Factura la români e un lux

Conjunctura a fost de așa natură în ultima vreme de a fost nevoie să mă tot plimb prin țară și am avut nevoie de facturi, în special la restaurante. Toate au fost bune și frumoase, de cele mai multe ori, până când a fost nevoie să cer factura, în special pentru bonurile de sub 100 de lei. În mod normal, ai zice că se pot deconta pur și simplu bonuri cu ștampilă, însă nu îți deduci mare lucru de pe ele, așa că merit să faci facturi.

Povestea e recurentă, așa că exemplul de aseară, de la MȚR (cuibul de hipsteri), e elocvent. Deci, comandăm, mâncăm, toate bune și frumoase. Vine momentul notei și, pe lângă bani, pun și hârtia cu datele de facturare. Șoc și groază. Chelnerul se poticnește, cheamă șeful. Șeful încearcă să ne explice cum că merge și cu bon, să nu mai facem factură. Nu ne lăsăm și, până la urmă, îi plantăm datele și bonul, cu promisiunea că a doua zi putem veni după factură, pentru că pe loc nu avea (chipurile).

Evident că, de cele mai multe ori, e mult peste mână să treci din nou după factură, deci rămân cu ”paguba”. Treaba asta nu s-a întâmplat doar aici.

Acum nu pot, eu, ca om, să nu întrebarea pentru cei care au oareșcare experiență în managementul de restaurant/bar:

De ce nu au oamenii facturierul la ei? 

De ce sunt așa de reticenți când le vorbești de facturi și încearcă să scape de tine?

O fi ceva necurat la mijloc?

(sursa foto)

Ne modernizam la metrou

Dacă nu ați observat, de câteva luni au apărut niște ecrane noi la metrou. Ele o să ne anunțe de fiecare dată ce tren vine în stație, la ce oră și la ce oră vine cel din urma lui. Sistemul se vrea asemănător cu cel din Viena, unde știi foarte clar ce tren vine și la câte minute distanță este de stație(util mai ales când estimezi o eventuală întârziere românească 🙂 ).

Panourile respective au început să funcționeze prin Decembrie, însă erau în probe:

photo(8)

Ieri am ieșit la un pahar de vorbă Continue reading Ne modernizam la metrou

La motoare nu este bike friendly

N-am mai scris aseară pentru că am fost pentru prima oară după mult timp la ”Trainee Beer”, cu prietenii din AIESEC București. ”Trainee Beer” este o ieșire săptămânală la bere în care socializăm ,cunoaștem oamenii veniți prin programul de Exchange al organizației să lucreze în București, bem o bere liniștită într-o marți seara și punem țara la cale.

Avem și poze:

IMG_0220[1]

IMG_0221[1]

A fost unul din cele mai populare „Trainee Beers”, având în vedere că mesele unite pe terasa la Motoare arătau ca la o nuntă 🙂

Miezul problemei din seara trecută a fost faptul că mi-am luat bicicletă. ”Furia albastră” mi-a intrat în posesie pe la ora 20:30, după schimbul de bunuri și valori de rigoare, alături de o chitanță de mână(mulțumesc @arhi pentru sugestie și o recomand oricui, nu de alta dar s-ar putea după ce dai banii omului, el să strige ”hoții” după tine și să rămâi și fără bani și fără bicicletă, eventual și cu o bătută de la organe).

IMG_0223

Așa arată noul meu vehicul de transport persoane – capacitate 1 loc. 😀

În fine, revenind la firul epic, am ajuns de la Tineretului la Universitate și am oprit în fața intrării de la terasa La Motoare. Eram destul de obosit, din lipsă de antrenament evident, și vroiam să urc să beau o bere. Niște prieteni au urcat înaintea mea puțin și am dat și eu să urc spre terasă.

Când colo mă lovesc de refuzul moșului de la poartă, care îmi povestește de noua și minunata regulă de la terasa La Motoare, unde mai nou nu ai voie cu următoarele :

  • Bicicletă
  • Role
  • Skateboard
  • Trotinetă

Practic, e interzis cu orice mijloc de locomoție pe roți. Bieții oameni care vin cu chestiile astea după ei nu sunt lăsați să intre să își răcească gura cu o bere și o vorbă.

N-am renunțat cu una cu două și am stat la povești cu moșul, că poate poate o să îl conving să mă lase să urc. M-ar fi lăsat până la urmă, dar a mai venit un băiat angajat acolo și mi-a spus că regulile au fost băgate de șefi. Ciudat era că nimeni nu putea să îmi explice de ce există regulile și insistau pe expresia ”Așa ne-au zis șefii” și pe faptul că e valabil ”unul pentru toți și toți pentru unul”(ca pe vremea lu Ceașcă Vodă), chiar dacă arăt a om serios, ei nu mă pot lăsa.

Am prelungit vorba cât am putut, pentru că într-un final a venit un prieten cu un Logan MCV(da, încape orice în mașina asta, cred ca dacă te chinui intră și 2 biciclete) și am îndesat bicicleta acolo. Apoi am urcat la bere, poze și povești sus pe Motoare, unde în semn de protest nu am consumat nimic!

Partea distractivă a serii a fost să scot din nou bicicleta din Logan, ne-a luat ceva operațiunea 🙂

La 11 am plecat spre casă cu bicicleta, cu care am făcut 28 de minute pe distanța de 6,4 km, cu o viteză medie de 14 km pe oră și una maximă de 30 km pe oră.

update: Dimineață am făcut 6 km în 23 de minute, cu 15 km pe ora media și 31 km pe oră viteza maximă. Creștem încet încet. 😀

Abia aștept următorul Ciclopromenada, Bikewalk sau ceva #BikeTweetMeet.