Tag: capitalism

Ce îmi amintesc eu despre comunism

Jos-capitalismul-520x260Eram foarte mic când a căzut comunismul. Aveam 2 ani și ceva. Cu toate astea, unele din primele amintiri pe care le am sunt de atunci, atât de tare erau marcați ai mei de perioada aia mizerabilă. Îmi amintesc foarte clar cum se întrerupea curentul și cum vorbeau în șoaptă să nu îi asculte cineva prin telefon sau prin microfoane. Îmi amintesc la fel de clar cum îmi făceau baie în lighean, cu apă încălzită la aragaz, pentru că nu mai aveam apă caldă.

Apoi, când am crescut, i-am întrebat, din curiozitate, cum era atunci, pentru că citeam despre perioada aia, aflam de la școală tot felul de lucruri de la ora de Istorie și așa mai departe. Mi-au mai povestit cum mergeau la coadă să ia pâine, lapte, cum trebuia să dai atenții pentru carnea bună, cum pentru ouă te luptai de dimineață pentru loc la rând. Erai urmărit și persecutat dacă aveai alte idei. Nu mai zic de măsluirea producției industriale, de CAP-urile celebre de la țară, de pilele de care aveai nevoie ca să ”rezolvi” orice, chiar orice, neavând alternativa privată.

Dar toate astea le știu pentru că mi s-au povestit. Oare câți din cei care au ieșit în piață și au agitat pancartele antisistem au auzit și înțeles poveștile?

Cum poate cineva să regrete așa ceva, mai ales într-un spațiu din care a început scâteia democrației (Universitate)? Sunt curios ce au de zis cei care chiar au trăit în epoca aia. Nu e normal să vezi într-o țară post-comunistă mesaje de genul ”jos capitalismul”.

Mai mult, cum se vede asta prin ochii unui om care vrea să investească în țara lui, respectiv în ochii unor investitori internaționali sau la Comsia Europeană, în lumea Schengen, respectiv la americani, unde încercăm să scăpăm de vize?

(sursa foto)

BONUS:

Puterea detinatorului de informatie – Wall Street

WallStreet

Incep cu un citat reprezentativ pentru ce se intampla acum in economie: ”Du-te sa produci ceva, inceteaza sa mai faci bani pe vanzarile si cumpararile facute de altii.” – tatal lui Bud Fox

Wall Street e unul dintre filmele despre manipularea informatiei. In postul despre ”Wag the dog”, scriam de efectele manipularii informatiei utilizate in distragerea atentiei de la anumite evenimente ce se doresc ingropate.

De data asta mobilul utilizarii informatiei este profitul. Charlie Sheen – Bud – joaca rolul unui broker cu ambitii de imbogatire rapida, iar Michael Douglas – Gordon – bogatul speculant fara mila si sentimente.
Pe cat de trivial suna, pe atat de bine joaca ambii actori, ilustrand batalia dintre moral si imoral, dintre lacomie si afaceri responsabile. Filmul prezinta tehnici atat de vanzari la inceput, cat si inght-uri asupra stilului de prelevare a informatiilor. Spionajul economic devine litera de lege, iar vanzarile si cumpararile se fac doar sub cunoasterea informatiilor din interior.

Evolutia filmului e una clasica, escaladand de la Buddy, broker mic, la Bud Fox, milionar, in afaceri cu Gordon.Punctul culminant e atins cand Bud amesteca afacerile cu sentimentele, incercand sa salveze comapania aeriana la care lucra tatal lui. Ajunge sa faca totul, provocand-ul pe Gordon prin aducerea in joc a rivalului sau, Wildman.

Filmul se termina foarte moralizator si tipic unui film american, mai ales din 1987, cu Bud ridicat de comisia de arbitraj si anchetat pentru conspiratie la preluarea de companii, vanzari-cumparari pe baza informatiilor privilegiate, spionaj economic si ultima scena il surprinde intrand in tribunal, dupa ce il aduc parintii cu masina. Tot acolo se pronunta citatul cu care am inceput.

”Wall Street” reprezinta una din cele mai bune intruziuni in adancurile mecanismelor capitaliste, dezvaluie stilul in care capitalul circula intr-un mediu in care speculatia e litera de lege in cartea marilor jucatori.

Enjoy!