Acum ceva vreme am fost la o prezentare de-a lui Doru Panaitescu, în care ne-a povestit, printre altele, și despre câteva moduri în care poți să faci praf o campanie online. Mi-am permis să le pun pe blog, alături de câteva completări din proprie experiență.
- Buget dupa ureche – am auzit că 1000 EUR e ok
- Site-uri alese în mediaplan dupa ureche, pentru că alea îți plac ție/șefului
- Un singur banner, la repezeală. Așa vrea șeful/financiarul, e prea scump să producem mai multe
- Folosești un furnizor de media, ca sa nu îți complici viața
- Te uiți doar la rata de click pe banner
- Facem separat campanie de Pay-per-Click și social media, nu integrăm
- Mergi la punctul 1. (de aici încep ale mele)
- Lipsa unor obiective clare înainte de începerea campanie
- Viteza mică de reacție la întrebări, comentarii sau crize de comunicare online
- Vorbește doar despre tine peste tot
- Ai așteptări prea mari cu bani prea puțini/implicare redusă/efort mic
- Intri în campanie fără un sistem de monitorizare
- N-ai o politică de comunicare online în companie
- Ai elemente vizuale care arată de parcă ar fi fost făcute în Paint
- Folosești tehnologii de nișă pentru campanii mass-market (ex. Silverlight sau alte plug-in-uri de genul ăsta)
- Mecanisme complicate de înscriere în promoții și concursuri
Din păcate, chiar și după mai bine de un an de la prezentarea primelor 6 puncte, există destul de multă lume care încă face online după ureche. Pe lângă ei, au apărut și alte forme de urechiști, reprezentați de redactori online care scriu despre campanii pe care nu le înțeleg, dar despre asta cu altă ocazie. Deocamdată, aș vrea să ne concentrăm pe educarea clientului (rugămintea asta merge către agenții), pentru că de acolo se iau deciziile și se plătesc facturile.
Ce alte puncte ar mai fi de adăugat la lista asta?