Două românisme despre proaspăta iarnă

Nu cred că există început de iarnă fără gherle. Azi am auzit o poveste despre cum comunică angajații de la comandamentul de iarnă, cei pe care i-au anunțat la TV că îi putem întreba despre probleme în trafic, apă, încălzire la numărul 9360. Cineva a avut ghinionul să nu aibă căldură toată noaptea. Numărul de la Deranjamente Termoficare în mod evident nu funcționa, așa că, la prima oră, sună la numitul comandament.

La celălalt capăt răspunde un bărbat plictisit/adormit:

– Alo, da.

– Acesta e numărul comandamentului de iarnă, unde pot să reclam faptul că nu funcționează căldura pe strada X, sectorul Y? N-a mers toată noaptea, a trebuit să dau drumul la aragaz, ca pe vremuri. Nu se poate așa ceva.

– Da, ăsta e. Doamnă, mă uit acum pe B1 TV și zic ceva de probleme în sectoarele 2 și 4 cu o centrală de termoficare, Progresul. Uitați-vă și dvs. pe B1 să aflați care e problema. tot pe tonul plictisit de mai devreme

– Bine, mulțumesc. și închide telefonul siderată.

4103116179_a207c5b6be_z

Păi ziceți și voi, e normal ca un responsabil din comandamentul de iarnă să se informeze de la televizor? Nu trebuia să sune la Progresul să vadă care e problema și apoi să dea un comunicat? Sau să sune fiecare cetățean care a reclamat problema respectivă?

Bonus: Nici cu mediul privat nu ne mândrim. Toată noaptea a fluturat bannerul VODAFONE de la Națiunile Unite, de pe blocul cu Ferarri. Cred că locatari respectivi nu o să îl mai iubească pe Ghiță sau rețeaua roșie dacă nu repară cineva outdoor-ul ăla care ține treaz un bloc întreg.

În altă ordine de idei, bine că a venit iarna, să înceapă sezonul de schi 🙂

(sursa foto)

Concluzia proastă cu marketingul de țară

RTEmagicC_02_logo.jpgVăd din ce în ce mai des tot felul de străini de sorginte insulară europeană că se dau peste cap în a zice despre țara noastră că are potențial, că e frumoasă, că e un paradis natural și așa mai departe. În felul ăsta e coafat și articolul de pe Ziare.com. Nu-l contrazic decât parțial, pentru că a concluzionat prost. Pe la mijlocul articolului chiar îmi dăduse speranța că a înțeles cum merge dezvoltarea unei țări (bazată pe valorificarea de resurse interne, producție, industrie, minerit și infrastructură), dar a încheiat așa:

Intrebat care este cauza imaginii negative a Romaniei in strainatate, Gerry Eastwood a dat un raspuns asemanator cu cel al majoritatii strainilor din campania “Strain in Romania”.

“Marketingul prost. Chiar vorbeam despre acest lucru cu un grup de oameni. Probabil ca Romania este una dintre cele mai frumoase tari din Europa, cu oameni minunati, cu o clima placuta si bogatii naturale. De ce nu are o imagine buna? Clar trebuie sa fie vorba despre strategia de marketing”

Serios? Nu e vorba despre faptul că durează între 12 și 14 ore să traversezi țara cu trenul sau că lipsa autostrăzilor duce la un timp de călătorie de 8-10 ore pe 700 de km? Sau că atunci când încerci să faci afaceri oneste ești blocat de hățișul legislativ, decizional și de atitudinea conaționalilor noștri de ”țeapă as much as you can”? Sau de alți conaționali care pleacă pe afară să cerșească și să fure pentru că sistemul românesc și european nu le face nimic dacă îi prinde? Nu cred că au ținut lucrurile astea vreodată de marketing.

