Am gasit Bucurestiul pierdut

Într-un final apoteotic am reușit să mă mobilizez să scriu articolul ăsta. Am amânat momentul pentru că am reușit minunata perfomanță de a-mi șterge notițele când am formatat iPhone-ul, ieri.

De obicei îmi iau notițe de la evenimente pentru că rețin mai ușor esența(de asta fac și live blogging/twitter de la evenimente).

Revenind la Bucureștiul Pierdut:

Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o e că orașul era frumos, până când s-au apucat comuniștii și postcomuniștii să îl dărâme sau să îl lase în paragină. Am descoperit niște case foarte frumoase în zona Piața Romană – Lascăr Catargiu – Bd. Aviatorilor, de la clădiri vechi – 1899, originale încă, restaurări foarte bine făcute, stiluri arhitecturale respectate.

Pe de altă parte, am descoperit și ruine, demolări, restaurări făcute pe jumătate, clădiri de sticlă și beton lângă vestigii.

Ne-am plimbat vreo 5 ore, am scris, am făcut poze și am și câștigat o serie de cărți de arhitectură și peisaj urban.

După ce am predat materialele, în timp ce așteptam jurizarea, am participat(parțial, recunosc) la o discuție cu arhitecții, despre motivele pentru care s-a ajuns în halul în care s-a ajuns cu clădirile vechi(lipscani și nu numai). Ideea e că nu s-a prea respectat legea și fiecare a renovat/demolat cum l-a tăiat capul și șpaga.

Te las mai bine să te uiți la poze, că ele spun cel mai bine povestea zilei. Cei mai simpatici mi s-au părut țigănușii care jucau ”Țară – țară, vrem ostași”, ca noi în copilărie. Diferența era că noi o făceam în parc sau în spatele blocului, pe curat. Ei se jucau lângă o clădire părăsită și lângă un tomberon.

Culmea, din clădirea aia părăsită a ieșit un cuplu și s-au urcat într-o decapotabilă. No words 🙂

Acum rămâne de văzut ce o să se mai întâmple cu Bucureștiul Pierdut, care vor fi soluțiile găsite și puse în aplicare.

Merită făcut un follow-up peste 6 luni, să vedem dacă s-a mișcat ceva.