Fotografii mai bune cu #scoalaF64

În weekend, m-am numărat printre norocoșii care au fost la Sinaia, împreună cu mare parte din echipa F64. Cine mă cunoaște știe că nu prea mă mândresc cu talent artistic, deci nici cu talent fotografic, deci a picat cu atât mai bine o vizită pe la școala de fotografie făcută la Hotelul Arca lui Noe de pe str. Furnica. Ne-am urcat fain, frumos sâmbătă dimineață în autocar și ne-am mișcat spre valea Prahovei, împreună cu restul coloanei de bucureștenii mânați de căldură și de serbările orașului Sinaia.

Toată isprava a constat în niște teorie despre cum se fac fotografiile mai bune, parte la care, recunosc, am asistat fascinat, un proiect practic, pe care o să îl pun pe blog când primesc fotografiile mai jos (pozele care par din același film), proiect pe care l-am făcut plimbându-ne cu 4×4 pe traseu de offroad, peste munți și văi. Dar mai întâi teoria.

Radu ne-a povestit despre experiețele lui cu fotografia prin alte țări și despre faptul că nu-i plac oamenii sau mașinile în poze. Ne-a zis că ar fi foarte bine să porți cu tine un trepied mic în excursii, că Londra e foarte mișto și că trebuie să evităm cablurile în poze.

Am aflat și despre marea regulă a treimilor, regulă care te ajută să încadrezi o poză cât de cât decent., iar George ne-a arătat câteva lucrări ale lui Henri Cartier – BressonMartin Parr, Miroslav Tichy, Kevin van Aelst, Michael Wesley, Egyed Ufo Zoltan, Jamie Beck, și Marian Pislaru, așa pentru inspirație.

Pentru practică, am fost până sus la capătul telegondolei din Azuga, apoi prin pădure, pe un drum forestier, către cabana Susai, unde ne-am oprit pentru un ultim popas înainte de drumul pe DN1 înapoi spre Sinaia.

Tot drumul m-am jucat cu o cameră Sony NEX 5N, care e mai deșteaptă decât mine și face poze singură dacă știi să o setezi.

În seara de duminica a urmat debriefingul și o parte a doua de teorie aplicată, în care am aflat la ce folosesc diafragma, timpii de expunere și parametrul ISO.

Diafragma – dozeaza cantitatea de lumina, care se injumatateste cu fiecare treapta: f/1.1 e dublu fata de f/2 , formula generala e f/sqrt(2). Controleaza profunzimea de camp – diafragma deschisa focalizeaza pe un obiect, iar cea inchisa da claritate intregii poze. Portret – diafragma deschisa(f mic). Landscape – diafragma inchisa(f mare)

***F64 e dimensiune de diafragma

Timp de expunere – dublarea timpului de expune duce la dublarea cantitatii de lumina. Fulgerele se fotografiaza cu timp de expunere mare. Drumul, raul sau poteca sunt linii directoare in foto. Scurt = instantaneu. Timpul de expunere lung pe apa produce – oglinda, daca apa e linistita, ceata daca e agitata

ISO – senzitivitatea suprafetei sensibile – mai mare inseamna necesar de lumina mai mic, mai mic, necesar de lumina mai mare. La fiecare dublare de iso e nevoie de doua ori mai putina lumina. Niciodata pe auto. Ok – 3200 – 6400 max

Cu ISO constant, daca injumatatim timpul de expunere, marim diafragma cu un pas. Daca micsoram de 4 ori diafragma, marim timpul cu doi pasi. Cu timpul constant, daca marim diafragma, injumatatim ISO.

Ideal este să ai următoarea setare pe aparat – A – care dă prioritate pentru diafragmă, pe când TV/S – dau prioritate timpilor de expunere.

Din păcate, n-am reușit să stau să văd și proiectele foto ale colegilor de școală, însă sper că o să și le pună toți pe blog. Mersi F64 si McCann PR pentru un weekend mișto și instructiv. Recomand școala oricui își dorește să învețe să facă poze mai bune.

Alte păreri și fotografii găsiți la CristiBogdan, Nihasa, Toma, Andreea sau Cosmin.

Am gasit Bucurestiul pierdut

Într-un final apoteotic am reușit să mă mobilizez să scriu articolul ăsta. Am amânat momentul pentru că am reușit minunata perfomanță de a-mi șterge notițele când am formatat iPhone-ul, ieri.

De obicei îmi iau notițe de la evenimente pentru că rețin mai ușor esența(de asta fac și live blogging/twitter de la evenimente).

Revenind la Bucureștiul Pierdut:

Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o e că orașul era frumos, până când s-au apucat comuniștii și postcomuniștii să îl dărâme sau să îl lase în paragină. Am descoperit niște case foarte frumoase în zona Piața Romană – Lascăr Catargiu – Bd. Aviatorilor, de la clădiri vechi – 1899, originale încă, restaurări foarte bine făcute, stiluri arhitecturale respectate.

Pe de altă parte, am descoperit și ruine, demolări, restaurări făcute pe jumătate, clădiri de sticlă și beton lângă vestigii.

Ne-am plimbat vreo 5 ore, am scris, am făcut poze și am și câștigat o serie de cărți de arhitectură și peisaj urban.

După ce am predat materialele, în timp ce așteptam jurizarea, am participat(parțial, recunosc) la o discuție cu arhitecții, despre motivele pentru care s-a ajuns în halul în care s-a ajuns cu clădirile vechi(lipscani și nu numai). Ideea e că nu s-a prea respectat legea și fiecare a renovat/demolat cum l-a tăiat capul și șpaga.

Te las mai bine să te uiți la poze, că ele spun cel mai bine povestea zilei. Continue reading Am gasit Bucurestiul pierdut

Bucurestiul compus din fotografii

3357123293_6149fbdd41

Citeam în weekend pe blogul lui Vlad Petreanu despre un eveniment pe care nu pot să îl țin pentru mine. Se leagă foarte mult de una din ideile pe care le-am prezentat la noaptea de Pecha-Kucha – promovarea cu ajutorul comunității, rețelelor de oameni. De data asta nu e vorba despre România, ci despre București, iar mediul nu e online, ci e „pe viu”.

Pentru 3 zile, stâlpii de la metroul din Piața Unirii 1 se transformă în ghivece de …fotografii. „Livada de Fotografii” a fost botezat evenimentul de strângere a semințelor de București, ce va avea loc între 9 și 11 Iunie. Fiecare bucureștean e invitat să aducă o mică bucată din capitală, sub forma unei poze format maxim 10×15(costă 1 leu să printrezi o fotografie la Mihai Petre la reaper_1024 [at] yahoo.com până pe 31 mai) și să o lipească pe unul din stâlpii stației Unirii 1.

N-are o temă anume, atâta timp cât fotografia este din București – clădiri, parcuri, terase, oameni, mașini, ambuteiaje, intersecții, magazine, instantanee care surprind viața, natura, etc. (deci orice). Trebuie să treci pe spate numele și prenumele + o mică descriere a poze(ca să înțelegem cu toții ce ai vrut să surprinzi(dacă nu ne prindem din prima) 🙂

Toate aceste imagini vor intra în arhiva Muzeului Municipiului Bucureşti.

Continue reading Bucurestiul compus din fotografii