Să facem o mică paralelă și cu business-ul. Gerry Eastwood a avut o firmă în construcții (care a dat faliment). Dacă firma lui se concentra pe marketing și nu pe capabilități, respectiv pe infrastructura de proceses și pe construcția relațiilor cu furnizorii și clienții, atunci nu mă mir de ce s-a dus pe apa sâmbetei. Nu poți să promovezi un business defect într-un mod idealizat pentru că în momentul în care clientul îți vine cu niște așteptări mari și tu îl dezamăgești, nu numai că nu se mai întoarce, le spune și prietenilor lui sau scrie pe net ce țeapă a luat cu tine.

Înainte de marketing stă investiția în infrastructură și capacitate de producție/servicii. Degeaba promovezi ceva ce nu poți susține. Asta e valabil și pentru țări și pentru afaceri.

(sursa foto)

Khumba (2013) – fun cu animale 3D

image010Nimic nu merge mai bine la suflet după o zi lungă la muncă decât o animație 3D cu jumate de sală plină cu copii. Bine, din rândul 2 nu era așa de sesizabil și sunetul filmului a acoperit foarte bine țipetele din sală. Dar nu despre asta e vorba 🙂

Am fost luni la Khumba. Îl văzusem într-un promo la metrou și mă entuziasmasem un pic, dar văzusem și că e dublat. Eu, copil crescut cu Cartoon Network în engleză, n-am prea avut la inimă desenele dublate. Dar filmul de față e dublat bine, amuzant și cu stil. Dincolo de povestea ”drum inițiatic” în care sunt plasate tot felul de lecții pentru copii (e ok să fii diferit, de ex.), m-au amuzat teribil de tare anumite voci și personaje:

  • niște șoareci de câmp dubioși care locuiesc lângă un vultur (?!)
  • suricatele, n-ai cum să nu iubești suricatele
  • iepurele nebun
  • gazelele cu accent moldovenesc de peste Prut (uăi uăi)

Una peste alta, e de văzut for fun și pentru efectele 3D și stilul producătorilor din Africa de Sud. Filmul e produs la Cape Town de Triggerfish Animation și a avut buget de 20 milioane de USD. Eu zic că nu e cu nimic mai prejos de Pixar.

Khumba se lansează la noi pe 22 Noiembrie la Cinema City și e distribuit de PROGRAMS4MEDIA și RO IMAGE 2000.

Scurt exercițiu de matematică pentru publicitarii români

math challengeJohan Olson, ex Saatch & Saatch, a dat următoarea declarație: ”Seniorii de creatie castiga intre 500 EUR pe zi in Europa de Est si 1.000 EUR in Germania, UK si SUA” (aici). Apoi am văzut pe Facebook acest articol: Bogătanii din publicitate expuși.

Dincolo de Ionuț care e Iulian, propun să mai facem un mic experiment matematic.

Later edit: Glumă internă – Ionuț e Johan.

Salariu de 500 EUR pe zi = 10,000 EUR / luna

Salariu de 1000 EUR pe zi = 20,000 EUR / luna

Acum avem niște limite inteligibile pentru români, care-s plătiți pe lună. O să presupun că Johan a vorbit ”before taxes”, așa cum se poartă cam peste tot pe afară, așa că avem următoarea defalcare:

În SUA, din 10,000 EUR rămâi cu cam 6,700 în mână, în Germania cu 5,600, iar în UK cu 6,000.

Tot în SUA, din 20,000 EUR rămâi cam cu 12,500 în mână, în Germania cu 11,100, iar în UK cu 11,500.

(am folosit aceeași monedă pentru simplitate, nu influențează calculul).

În contextul în care:

  • doar chiria e undeva la 1-2000 Eur/lună într-un oraș mare, în centru, în oricare din cele trei țări
  • cost of living-ul e cel puțin dublu
  • ca să ajungi senior investești în cel puțin un curs de valoare mare
  • nivelul despre care vorbește omul e de senior

…nu văd de unde atâta impresie de bogăție.

