Foarte puțini oameni de comunicare și marketing se întreabă de ce au succes anumite formații, anumiți artiști, anumiți pictori sau anumiți designeri vestimentari. De cele mai multe ori sunt prinși în lumea lor îngustă a produsului, a vânzărilor și a profitului și uită de natura umană, de ceea ce adună oamenii în jurul unui om sau a unui produs(melodie, tabolu, haină etc.). Dacă te uiți cu atenție la modul în care artiștii și entertainerii de succes reușesc să se impună ca branduri în lume fără bugete impresionante de advertising, începi să înțelegi ce lipsește brandului sau brandurilor de care te ocupi tu.
Cum arată harta interacțiunii unui brand de artist/entertainer?
În primul rând, produsul de bază trebuie să fie considerat de calitate de către publicul țintă; fie prin natura lui(țesătură, materiale, vopsea, calitatea sunetului, a imaginii etc.), fie ca percepție(melodie, haină, tablou). Dacă prima vine de la artist, e valoarea lui adăugată, a doua se creează în timp pe baza primei condiții. E identic cu un produs de FMCG – pornești de la un cașcaval bun, îi formezi o percepție simpatică și oferi consumatorului atât o satisfacție emoțională, cât și una fizică.
Apoi, artiștii știu cum să își gestioneze și să își crească fanii. Știu că fanii au nevoie de expoziții, concerte, show-uri de modă, au nevoie să aibă contact direct cu artistul. Ei, treaba asta nu trebuie să se întâmple punctual, ci susținut, prin turnee, saloane, expoziții intinerante, pentru ca fanii să nu aibă ocazia să uite de artist. Cumva e la fel și în comunicarea de brand pentru produse și servicii – comunici constant, coerent și consistent. Imaginează-ți cum ar fi ca artistul tău preferat să aibă un concert prost la fiecare 4-5 apariții. L-ai mai aprecia la fel?
Artiștii știu că nu toată lumea o să îi placă, o să le aprecieze munca. Nu se lasă debusolați de critici, de oponenți, de hateri(că tot e la modă termenul). Ei merg mai departe și oferă experiențe din ce în ce mai bune fanilor și publicului neutru, din rândul căruia își recrutează noi fani. Și brandurile ar trebui să se comporte la fel. Poate segmentul de consumatori care nu te place e irelevant pentru tine și ar trebui să te concentrezi pe cei care te plac și pe cei care sunt curioși și ar putea să te placă. Irosești mai puține resurse și câștigi mai mult dacă investești în cine trebuie.
Nu în ultimul rând, artiștii sunt adecvați social(pe cât de lemnos sună termenul, pe atât de ilustrativ e pentru modul în care artiștii de succes vorbesc cu fanii lor). Ei se exprimă relaxat și natural, fără să fie mereu crispați de posbilele reacții pe care le generează, dar în ton cu felul lor de a fi. Multe branduri mai au mult până când să se deschidă față de fanii/curioșii lor. De cele mai multe ori le e frică de ceea ce ar putea să se întâmple dacă scad ”nivelul” la care comunică, dacă coboară în stradă și vorbesc cu și ca omul de rând(în cazul unui produs sau serviciu de mass market). E cumva deja aproape de comunicarea politică, dar despre asta cu altă ocazie.
Cel mai bine se văd diferențele și asemănările pe online, unde le compari în timp real.