crezi și/sau ceva care nu e adevărat”. Lege de bază a credibilității.