#numazic

(sursa foto)

Despre cost de oportunitate în online – la BrandFusion Breakfast #2

Se zice că lunea trebuie să rezolvi nerezolvatele de săptămâna trecută. Eu merg cu un pas mai departe și încerc să rezolv o nerezolvată de mai multe săptămâni, când am fost la ultimul BrandFusion Breakfast. Acolo am discutat despre cum lansezi un brand corect în mediul online. Evident, discuția s-a dus și modul în care se justifică și se bugetează o activitate de comunicare și așa am ajuns să vorbim despre costul de oportunitate în momentul în care investești în online.

Din punctul meu de vedere, omul de decizie din companie trebuie să țină cont de încă două tipuri de costuri, pe lângă impactul pozitiv în vânzări, indicatori de imagine, profit.

opportunity_cost

Acțiune: Costul de oportunitate al prezenței = cât te costă dacă muți resursele de pe TV pe online, la nivel de indicatori de brand, efect în vânzări, profit etc. Dacă impactul estimat e mai mic decât diferența de impact din scăderea bugetului de TV, atunci nu se justifică investiția de online. Dacă da, atunci merită să muți/aloci buget.

Lipsă de acțiune: Costul de oportunitate al acțiunilor concurenței în spațiul pe care ai fi putut să îl ocupi primul/printre primii folosind resursele în discuție = aici vorbim despre costul indirect determinat de campaniile pe care le derulează  concurența pe canale pe care tu nu ești prezent, cât și de noul cost de intrare în mediul/pe canalul respectiv din cauza faptului că alte produse sau branduri sunt deja cunoscute acolo.

Știu, se complică puțin calculele, însă niște ore în plus cu nasul în calcule s-ar putea să economisească niște procente importante din buget pe termen mediu sau lung. Mai mult, cu genul ăsta de argumente poți să convingi și directorul financiar, respectiv directorul general că merită să aloce mai mult de 2-3% din bugetul de marketing către online și că poate deveni un canal principal de comunicare, nu o unealtă de distribuit poze cu pisici, cafele sau mai știu ce alte prostii se mai postează pe conturile de social media.

Rezultatele vin mult mai repede dacă ai bugete cu care să îți susții obiectivele. Nu, nu facem un viral.

(sursa foto)

New Kopel – varza care m-a pus în dificultate

Nu prea mai scriu despre alte tipuri de media, însă macheta din Money Magazine a New Kopel, ăia cu mașinile, m-a pus în dificultate. Dincolo de faptul că au făcut varză prima propoziție, nu pot să îmi dau seama ce vor să zică prin execuția de mai jos (click pentru imagine mare):

New Kopel

Dau premiu un kilogram de varză pentru cea mai bună explicație.

Câteva idei după o vizită în Maroc

Tangier_Medina_01Luna trecută am fost, pentru câteva zile, în Tanger, în nordul Africii. Am pus poze pe Facebook, însă n-am apucat să scriu vreo poveste de acolo (prietenii știu de ce). Totuși e și o parte bună, măcar acum scriu doar părțile esențiale, care au rămas în memorie după aproape 3 săptămâni.

Aeroportul

Am aterizat pe Ibn Battouta Airport fără prea mari prejudecăți. Auzisem despre Maroc lucruri bune, cum că ar fi destinație turistică destul de importantă în nordul Africii. Cu toate astea, n-am putut să nu zâmbesc când ne-am dat jos din avion și ne-am dus pe jos până la terminal. Arăta exact ca aeroportul din Baia Mare, însă cu mai multe filtre de securitate. Bine, la întoarcere am văzut că filtrele respective erau cam de formă și nimeni nu se omora cu verificatul (nu ca în Europa, unde te și dezbracă dacă arăți ciudat).

Taxiurile și transportul

Nu prea există transport în comun în sensul în care îl știm în Europa (am văzut asta și în SUA). Sunt două categorii de taxiuri – grand și mini. Cu grand mergi pe distanțe lungi și încap 6 oameni pe lângă șofer (2 în față, 4 în spate, ca în mașinile cu care ne plimbam liceu). Noi am mers 3, lux, deci am dat 3,3 eur/persoana până în centru. Cu minitaxiul mergi prin oraș, faci tururi prin zonă, iar prețul e complet negociabil (dacă ești fraier, plătești extra, dacă te târguiești poți scoate chiar și 50-60% reducere).

Medina

În vechiul oraș am primit cea mai bună lecție de marketing/hipnoză de grup. După ce ne-am învârtit prin zona veche vreo 30-40 de minute fără vreo țintă, ne-a agățat Mohamed, un puștan de 14 ani fără vreo 2 dinți, care ne-a făcut un tur de forță prin zonele cele mai frumoase, importante și faimoase, ne-a spus povești despre proprietari, despre porți, despre ziduri și locuri, după care ne-a plasat frumos la Abdul, într-un magazin de covoare. Abdul ne-a preluat ceremonios și ne-a dus la ultimul etaj (exclusiv, doar pentru noi. Pe naiba 🙂 ), după care ne-a zis și el niște povești despre orașul văzut de sus. Toate astea au continuat cu vizita la etajul covoarelor, unde am asistat la un ceremonial complicat în care el încerca să ne vândă, noi încercam să ne eschivăm. Prețurile urcau și coborau (chiar și la 400 euro pentru 2 covorașe), iar până la urmă am plecat cu 1 covor și 2 eșarfe, dar mulțumiți că nu ne-a jecmănit chiar de tot, deși fiul lui Abdul (nu Mahomed, el lucra pe comision) a fost încâtat de cât am cheltuit.

Mâncarea și băutura

Oamenii ăștia beau mult ceai, povestesc mult și nu beau alcool. Am descoperit însă că, în locurile în care se servește alcool (marcate cu BAR, respectiv cu o siglă de producător), la fiecare rând de orice alcool comandat primești și mâncare gratis (bine, inclusă în costul aberant de mare al băuturii – bere mică – 250 ml = 3 euro). În rest, potol mult și bun, prețuri ok și arome de Franța îmbinate cu Spania și ceva arăbesc.

Am mai trecut pe la grota lui Hercule, Cap Malabata, Cap Spartel (de unde se văd cei 45 km de plajă până la Asilah) și am văzut cam tot orașul, unde se construiește masiv (blocuri, birouri, mall-uri), cam ca în vremurile de boom din România.

Africa e de vizitat, dar atenție la erorile de pe hărțile Trip Advisor. Mai bine întrebați de locul unde trebuie să ajungeți.

(sursa foto)

7 linkuri despre online, strategie, idei și analiză

Întotdeauna, în perioadele cele mai aglomerate, pierd niște obiceiuri bune. Am reușit performanța să nu mai citesc în fiecare zi articole despre online, drept pentru care azi mi-am făcut un pic de timp și un mic tur de forță prin Feedly. Poate dacă și scriu despre ele o să îmi reintru în mână.

croppedimage1000360-Headerbild-Links

 

Mi-au picat în brațe următoarele pachete de informații și idei:

Sper că demersul meu a ajutat cel puțin un cititor. Dacă nu, măcar m-a ajutat pe mine. Să mai și citim, zic.

(sursa foto)

Reportaj de la Internet & Mobile World 2013 #imworld

anticiparea-viitorului-si-internetul-lucrurilor-tendintele-mondiale-prezentate-la-zi-la-imworld-2013Textul de mai jos e scris de Mirela Petre, Communication Specialist la eSKY.ro. Pe această cale îi mulțumesc și lui Cristi pentru invitație la Internet & Mobile World 2013, cu toate că n-am reușit să ajung din motive foarte work – related.

Concluzia, după ce am citit și formatat textul ăsta, e că digitalul nu moare, digitalul migrează spre centru, se transformă și crește.

Day 1, Marketing Technologies Stage

Declaraţia-controversă a zilei i-a aparţinut lui Nick Sohnemann de la Futurecandy:

“Ideas are nothing, execution is everything”. În contextul în care toată lumea caută să lanseze the next best thing (noul Facebook, noul iPhone) – e doar o pierdere de timp să stai să cauţi o astfel de idee, mai ales în condiţiile în care procesul intern de aprobare durează o veşnicie. Sfatul lui: tu, omul de marketing, fii un fel de start-up în interiorul companiei unde activezi.

Cele mai importante idei ale zilei:

Daniel Jurow, VP, Managing Director, Business Operations and Planning la R/GA, a vorbit despre importanţa dezvoltării de integrated products: tu, brandul, să construieşti un ecosistem în care toate produsele tale să se influenţeze unul pe altul, să funcţioneze împreună, să se complementeze. Aşa scapi de grija acelor one-time sales, îţi fidelizezi clienţii pe termen lung şi le vinzi constant produse şi/sau servicii.

Trei exemple:

Nike Fuel Band, ca element ce leagă într-un ecosistem toate celelalte produse Nike, brand-ul nemaifiind unul de pantofi sport, ci un stil de viaţă.

Tableta Hudl a lui Tesco, ultimul element din ecosistemul format din supermarket off şi online, bancă, program de loialitate, tech support pentru electronice şi, acum, o tabletă pentru familie, pentru ne-geekşi.

Apple: iMac, iPod, iPad, iPhone, iTunes, App Store

Au lansat şi un program-competiţie pentru start-up-uri.

Conform studiului gemiusAudience pentru august 2013, prezentat de Cătălin Emilian, Country Manager Gemius, au fost 8,9 milioane de utilizatori români pe net. Ce-au căutat ei: ştiri (5,84 mil.), reţete de bucătărie/gătit (4,49 mil.), informaţii despre medicină/sănătate (4,31 mil.), educaţie/dezvoltare personală (4,27 mil.), locuri de muncă (4,10 mil.).

Foarte relevant pentru marketeri şi crearea unei campanii/a unui mesaj: 68% dintre români au o experienţă mai mare de 5 ani în utilizarea internetului.

Bogdana Butnar a vorbit despre beneficiile advertising-ului pe Youtube. Ca brand, pe Youtube, ai două opţiuni: să fii content generator sau advertiser. Ca advertiser, poţi să ajungi pe bani puţini la publicul care te interesează şi poţi să măsori efectele campaniei în real-time. Ceea ce înseamnă că poţi modifica elementele campaniei, dacă e nevoie. Bogdana a dat exemplul unui client care a modificat partea de creative (conţinutul video) pentru că au observat un răspuns mai bun de la useri atunci când un anumit personaj apărea în spot. Aşa că l-au adus în începutul clipului, unde audienţa este mai mare (cele câteva secunde înainte de Skip). Youtube e, deci, un mix între advertising-ul pe TV şi măsurarea plus reacţia ta ca advertiser în real-time din digital. Un alt beneficiu: poţi să te „lipeşti” de clipurile unor artişti, de exemplu Smiley, pentru care n-ai avea, în mod normal, buget de endorsement.

Concluzie: Ads before videos funcţionează, atâta timp cât conţinutul e deştept şi adaptat la ce vrea user-ul: trebuie să-l convingi în acele câteva secunde când nu poate da Skip că vrea să vadă continuarea.

Concluzie personală: advertising-ul pe Youtube e încă puţin folosit la noi. Asta înseamnă: 1.) încă nu s-a ajuns la ad clutter, ca pe Facebook; 2.) costul e mai mic. Sunt doar câteva brand-uri care s-au „băgat” şi, dintre astea, puţine au făcut treabă bună. Prin urmare, competiţia pentru atenţia user-ilor e mică. Îţi trebuie doar buget să produci un video deştept.

Day 2, Marketing Technologies Stage

Declaraţia-controversă a zilei i-a aparţinut lui Serhad Bolukcu, CEE Market Manager la Facebook:

“To all of you having “Social Media Specialist” job titles, try to change your position to “Marketing Specialist” if you want to matter for your company. You might end up jobless soon.” În contextul în care e la modă să te numeşti „Social Media Specialist”, în contextul în care piaţa din .ro e într-o goană nebună după like-uri, ceea ce nu ar trebui să fie un scop, ci un mijloc. Sfatul lui: vino cu rezultate concrete care să conteze pentru CEO-ul sau CFO-ul tău. Altfel nu n-ai nici un cuvânt de spus.

Patru case study-uri româneşti:

  1. #inPraga, iLEo pentru Staropramen: campanie derulată în online şi offline, în care influencers-ii şi fanii sunt puşi în legătură directă
  2. Curaj Romania, campania de CSR a lui Piraues Bank: gândită şi lansată pentru susţinerea echipei României la Jocurile Olimpice, continuată prin declinarea pentru alte cazuri de CSR
  3. Grădina Mega Image: un FarmVille adaptat la gama „Gusturi româneşti” a supermarket-ului, care a avut rezultate bune (duh!). A aplicat elemente de cross-channel şi customer flattering: legumele au intrat în magazin ca ediţie limitată cu numele câştigătorilor din joc.
  4. „Manifestul pentru creativitate”, DigitalStar pentru Samsung Galaxy Note II: cu elemente de augmented reality şi mesaje de flattering – aplicaţia crea rezultate de Google Search click-abile care duceau la articole pe mediafax.ro sau gandul.info, inclusiv un video, unde numele utilizatorului era in prim plan.
  5. „Colindătorii”, Green Pixel pentru Timişoreana: e important să nu îndeşi pe gât fanilor/userilor mesaje de vânzare, mai ales în perioadele când toată lumea face asta (de Crăciun, în cazul ăsta). Dacă tu ca brand oferi o platformă (aplicaţia, în cazul ăsta) unde oamenii să folosească Facebook-ul cât mai natural, adică să interacţioneze cu prietenii, atunci ai câştigat.

Cele mai importante idei ale zilei:

Conform Weronikăi Sobolak, Client Partner CEE Global Marketing Solutions la Facebook, reach-ul dintr-o zi pe Facebook România, pentru un advertiser, e egal cu cel realizat într-o lună de rol.ro, protv.ro şi realitatea.net la un loc. Tot ea spune că reach-ul dintr-o zi pe Facebook România e egal cu cel al unei ediţii a emisiunii „Românii au talent” de pe ProTV.

Serhad Bolukcu, CEE Market Manager la Facebook:

„Social is not the goal”, tocmai de aceea e foarte important să îţi stabileşti corect KPIs-ii: care sunt şi cum îi măsori. Like-urile şi share-urile nu sunt un scop, sunt doar un mijloc prin care ajungi la ce ţi-ai propus. Nu ar trebui să fie folosiţi drept KPI pentru a defini succesul unui business.

Angelique Shierz-Crusius de la Capcom a vorbit despre campania multi-channel pentru Resident Evil 6.

Concluzia mea după prezentarea comună a celor doi invitaţi din partea Facebook, Serhad şi Weronika: Facebook trage tare pe educarea marketerilor în a folosi soluţiile premium oferite de Facebook Advertising: Custom Audiences, Lookalike Audiences, Facebook retargeting. E important, spun ei, să foloseşti zilnic Sponsored posts pentru reach cât mai mare şi constant şi soluţiile premium de advertising pentru campanii punctuale.

Paul Armstrong, founder Digital Orange Consulting, a vorbit despre cum Social Commerce-ul n-a murit. Scopul său este retention-ul şi relaţia pe termen lung dintre brand şi consumator, în niciun caz one-time sale-ul.

C&A Fashion Like, Brazilia – cross-channel campaign: a fost testată iniţial pe 3 umeraşe din tot magazinul, au analizat, au modificat unde era nevoie şi apoi au lansat-o în tot magazinul. Bugetul a fost de 20.000 lire sterline.

Alina Petri, Country Manager la ForestView România, a subliniat importanţa Facebook-ului în campaniile cross-channel. ZMOT a devenit, şi la noi, o etapă importantă în decizia de cumpărare, prin urmare comunicarea pe Facebook şi ajustarea mesajului în funcţie de rezultatele care vin în real-time sunt esenţiale.

Ilona Ciausoiu, WSI Licence Owener, prin case study-ul ShopBag (o aplicaţie mobilă-pilot de livrare la domiciu a produselor tip supermarket) a subliniat importanţa testării pe o nişă înainte de a lansa un produs pentru masă. E important să înţelegi user-ul/clientul, să măsori, să tragi concluzii despre ce merge şi ce nu şi apoi să lansezi, dacă nu vrei să arunci banii pe geam.

Andrei Georgescu, Co-Founder White Image, a vorbit despre importanţa segmentării bazei de date pentru e-mail marketing. Ca să fii cât mai relevant pentru om, deci ca să-l convingi să cumpere ce vrei tu să cumpere. Open rate-ul şi CTR-ul se dublează în cazul în care foloseşti soluţii de Behavioral Targeting pentru campaniile de e-mail marketing (duh! again).

În ultimul panel, Adrian Pavelescu, Managing Director la Outbox, Alexadru Cernatescu (n.b. cel care făcea o prezentare la IAB Forum 2012 despre aplicația Rompetrol cu 908 useri), CEO şi CO-Founder Infinite Solutions Agency, şi Marius Deak, Founder Green Pixel, au vorbit despre importanţa relevanţei în campaniile unui brand, despre importanţa adaptării mesajului la canalul folosit, despre nevoia de coerenţă în comunicarea multi-channel.

Una dintre concluzii a fost tocmai aceasta, că cele mai eficiente campanii sunt cele multi-channel, un fel de tra-digital (cele mai importante elemente din advertising-ul tradiţional, îmbinat cu digital-ul).

Un site din Estonia ia amendă pentru defăimare în comentarii

Ieri, Curtea Europeană a Drepturilor omului a decis că un site de știri din Estonia e responsabil de comentariile defăimătoare publicate de utilizatori pe platforma lor la adresa unei companii de feribot-uri (nu se publică numele companiei), deci că amenda (mică, ce-i drept) dată de un tribunal local este validă.

Inclusiv (aș zice, mai ales) comentariile anonime se încadrează aici.

Problema ridicată de curte este că site-ul DELFI a fost pasiv și permisiv față de niște comportamente evident malițioase la adresa companiei în discuție.

delfi

Treaba asta sper să creeze un precedent pentru toate site-urile de știri din Europa și, prin urmare, din România, pentru că zona de comentarii a ajuns să fie un spațiu de spam, minciună, violență verbală și propagandă. Violența verbală, diseminarea de informații false și spam-ul ar trebui să fie filtrate de TOATE site-urile, prin lege, indiferent de afiliere.

Dacă au trollii/haterii/flamerii nevoie de spațiu de conversație, social media le stă la dispoziție (să vedem pentru cât timp).

(Sursa foto și alternativă la linkul inițial)

UPDATE:

Mi s-a părut util să dau și citatul ăsta:

This story lead to some heated debate in the comments thread, with, according to the judgment “highly offensive or threatening posts about the ferry operator and its owner”.

Cine recunoaște rețeta?

UPDATE 2:

Citind guestpost-ul de pe blogul lui Manafu, mi-a mai venit o idee. E nevoie de un CNA al internetului, unde să se poată strânge plângeri, analizate pe două layere (unul automat, pe keywording, unul uman, pentru cazurile mai speciale, unde nu se poate determina natura comentariului) și acționat prin două metode – șters și avertisment, respectiv ban pentru o perioada pe IP/adresa de email/alt identificator, plus introducere pe un blacklist.

Pare destul de simplu de implementat – un sistem gen disqus comments, enforced printr-o lege a internetului care obligă site-urile care obțin venituri din publicitate – inclusiv adwords – să instaleze și folosească sistemul ăsta, sub riscul unei amenzi dacă nu o fac, în stil CNA.

Se bagă vreun programator la treaba asta? Ar merge un proiect.